Cinculeștii în presa timpului
De-a lungul vremurilor, oamenii au fost martorii unui șir de evenimente care le-au captat atenția și le-au influențat viața. Fiecare persoană poate fi impresionată de lucruri diferite, în funcție de experiențele trăite și de propriile repere valorice, fie că este vorba despre calamități naturale, precum cutremure, epidemii, inundații devastatoare, incendii sau foamete, fie despre evenimente personale majore, cum ar fi nașterea unui copil, căsătoria ori moartea unei persoane apropiate.
Cei care au traversat asemenea experiențe existențiale au consemnat adesea faptele trăite, manifestările sociale ori personalitățile marcante ale timpului lor, în diverse înscrisuri, mărturii sau opinii publicate, redactate într-o manieră proprie epocii. Unele dintre aceste evenimente au avut impact politic, economic, social și moral, marcând memoria colectivă a comunităților[1].
În cele ce urmează, vom prezenta câteva mărturii referitoare la evenimente care i-au avut în prim-plan pe membrii familiei Cincu.
Activități sociale. La sfârșitul secolului al XIX-lea, balurile și petrecerile aveau loc în saloanele luxoase ale reședințelor aparținând familiilor înstărite, reunind, de regulă, „mai toată elita Tecuciului”. Un exemplu ilustrativ îl reprezintă balul organizat pe 17 ianuarie 1891, cu prilejul „zilei onomastice a domnului senator Anton Cincu”, în saloanele casei sale. Evenimentul a fost relatat în ziarul Universul, care surprinde atmosfera de sărbătoare într-o descriere sugestivă: seara, imobilul era ,,era iluminat a giorno. Pe ferestrele saloanelor, lumina policandrelor aurite și a trichetelor vărsa razele ei de aur în împrejurimi, dând clădirii mai mult aspectul unui castel locuit de zâne decât aparența unei locuințe omenești”.
La ora 10,30 seara, curtea era plină de trăsuri, iar lumea ,,descindea aşa de multă încât tinerii domni Cincu abia ajungeau să-şi ofere braţul, plini de bunăvoinţă şi amabilitate”. Muzica Regimentului 24 Dorobanți acompania atmosfera și la ,,ora 11 începu să intoneze primele acorduri ale unui vals de Strauss, iar dansatorii se grăbiau să-şi ia fiecare perechea, şi aşa doi, câte doi, alunecând cu graţie pe parchetele saloanelor, strǎbǎteau infinitul transportaţi de armonia fermecătoare a marelui maestru compositor”.
Corespondentul publicației oferea și o descriere minuțioasă a celor mai ,,elegante toalete” a doamnelor: ,,A. Cincu, de otoman chocolat, Vârgolici, maron clair, Lupu, în eiffel, Boldur Epureanu cochetă în satin duchesse saumon cu dungi albe, doamna Amelia Papadopol [Calimah] graţioasă şi distinsă ca totdeauna în catifea neagră”. Erau menționate și cele mai bune ,,dănțuitoare”:
,,Doamnele Răşcan, în gris fer, Elise Gheorghiu frumoasă în negru, Elisa Mustea veselă în brocart şi satin de Lion fein coupé, Juvara în negru, Hortense Iacovachi sprintenă ca o rândunică în negru, Şendrea în alb, A. Iacovachi în gris brodat cu negru, Viorescu, Theodorescu, Bogdan, Mărculescu, Lascarof, în negru”.
Nu erau uitate nici ,,gentilele domnișoare care completau frumusețea balului”: ,,Domnișoarele Mari Vârgolici în creme, Elise Vârgolici în rose, Plitos totdeauna drăgălaşe în alb cu jeuri, Şendrea o adevărată floare de 1 mai în creme, Elena Papadopol [Calimah] veselă şi spirituală în pompadin. Fracul era purtat cu distincţiune de domnii Cincu, Plitos, neobositul senator, Drăghici, Donici, doctor Sculy, Epureanu etc. Printre epolete se vedeau domnii colonel Vasiliu, major Tereuzescu, Popăvăţ, și alții”.
