Istoria Tecuciului

   

     Viața culturală a Comunității Evreilor din Tecuci

La Tecuci, comunitatea evreiască a desfășurat o activitate culturală susținută începând cu primul deceniu al secolului al XX‑lea. La 20 decembrie 1908, H. Edelștein‑Heldy a tipărit revista popular‑enciclopedică Zări senine [1]. Trei ani mai târziu a fost înființat Cercul Cultural Sionist „Dr. Th. Herzl” [2], iar în iulie 1925 Avram Goldeștein (Dolfi), Mayer Mandel și Beno Herșcovici, reveniți la Tecuci după finalizarea studiilor universitare, au fondat Societatea Artistică‑Culturală „Amicii Teatrului” [3]. În 1923 a apărut publicația Der Gragăr, iar între 1915 și 1936 a fost editat ziarul Spre Răsărit, organ al Centrului Cultural Sionist „Dr. Th. Herzl” [4].

Începând cu al treilea deceniu al secolului trecut, femeile evreice s‑au implicat activ în viața culturală locală, inițial prin intermediul Societății Doamnelor „Sprijinul” [5], iar din 1929 și prin Asociația Culturală a Femeilor Evreice din Tecuci [6]. Aceasta era condusă de Ana Reiss (președinte) și Maria Șteiner (secretar general), alături de care au activat Frida Feuerștein, Lea Kaufman (Dulberg) și Hana Ianculovici [7].

În anul 1929 a apărut ziarul Habimah („Scena”, în ebraică) [8], organ de presă al Societății „Amicii Teatrului”, publicat lunar timp de șapte ani (1929–1936). Printre colaboratorii publicației s‑au numărat numeroase personalități culturale și intelectuale locale, precum Cioară Ițic, Cohn Idov, Carol Drimmer, Herman Edelștein, Iosef Făinaru, I. M. Goldștein, avocatul A. Goldștein, Solomon Goldștein, avocatul I. Halpern, Beno Herșcovici, Iohanan Iacobov, Matei Iancovici (din Podu Turcului), Ida Ianculovici, Filip Kaufman, Max Segal, Maria Steiner și alții [9–10].

Pagini consistente ale gazetei Habimah reflectau activitățile cercului cultural, dar și aspecte relevante ale vieții comunității evreiești și ale orașului Tecuci. De asemenea, publicația a găzduit interviuri cu primarii localității, între care se remarcă cele cu Gheorghe Casan (Habimah, nr. 26, 21 decembrie 1930) și Marian Dumitrescu (Habimah, nr. 34–35, octombrie 1932).

Din anul 1933 a mai apărut la Tecuci o publicație evreiască importantă: gazeta Cuvântul nostru, editată de Iosef S. Wolfingher [11]. Ziarul cuprindea știri și informații care surprindeau spiritul public al orașului în perioada interbelică, constituindu‑se într‑o sursă valoroasă pentru cunoașterea vieții sociale și culturale locale. Importanța sa depășea pe cea a multor gazete ocazionale editate de partidele politice în timpul campaniilor electorale [12]. Publicația includea anchete culturale, relatări despre activitatea Ligii Culturale și articole semnate sau comentate de personalități marcante ale orașului, precum Gheorghe Casan, Vasile Gh. Beldie, avocatul Vasile S. Radu și institutorul Constantin Gheorghiu [13–16].

Între cele două publicații, Habimah și Cuvântul nostru, au existat și polemici generate de orgolii și divergențe de opinie. Una dintre acestea a fost declanșată în numărul din 11 septembrie 1933 al gazetei Cuvântul nostru, într‑un articol semnat cu pseudonimul Meli. Autorul recunoștea necesitatea existenței ambelor ziare pentru viața culturală a Tecuciului, subliniind însă că doar Cuvântul nostru ar promite să răspundă exigențelor unei prese locale „serioase”. În același context, redactorul Habimah, Mayer Mandel, era criticat în termeni virulenți, fapt ce ilustrează tensiunile existente în mediul gazetăresc local [17].

Un rol esențial în dinamizarea vieții culturale l‑a avut Societatea Artistică‑Culturală „Amicii Teatrului”, înființată în iulie 1925 de un grup de studenți evrei [18]. Aceasta urmărea cultivarea artei teatrale în rândul comunității, organizând spectacole cu actori amatori locali, dar și reprezentații susținute de artiști evrei aflați în turneu [19]. Repertoriul era inspirat, în mare măsură, din folclorul și literatura iudaică [20].

