TEODOR CINCU
(1859-1941)
Mare proprietar, fost primar
al Tecuciului, deputat și senator, important donator al orașului
În anul 1894, Teodor Cincu a moștenit de la tatăl său mai multe proprietăți, printre care moșiile Vitănești și Balta Tatei din județul Putna, via de la Cerdac din podgoria Coasta Lupei, via din Târgul Nicorești și mai multe imobile în Tecuci, situate pe șoseaua Tecuci–Bârlad, inclusiv bunurile aflate în acestea, până la casele fostului C. Ianovschi[2].
La data de 17 iunie 1902, s-a căsătorit la
București cu Maria Alexandrescu, fiica colonelului Alexandrescu. Căsătoria civilă
a fost oficiată „în persoană de domnul
Procopie Dumitrescu, primarul Capitalei”, iar căsătoria religioasă a avut loc la Biserica
„Doamna Bălașa”, fiind celebrată de „arhiereul Nifon,
înconjurat de clerul bisericii”[3].
Împreună cu fratele său, Nestor Cincu, la 14 decembrie 1896, a înființat Clubul Conservator din Tecuci. În scurt timp, ,,datorită bărbăției conservatorilor din oraș și în
special a energiei fraților Cincu”, clubul ajunsese la 54 de membri și avea propriul
sediu, astfel încât, în decembrie 1897, conservatorii tecuceni au primit vizita
lui Take Ionescu[4].
Teodor
Cincu a fost profund implicat în dezvoltarea comunității locale, îndeplinind
funcția de primar al orașului Tecuci în mai multe rânduri (1894–noiembrie 1895,
1898–1899 și 1902–1906). În aceste mandate, a inițiat și finalizat numeroase
lucrări edilitare, precum amenajarea străzilor, iluminatul public, construirea
de școli și finalizarea lucrărilor la spitalul orașului.
În timpul răscoalei țărănești din 1907, țăranii din Țifești, județul Putna, intenționau să atace sediul administrativ al moșiei Clipicești, proprietatea senatorului Cincu. La intervenția primului-ministru, au fost trimise trupe care au împiedicat devastările[5].
Tot în 1907, în luna octombrie,
un incendiu de proporții a cuprins pădurea Sovejanca, proprietate a statului, aflată
la hotarul comunei Găgești, județul Putna. Focul ,,ameninţă să cuprindă spre sud splendida pădure
Vităneşti a domnului Teodor Cincu, iar spre nord marele complex de păduri Mera,
de asemenea proprietatea statului, în întindere de 3000 fălci”.
Redactorul ziarului ,,Opinia” a observat nenorocirea ,,de la înălţimea
schitului Tarniţa, situat în mijlocul pădurii domnului Cincu. Ard peste 600
hectare pădure, iar tabloul e zguduitor... În timpul nopţii, focul se vede până
la Adjud”.
În relatarea de la fața locului se menționează că ,,Cincu în persoană,
împreună cu personalul moşiei şi 20—30 ţărani adunaţi cu multă greutate, se luptă
eroic spre a-şi apăra pădurea de elementul pustiitor”, în timp ce autoritățile județului și țăranii
vecini rămâneau pasivi și ,,nu fac nicio mișcare pentru stingerea focului”[6].
La 2 iunie 1908, Teodor Cincu, descris drept un ,,mare proprietar în judeţul
Putna, cu multă autoritate morală şi mari calităţi sufleteşti”, a fost ales
președinte al Partidului Conservator-Democrat din Focșani[7].
De-a
lungul vieții sale, Teodor Cincu a efectuat numeroase acte de caritate. A donat
terenul necesar construirii spitalului din Tecuci, cumpărat cu suma de 14.000
de lei, contribuind și cu 17.173 de lei și 33 de bani pentru realizarea
lucrărilor[9].
În anul 1912, a donat 1000 de lei pentru biserica din Călimăneasa, comuna Valea Rea, județul Tecuci[10].
Timp de 4 decenii, a pus la dispoziția primăriei Focșani o suprafață
de 4 hectare și 66 ari, situată în comuna Găgești, județul Putna, care
adăpostea izvoarele și puțurile de captare a apei ce alimentau orașul Focșani. Această generoasă donație
a contribuit la dezvoltarea infrastructurii de alimentare cu apă și la îmbunătățirea
condițiilor de trai din Focșani[11].
În anul 1931, a donat terenul pe care a
fost construit spitalul din Tecuci[12], iar la
16 iulie 1934, a oferit imobilul din strada Carol nr. 12 Consiliului Local al
orașului Tecuci, pentru a fi transformat în muzeu și bibliotecă[13].
Aceste
donații au stârnit nemulțumirea unor rude, motiv pentru care Maria C. Mille a
solicitat punerea sub interdicție a fratelui său, invocând presupusa înstrăinare
a averii.
În
ciuda unor informații apărute în presă privind o posibilă deteriorare a stării
sale de sănătate, Teodor Cincu s-a menținut activ în ultimii ani ai vieții. În
mai 1939, a fost ales membru de onoare și fondator al Societății Miesta Unirea, o
organizație de ajutor reciproc pentru comercianți, meseriași, pensionari,
văduve și invalizi de război, cu sediul în Tecuci[14]. În același
an, a candidat din partea domeniului agriculturii la alegerile pentru Senat,
ocupând poziția 43 din 59 de candidați pentru cele 30 de locuri disponibile[15].
Teodor Cincu s-a stins din viață la București, pe 4 iunie 1941, și a fost înhumat în cavoul familiei din Tecuci, la 7 iunie[16].
[1] Rudolf Șuțu, În Iașul de altădată, vechi profesori și elevi ieșeni, în
,,Opinia”, anul 22, nr. 5826, 27.10.1926, p. 2.
[2] Pr. Gheorghe Joghiu, op. cit.,
p. 13.
[3],,Adevărul”, anul 15, nr. 4629,
18 iunie 1902, p. 2.
[4] ,,Opinia”, anul 1, nr. 192, 20
dec. 1897, p. 3.
[5]A. Oțetea, I. Popescu-Puțuri
ș.a. – Marea răscoală a țăranilor din 1907, p. 279.
[6] ,,Opinia”, anul 4, nr. 273, 20
oct. 1907, p. 3.
[7] ,,Opinia”, anul 5, nr. 451, 5
iunie 1908, p. 3.
[8] ,,Dimineaţa”,
anul 30, nr. 9924, 14 august 1934 , p. 10.
[9] Dimitrie Balaban, Cartea
donatorilor orașului Tecuci, Tipografia ,,Gutenberg” Joseph Gobl, București,
1907, p. 18.
[10] ,,Adevărul”, anul 25, nr. 8042,
3 februarie 1912, p. 3.
[11] ,,Universul”, anul 60, nr. 59, 12
martie 1943, p. 4.
[12] Pr. Gheorghe Joghiu, op. cit.,
p. 19.
[13] SJAN Galați, fond Prefectura județului
Tecuci, dosar nr. 5/1934, f. 16v, 17v.
[14] ,,Universul”, anul 54, nr. 295,
26 octombrie 1937, p. 10.
[15] ,,România”, anul 2, nr.
359, 1.06. 1939, p. 18.
[16] ,,Universul”, anul 58, nr.
151, 7 iunie 1941, p. 11.