Pe ,,mesele albe ca zăpada, porțelanurile erau încărcate cu cele mai alese mezeluri și prăjituri, iar în vasele de argint vinurile de Nicoreşti şi Odobeşti curgeau în valuri. Supeul a durat până la orele trei, când, cu paharele pline de şampanie, toţi convivii se întreceau a ridica cele mai călduroase toaste în onoarea familiei ospitaliere. Cotilionul, condus de domnul doctor Leon Sculy, se termină pe la orele 8 când invitații părăsiră sala, ducând cu sine fiecare cele mai dulci suvenire și păstrând familiei Cincu o adevărată simpatie”[2].
La începutul secolului al XX-lea, în contextul în care frații Teodor, Nestor și Nicolae Cincu reprezentau județul în Parlamentul de la București, aceștia și-au achiziționat ori construit locuințe în capitală. Totodată, activitatea lor publică a atras atenția presei, care a relatat despre participarea acestora la evenimente mondene, frecventate de numeroase personalități ale epocii. De pildă, în ,,Adevărul” din 30 aprilie 1916 este menționată ,,recepția strălucită dată de domnul și doamna Theodor Cincu în casele lor din strada Brezoianu”, organizată cu ocazia căsătoriei Ioanei Alexandrescu, sora Mariei Teodor Cincu, cu inginerul Florea Pașcanu. Redactorul publicației a menționat și numele și celor mai de seamă participanți: ,,Domnii şi doamnele C. C. Arian, Const. Mille, Perietzeanu Buzău, Ioan Berceanu, Ioan Trăsnea Greceanu, P. Paşcanu, Petrovici Armis, Al. Iuraşcu, Mihail Paşcanu, Al. G. Florescu, Scarlat Greceanu, Glogovoanu, Toma T. Djuvara, Henry G. Meitani, Duperex, Mellas, Fr. Göbl, Peretz, d-na de onoare a reginei d-na Nicolae Cincu, doamnele Zoe Christescu, George Cantemir, Nella Slătineanu, colonel loan Florescu, căpitan Costescu, Maria Iacobson, Madelena Iacobson, Elena Golescu L. L. Catargi, Margareta Ghyka, Elisa Cesianu, C. Bălăceanu-Stolnici, Mihail Pherekyde, Marie Atanasovici, George Băicoianu, Catherine Olănescu, Paulina Giurgea, Anastase Nedelcovici, N. N. Paianu, Sofia Văleanu, Elena N. Greceanu; domnișoarele Greceanu, Rioşeanu, Bengescu, Brădescu, Bilianu, doctor Teohary, Elena Catargi, Elisa Iacobson, Manuka Costescu, N. Filitis, Z. Lambrino, d-na şi d-ra Em. Kretzulescu, d. d-na şi d-ra Nicolae Butculescu, d-na şi d-ra. N. Algiu, d. maior şi d-na Palada. D-nii Bubi Alexandrescu, Ovid şi Sergiu Paşcanu, Vladimir Iacobson, Theodor Florescu, E. Radu, C. Buzdugan, C. Robescu, George Robescu, Guy Lecca, maiorul Costandake, Edvan Saanem, Ramiro Zamfirescu, Ioan Dimitrescu, Gr. G. Văleanu, generalul Văleanu, Scarlat Mareş, Mişu Manu, B. Iconomu, Em. Em. Protopopescu, D. Skina, și alții”[3].
*
Interesul presei din capitală a fost stârnit și de căsătoria lui Teodor Cincu, ,,fost deputat și primar de Tecuci”, cu domnișoara Maria Alexandrescu, fiica colonelului Alexandrescu. Sub titlul Cununie în lumea mare, ziarul ,,Adevărul” din 18 iunie 1902 oferea o relatare detaliată a acestui eveniment.
Căsătoria civilă a avut loc în data de 17 iunie 1902, la ora 11, în sala mare a Consiliului Comunal din București, fiind ,,oficiată în persoană de domnul Procopie Dumitrescu, primarul Capitalei. Martorii ginerelui au fost domnul general Lahovary şi Take Ionescu, iar ai miresei domnii colonel Alexandrescu și Pr. Gazotti, unchiul miresei. Vasta sală în care s-a oficiat căsătoria a fost plină de lume, membri ai familiilor perechii căsătorite”.