Până la inaugurarea noii clădiri a Comunității Evreilor din Tecuci, spectacolele aveau loc în diferite spații improvizate. Astfel, „Festivalul Artistic Teatral” organizat la 14 iulie 1925 s‑a desfășurat la „Terasa Florescu” [21]. Programul a inclus poezia Acolo de Ion Pribeagu, recitată de domnișoara Renne Goldștein, și piesa în patru acte David Brandeis de Al. Zisu, pusă în scenă cu participarea unor membri ai comunității recunoscuți pentru aptitudinile lor artistice [22].

O etapă importantă a constituit‑o amenajarea scenei în salonul de dans al școlii comunitare, destinată spectacolelor Societății „Amicii Teatrului”. Înaintea inaugurării acesteia, la 6 ianuarie 1929, a avut loc o ședință organizatorică la domiciliul lui Mayer Mandel, la care au participat numeroși membri ai societății și reprezentante ale comunității feminine [23]. Președintele societății era, la acel moment, dentistul Mayer Mandel [24].

Clădirea Comunității Evreilor din Tecuci dispunea de două niveluri. La parter se aflau sălile de clasă ale școlii primare, grădinița și cancelaria, iar la etaj funcționau birourile Comunității și ale Organizației Sioniste, biblioteca și sala mare de festivități, dotată cu o scenă amplă, prevăzută cu cortină de catifea roșie, brodată cu inițialele A.T. – „Amicii Teatrului” [25].

Cu prilejul inaugurării scenei, la 23 februarie 1929, Societatea „Amicii Teatrului” a organizat un „Festival Artistic” [26], al cărui program a cuprins momente muzicale, piese de teatru și tablouri alegorice [27]. În anii următori, societatea a pus în scenă mai multe producții dramatice, contribuind decisiv la viața culturală a orașului [28].

Pe lângă activitatea teatrală, „Amicii Teatrului” au organizat numeroase conferințe, adresate atât comunității evreiești, cât și publicului larg. Anul 1932 s‑a remarcat printr‑un număr semnificativ de asemenea manifestări, susținute de personalități culturale din țară, precum Barbu Lăzăreanu, Theodor Lowenstein, I. Kluger sau Gala Galaction [29–33].

De asemenea, au fost organizate conferințe cu tematică socială, economică și politică, precum și prelegeri dedicate sionismului și problematicii evreiești contemporane [34–37].

În paralel, societățile evreiești locale au organizat baluri, carnavaluri și serate cu caracter filantropic, menite să sprijine persoanele nevoiașe. Astfel de evenimente, organizate adesea în colaborare între Societatea „Sprijinul”, „Amicii Teatrului” și Asociația Studenților Evrei, au contribuit la consolidarea solidarității comunitare și la integrarea vieții culturale evreiești în spațiul urban tecucean [38–41].

Un moment deosebit l‑a constituit carnavalul din 6 martie 1932, când, în colaborare cu revista Realitatea Ilustrată, a fost organizat concursul de frumusețe în urma căruia Virginia Mucenic a fost desemnată „Miss Tecuci 1932”, reprezentând ulterior orașul la concursul „Miss România” [42].

Asociația Studenților Evrei, secția Tecuci, a organizat la rândul său serate dansante și manifestări mondene, frecventate de elita intelectuală locală [43]. Totodată, Comunitatea Evreilor a inițiat baluri cu scop caritabil, care se bucurau de o largă participare [44].

În concluzie, în perioada interbelică, societățile și asociațiile culturale evreiești din Tecuci au desfășurat o activitate intensă și diversificată, contribuind semnificativ la viața culturală a orașului, atrăgând trupe teatrale prestigioase și conferențiari de marcă, într‑un cadru de deschidere și dialog intercultural [45].

Note

    [1] „Zări Senine”, revistă enciclopedică populară, tipărită la Tecuci. A apărut o dată pe lună, în perioada 20 decembrie 1908 – 1 februarie 1909. Redactor: H. Endelștein (Heldy). Tipărită la Tipografia „Munca”, N. Constantinescu & Gh. Theodorescu (George Băiculescu, Georgeta Răduică, Nenila Onofrei, Publicațiile periodice românești, tom II: 1907–1918 și supliment 1790–1906, Editura Academiei R.S.R., București, 1969, p. 753).

[2] Ștefan Andronache, op. cit., p. 42.

[3] Avram Dolfi Goldștein, „Amintiri despre Tecuciul de altădată”, în Evreii din orașul și județul Tecuci – amintiri, evenimente și documente…, p. 165.