Căsătoria religioasă a fost celebrată în aceeași zi, la ora 17, în biserica Doamna Bălaşa. Slujba a fost oficiată ,,de arhiereul Nifon, înconjurat de clerul bisericii. Imnurile au fost intonate de marele cor al acestei biserici”. Nași au fost doamna şi domnul general Algin, precum şi doamna Esmeralda dr. Sculy.
În continuare, redactorul a enumerat numele mai multor personalități, despre care susține că le-ar fi remarcat „în mulțimea din biserică”. Având însă în vedere numărul considerabil al celor menționați, se poate presupune că ziaristul a avut, de fapt, la dispoziție o listă oficială a participanților la ceremonia religioasă: ,,Doamna Sultana Cincu, mama mirelui, d-na Maria (Mouka) Nestor Cincu, d. Nicu Cincu, d-na Ion Cincu, d-rele Alexandrescu, d. Ion Alexandrescu, d-na şi d. Const. Mille cu d-rele, d. general Jak Lahovary cu d-na şi d-rele, d. Take Ionescu, d-na şi d. dr. Sculy cu domnişoarele, doamna şi d. Alex. Florescu, d-na şi d. Em. Kreţulescu, d-na şi d. Petrovici Armis, d-na şi d. Toma Dobrescu, d-na şi d. Dobrescu, fost prefect de Ilfov, d-na şi d. Brăescu cu d-rele, d-na şi d. căp. Lambrino cu copiii, d. general Carcaleţeanu, d. Alex. Algiu cu d-na, d. dr. Stoicescu, d-na şi d. dr. Stoianovici, doamna şi d. dr. Leontie cu d-rele, d-na şi d. dr. Anghelovici, d. dr. N. Thomescu cu d-na, d-na dr. Suţu, d-na şi d. Const. Bălăceanu cu d-rele, d-na şi d. dr. Turbure, d. Gr. Bălăceanu, d-na şi d. Lascar Catargiu, d-na Monteoru, d-na Margarette Ghica, d. dr. Măldărescu, d. Laurian, d. D. Stincescu, d-na şi d-ra Iacobson, d. Vladimir Iacobson, d-na şi d. dr. Iacobson, d. general Pilat, d-na şi d. general Băicoianu, d. Drăghici, procuror general la Galaţi, d. Buzdugan, preşedintele trib. Ialomiţa, d-na Elena Catargi cu d-ra, d. gen. Tell, d. N. Filiti cu d-na, d. şi d-na Melas, d-na dr. Bardescu, d. căpitan Skina cu d-na, d. căpitan Aslan cu d-na, domnișoarele Maria Slătineanu, Jeanne Deşliu, Aneta Pencovici, Elena Florescu, d-na şi d. Gr. Triandafil, d. dr. Felix, d-na Elena Tănăsescu, d-na şi d-rele gen. Theodoru, d-na Meitani cu d-rele, d-na şi d. Al. Mimmy, d-na şi d. dr. Miron, d-na şi d. Vuca, d-na şi d. Iorgu Lahovary, de la Curtea de conpturi, d. Scarlat Lahovary, d-na şi d. dr. Velan, d-na şi d. locot. Gorsky, d-na şi d. locot. Miclescu, d. şi d-rele Ioanid, d-na şi d-ra Thierin, d. dr. Bogdanovich, d-na Nica Nenciu, d-na şi d. maior Zamfirescu, d-na Economus, d-na Arion, d-na Elisa Sion cu d-na, d-na şi d. Dim. Florescu, d. Nicu Sutzu, d-na şi d. Hernia, d-na Anicuţa Florescu, d. Iakovaki, d. Nicu Filiti cu d-na, d. dr. Angelescu cu d-na, d. Rîmniceanu, d. colonel Roşianu cu d-na, d. și d-na Al. Steriade, d-na Zoe Bengescu, d-na şi d. Const. Boerescu, d. Al. Davila, d-na şi d. Victor Miclescu, d. Victor Ionescu, d-ra Farago, d. Jean Mititinea, d. Paul Florescu, d. Mişu Filitti, d-na Alimănişteanu, d-na Bilcescu, d-na Nicu Gezianu, doamna Natalie Florescu, d. Şerban Cantacuzino, d-na Sipsom cu d-ra, d-na şi d. Colonan, d. Iancu Vlădoianu, d-na şi d. Cocorescu, d-na Păucescu cu d-ra, d-na Pencovici, d. Sculy avocat, d. Alex. Pencovici, d-na şi d-nul Paul Cernăvodeanu, d. Gheorghe Zănescu, d-na Anais Filitti, d. inginer Cantemir, d-na Paulina Giurgea cu d-ra, d-na Mavrodin, d. și d na Nedelcovici, d-na Cristescu, dr. Boteanu (Tecuci), d. inginer St. Antoniu, d-na și d. Vîrgolici fiul (Tecuci), d. Nestor Nestorescu (Tecuci), și alții”.