[4] Medy Goldenberg, op. cit., p. 280, 289. „Spre Răsărit”, organ al Cercului cultural sionist „Dr. Th. Herzl” Tecuci. A apărut în martie 1915. În anul I au apărut 6 numere (martie/aprilie 1916 – nr. 4–5 din anul II). Tipărită la Tipografia „Nouă”, H. G. Movileanu. De la 15 aprilie 1918, director: Constantin Rîuleț; de la 15 iulie la 1 septembrie 1918, prim-redactor: M. Bleicher; de la 1 noiembrie 1918, secretar de redacție: Nicolae Missirliu. Între 15 iunie și 15 iulie 1918 a apărut la Tipografia „Progresul”, Aizic Grunberg. Nu indică tipografia în perioada 1 septembrie – 1 noiembrie 1918 și nu apare între 15 iulie și 1 septembrie 1918.

Cercul cultural sionist „Dr. Th. Herzl” Tecuci a mai publicat, înainte de apariția regulată a gazetei „Spre Răsărit”, următoarele foi ocazionale: „Pesach”, foaie de propagandă sionistă, apărută la 10 aprilie 1913 (număr unic), tipărită la Tipografia Vasile S. Adam; „Chanuka”, număr unic festiv de Chanuka, apărut la 15 decembrie 1913, la Tipografia Vasile S. Adam; „Purim”, număr unic festiv de Purim, apărut la 27 februarie 1914, la Tipografia „Munca”, Avram Zilberman; „Schevnoth”, ziar sionist festiv, apărut la 18 mai 1914, la Tipografia Iancu Gh. Balaș (George Băiculescu, Georgeta Răduică, Nenila Onofrei, op. cit., p. 651–652).

[5] Arhiva Federației Comunităților Evreiești din România, dosar nr. VI 499/1925–1935, f. 4.

[6] Ștefan Andronache, op. cit., p. 51.

[7] Evreii din orașul și județul Tecuci – amintiri, evenimente și documente…, p. 250.

[8] „Habimah”. A apărut între 13 martie 1929 și 21 decembrie 1930 (anul I–II, nr. 1–26), continuând până în 1936. Redactată de „Amicii Teatrului” (până la 13 aprilie 1929). Din 21 decembrie 1930 apare „sub direcția unui comitet”. Tipărită la Tipografia „Cultura” până la 1 mai 1929; la Tipografia „Cultura Grafică”, Marcu Segal, în perioada 1 iunie 1929 – 13 februarie 1930; la „Cultura Grafică”, din 14 martie 1930 (Gabriel Ștrempel, coord., Publicațiile periodice românești, tom IV, Catalog alfabetic: 1925–1930, Editura Academiei Române, București, 2003, p. 488).

[9] În anul 1918 a publicat, sub pseudonimul Bath Zion Myriam, volumul de povestiri „Vis spulberat”, în memoria fiicei sale moarte prematură.

[10] Medy Goldenberg, op. cit., p. 280.

[11] Ziarul „Cuvântul nostru” a apărut la Tecuci între 10 iulie 1933 – 17 iunie 1934 și 15 septembrie – 29 decembrie 1935 (anul I–III: nr. 1–25/26, 27–30), continuând până în 1937. Director: Iosif S. Wolfingher. Din 8 octombrie 1933 apare cu subtitlul „Gazetă independentă”. Sub conducerea unui comitet în perioada 8 octombrie 1933 – 17 iunie 1934. Redactor: Herman Edelștain, din 8 octombrie 1933. Tipărit la Tipografia „Cultura Grafică” (10 iulie – august 1933), Tipografia V. S. Adam (28 august – 11 septembrie 1933), Tipografia și Legătoria de Cărți C. D. Lupașcu, s-sori, Bârlad (24 septembrie 1933 – 29 ianuarie 1934), Tipografia „Cultura Grafică” (12 martie – 17 iunie 1934), Tipografia și Legătoria de Cărți „Tiparul Tutovei”, D. I. Grunberg, Bârlad, din 15 septembrie 1935. Între 17 iunie 1934 și 15 septembrie 1935 nu apare (Ileana Stanca Desa, Iliana Sulică, coord., Publicațiile periodice românești, tom V, Catalog alfabetic: 1931–1935, partea I, Editura Academiei Române, București, 2009, p. 365).

[12] Ionel Necula, Uricar la poarta Moldovei de Jos, vol. IX, Editura Grapho Press, 2016, p. 60.

[13] „Cuvântul Nostru”, anul I, nr. 7, 11 septembrie 1933, p. 1–2.

[14] Ibidem, anul I, nr. 8–9, 24 septembrie 1933, p. 1.

[15] Ibidem, anul I, nr. 10–11, 2 octombrie 1933, p. 1–2.

[16] Ibidem, anul I, nr. 12, 8 octombrie 1933, p. 1.

[17] Meli, „Voci din public”, în „Cuvântul Nostru”, anul I, nr. 12, 8 octombrie 1933, p. 3.

[18] Ștefan Andronache, op. cit., p. 50.

[19] Medy Goldenberg, op. cit., p. 287.

[20] Mosche (Marcel) Davidsohn Doron, „Tecuci – orașul copilăriei și adolescenței mele”, în Medy Goldenberg, op. cit., p. 373.

[21] Arhiva Federației Comunităților Evreiești din România, dosar nr. VI 499/1925–1935, f. 54.

[22] Ibidem, f. 54v.

[23] Ibidem, f. 8.

[24] Ibidem, f. 12.

[25] Mosche (Marcel) Davidsohn Doron, loc. cit., p. 373.

[26] Arhiva Federației Comunităților Evreiești din România, dosar nr. VI 499/1925–1935, f. 9. Deși Mosche (Marcel) Davidsohn Doron susține că noua clădire a Comunității Evreilor a fost inaugurată în 1925 (loc. cit., p. 373), la intrarea în edificiu era gravat pe podeaua betonată, cu litere negre, textul „Comunitatea Evreiască Tecuci, anul 1926” (Lică B. Rozențveig, „Alte amintiri – același narator”, în Medy Goldenberg, op. cit., p. 357). Totodată, din darea de seamă asupra activității comunității pentru perioada 1 noiembrie 1925 – 31 decembrie 1926 rezultă că, în toamna anului 1926, școala funcționa încă în localul vechi, inspectorii școlari opinând „a se tolera funcționarea în actualul local, în vederea construcției noului local de școală”. Menționăm faptul că, în perioada amintită, conducerea Comunității, avându-l în frunte pe Max W. Segall, a alocat suma de 249.762,50 lei pentru clădirea Școlii Israelito-Române. De asemenea, comunitatea a obținut dreptul de publicitate pentru școală, astfel încât certificatele emise să aibă aceeași valabilitate ca cele ale școlilor statului, elevii nemaifiind obligați să susțină examene la stat (Evreii din orașul și județul Tecuci – amintiri, evenimente și documente…, p. 266–267). Totuși, la clădirea școlii mai erau de efectuat lucrări, motiv pentru care Max W. Segall a revenit la conducerea Comunității. În mandatul său (15 decembrie 1933 – 10 aprilie 1937) a fost finalizată clădirea școlii, anterior netencuită și lipsită de burlane, fiind astfel expusă deteriorării. În raportul Comitetului Comunității Evreiești se consemnează: „A fost tencuit exteriorul școlii în ciment, au fost puse burlane, au fost făcute closete noi și o aripă nouă la vechea clădire, pusă la dispoziția tineretului sionist”, iar la inspecții și examene școala „a fost bine notată, iar corpul didactic elogiat de onor comisia examinatoare” (Ibidem, p. 279–280).

[27] Arhiva Federației Comunităților Evreiești din România, dosar nr. VI 499/1925–1935, f. 53.

[28] Ibidem, f. 57v.

[29] Ibidem, f. 66.

[30] Ibidem, f. 67.

[31] Ibidem, f. 68.

[32] Ibidem, f. 63.

[33] Ibidem, f. 62.

[34] Ibidem, f. 61.

[35] Medy Goldenberg, op. cit., p. 287.

[36] Avram Dolfi Goldștein, „Amintiri despre Tecuciul de altădată”, în Evreii din orașul și județul Tecuci – amintiri, evenimente și documente…, p. 165.

[37] Medy Goldenberg, op. cit., p. 287–288.

[38] „Habimah”, anul I, nr. 1, 13 martie 1929, p. 1.

[39] Arhiva Federației Comunităților Evreiești din România, dosar nr. VI 499/1925–1935, f. 2–3.

[40] Ibidem, f. 4.

[41] Ibidem, f. 60.

[42] Ibidem, f. 39; „Realitatea Ilustrată”, anul VI, nr. 269, 24 martie 1932, p. 14. În anul 1930, clasamentul a fost următorul: Margareta Crăescu, aleasă „Miss Tecuci 1930”; Aneta Nuțu Ciuciu, locul al II-lea; Elena Ciuntu și Netty Mendel, locul al III-lea („Realitatea Ilustrată”, anul IV, nr. 162, 6 martie 1930).

[43] „Serată studențească”, în „Cuvântul Nostru”, anul I, nr. 12, 8 octombrie 1933, p. 3.

[44] Evreii din orașul și județul Tecuci – amintiri, evenimente și documente…, p. 258.

[45] Avram Dolfi Goldștein, „Amintiri despre Tecuciul de altădată”, în Evreii din orașul și județul Tecuci – amintiri, evenimente și documente…, p. 165.

(Daniel Bradea, ASPECTE DIN VIAȚA COMUNITĂȚII EVREILOR DIN TECUCI, Editura PIM, Iași, 2022).