Ceremonia s-a încheiat în jurul orei 18, după care invitații s-au deplasat la locuința colonelului Alexandrescu, din str. Brezoianu nr. 9 bis, ,,unde a avut loc apoi o frumoasă primire”. La finalul articolului se preciza că ,,la ora 21,15, perechea căsătorită a plecat cu trenul la Tecuci”[4].
*
Nicolae Cincu deținea, de asemenea, o reședință în București, pe strada Polonă nr. 2, unde obișnuia să organizeze diverse petreceri. Având în vedere că soția sa, Constanța Cincu, era doamnă de onoare a Reginei Maria, presa vremii nu rata ocazia de a consemna aceste evenimente în paginile publicațiilor. Spre exemplu, în ediția din 3 ianuarie 1913, ziarul „Adevărul” relata următoarele: ,,Domnul și doamna Nicolae Cincu au revelionat având prieteni şi cunoscuţi, printre cari, domnii și doamnele Gr. Greceanu, V. Derussi, N. Trăsnea Greceanu, Filip Lahovary, Gh. Băicoianu, Lerescu, Crătunescu; doamnele Mihail Ferekide, Elena Golescu, Lucia Cincu, Elena Rîmniceanu, general Berindey; d-rele Berindey, dl., d-na şi d-şoara Nicolae Filitti, d-na şi d-rele Demetru Rosetti, d-ra Lisetta Bengescu. Domnii: Grigore şi Dumitru Ferekide, Nicu Costinescu, D. Cerkez, locot. N. Crătunescu, și alții”[5].
*
Prezența membrilor familiei Cincu era remarcată și la manifestările culturale organizate în capitală. Deschiderea stagiunii teatrale din toamna anului 1902 a avut loc cu Vlaicu Vodă, frumoasa dramă datorată „penei elegante a domnului Alexandru Davila”. Piesa a înregistrat un succes remarcabil, iar doamna Ilasnaș, interpretă a rolului Doamnei Clara, a impresionat publicul și prin eleganța vestimentației, afișând două toalete deosebit de rafinate. Printre spectatorii care au umplut sala teatrului s-au aflat și „domnul și doamna Mille, domnișoara M. Mille, doamna [Maria Teodor] Cincu”[6].
Acte caritabile. Filantropia Cinculeștilor, despre care s-a mai amintit în paginile acestei lucrări, nu se limita doar la donațiile de terenuri și clădiri către administrația locală. Membrii familiei erau implicați activ și în acțiuni de binefacere.
De pildă, la 16 decembrie 1879, la Tecuci, a fost înființată o societate de binefacere, al cărei comitet era compus din notabilități ale orașului: Dimitrie Morțun (primar al orașului), Gheorghe Dimitriu (protoiereul județului), Anton Cincu, Costache Racoviță, Naum Mărculescu, Alexandru Pătărlăgeanu, Iacob Albu, Alexandru Papadopol-Calimah, Sava Altan, Costache Tănase, Firitie Orășeanu, dr. Ion Copeschi, dr. Constantin Petrașcu și Ion Gheorghiade. Ziarul „Familia” din 20 ianuarie 1880 anunța: „Listele de subscriere ale acestui comitet au adus suma de 1400 de lei. Comitetul a luat măsuri pentru organizarea unor baluri. Sumele adunate au fost împărțite celor aflați în lipsuri”[7].
La începutul lunii ianuarie 1893, ziarul Universul publica, în articolul O binefacere, o reflecție asupra diminuării spiritului filantropic: „Filantropii care să ajute săracii ce suferă în zilele de iarnă din cauza frigului și a foamei sunt tot mai puțini”. În acest context, era evidențiat Anton Cincu, „mare proprietar din Tecuci și senator al colegiului I”, care, „în toiul iernii și cu ocazia sfintelor sărbători, a împărțit săracilor lemne și bani. Fapta vorbește de la sine.” Autorul articolului, semnat cu inițialele N. H. Th., încheia cu un îndemn pios: „Să ne rugăm lui Dumnezeu ca domnul Cincu să aibă mulți imitatori”[8].
În timpul Războiului de Întregire Națională, numele unor membri ai familiei Cincu apar pe listele de subscripție destinate sprijinirii efortului de război. Pentru achiziționarea automobilelor sanitare „Regina Maria”, doamnele Maria Theodor Cincu și Constanța Cincu au donat câte 1000 de lei fiecare, iar doamna Sultana Cincu a contribuit cu 200 de lei[9].
La sfârșitul lunii noiembrie 1931, în prezența prim-ministrului Nicolae Iorga, a avut loc inaugurarea Muzeului Municipiului București. Cu acest prilej, profesorul doctor George Severeanu, primul director al instituției, a adresat mulțumiri donatorilor care au contribuit la îmbogățirea colecțiilor muzeale: ,,Romulus Voinescu, Maria Glogoveanu, Ana Lahovary, Eliza Sontzu, Marta V. Bibescu, J. Pincas, ing. Orghidan, prof. N. Ionescu, Lya Cerchez, Constanţa Cincu, Lucia I. Băicoianu [sora Constanței Cincu], Gr. Ghica, Adrian Maniu, Dem. Dobrescu, ing. Sinigalia ș.a.”[10].
*
Politice. Instalarea Consiliului Comunal din Tecuci, rezultat în urma alegerilor din noiembrie 1902, a provocat un scandal care a ajuns până în Parlament. În ședința Senatului din 25 noiembrie 1902, generalul Lahovari a adresat o interpelare ministrului de Interne referitoare la aceste incidente, în cadrul căreia „a povestit faptele”: ,,După respingerea contestației, se convoacă oficial noul consiliu pe ziua de Duminică, 17 Noiembrie, orele 2. Noii aleși găsesc însă localul închis și înconjurat de poliție. În disprețul legii, noii consilieri sunt siliți să se întoarcă acasă. Pentru ce acest act de necuviință? Explicația este că administrația conta pe faptul că un domn consilier nou ales, domnul Cuza, nu va putea veni la primărie fiind bolnav. Dar domnul Cuza s-a dus la primărie. Atunci administrația închide ușile, sperând că poate astfel domnul Cuza va răci și se va face o vacanță în consiliu (murmure). Se reclamă guvernului și Suveranului. Ca urmare, a doua zi prefectul vine la primărie cu întreg aparatul polițienesc. Cum intră în sală, domnul prefect spune că sunt multe mutre suspecte în sală. Cetățeanul Raiciu protestează, dar e luat de gât de către procuror. Domnul Raiciu se apără și iată delictul de ultragiu. Tot așa se face cu alți cetățeni. Toate astea în scopul ca vreunul din consilierii aleși de colegiul I să poată fi arestat și astfel să se aleagă un primar liberal.
Oratorul întreabă de ce domnul prefect a intrat în sală aruncând vorba că sunt multe mutre suspecte? Citează la adresa domnului prefect mai multe fapte cam urîte. Întreabă pe domnul ministru dacă cunoaște toate aceste fapte cari planează asupra onorabilității domnului prefect? Un asemenea prefect nu poate fi ultragiat.
Principiul libertății individuale a fost călcat în picioare în afacerea de la Tecuciu. S-au închis oameni fără nici un motiv și cererea lor de liberare a fost purtată de colo-colo. Oratorul amintește că s-a votat o lege a libertății individuale, ei bine, iată cum se respectă libertatea individuală. Domnul ministru de interne actual a spus cândva o vorbă mare, că va face din administrație o a doua magistratură. Oratorul speră că nu se va pune în capul administrațiilor prefecți ca prefectul de la Tecuci”.
În răspunsul său, ministrul D. V. Lascar a spus că, ,,la tonul violent al domnului general nu va răspunde decât cu fapte și Senatul va judeca. A fost alegerea, la capul listei a fost domnul Cincu [Teodor], om darnic, care a dăruit comunei jumătate de milion. Mulțumește domnului Cincu pentru dărnicia sa. Domnul Cincu a întrunit ceva mai multe voturi. Liberalii au contestat alegerea. Ministrul și-a făcut datoria și a respins contestația. Prefectul sesizează primăria pentru ca să se constituie. Primarul n-a convocat noii aleși pentru că unul din aleșii colegiului I, domnul Cuza era bolnav. Duminecă vine domnul Cuza și zice ajutorului de primar că vrea ca acum să fie convocați. Ajutorul de primar refuză, zicând că nu au fost convocați la această oră. Atunci domnul Cincu vine cu agenți să ocupe sala. Se dau telegrame către M. S. Regele și către ministere. Venind prefectul, mulțimea îl primește cu vociferări. Atunci prefectul chiamă pe procuror și autoritățile publice. Domnul Lascar zice că dacă trebuie să fie în contra prefectului, o va face, nu pentru că a fost arbitrar, ci pentru că a fost prea moale. Nu prin scandaluri și violențe vor veni conservatorii la putere, ci atunci când principiile și ideile conservatorilor vor fi mai bune decât ale liberalilor. Domnul Lascar termină declarând că dacă domnul Cincu va îngriji de interesul Tecuciului, atunci ministrul îl va apăra în contra tuturor, iar dacă se va face o trambulină politică, va combate cu înverșunare”.
Generalul Lahovari a solicitat dreptul la replică, susținând că, niciunul dintre ,,consilierii conservatori nu aveau interes să provoace scandal” și că, ,,potrivit legii nu se putea face arestările cum s-au făcut și în această privință guvernul nu a dat răspuns și a luat act de declarația ministrului că va apăra pe noul primar al Tecuciului, despre care este încredințat că își va face datoria”[11].
*
Diverse. Ziarul Săgeata, în numărul apărut în decembrie 1901, anunța: ,,Doamna Nestor Cincu a dat naștere marți, 4 decembrie 1901, ora 8 seara, unui copil de sex feminin. Atât mama, cât și copilul sunt perfect sănătoși. La naștere, a fost asistată de doctorul Boteanu și de doamna moașă Ștefania M. Antofie, soția tânărului sub-hirurg al orașului, M. Antofie”[12].
*
În anul 1913, mai mulți senatori și deputați români au fost decorați. Printre aceștia s-au numărat senatorul Teodor Cincu, căruia i s-a conferit Ordinul Steaua României, în grad de Mare Ofițer, precum și Nestor Cincu, distins cu Ordinul Coroana României, tot în grad de Mare Ofițer[13].
Șure arse. Ziarul Universul, în ediția din 20 august 1889, relata despre un incendiu izbucnit ,,la șurile cu paie de orz și ovăz ale domnului Anton Cincu, de pe proprietatea sa din comuna Nicorești, județul Tecuciu”. În urma acestui dezastru, șurile au fost complet distruse, paguba fiind estimată la 6.000 de lei[14].
Zdrobit de batoză. Într-un alt articol publicat în Universul, la 12/24 august 1890, era semnalat un accident grav petrecut pe moșia aceluiași Anton Cincu: ,,Locuitorul Dumitrache Anghel, din oraşul Tecuci, servitor la domnul Anton Cincu, trecând cu o batoză de treierat, trasă de doi boi, fiind însoţit şi de alţi servitori cari mânau boii, iar el stând sus pe batoză, cand a voit a se da jos, fără a spune tovarăşilor săi ca să oprească boii, neputându-se ţine bine, a căzut sub roțile batozei, care i-au strivit carnea piciorului drept şi mai multe coaste din partea stângă a corpului. Pacientul a fost trimis imediat la spitalul local, unde a doua zi a încetat din viaţă”[15].
*
Munictori străini. Ziarul Adevărul, în ediția din 4 aprilie 1902, informa că Ministerul de Interne a aprobat aducerea a 220 de muncitori străini necesari pe moșia lui Teodor Cincu din județul Covurlui[16].
*
Înființare de societăți comerciale. În mai 1927, Anton N. Cincu, Fernanda N. Cincu şi Magdalena N. Cincu (în calitate de „comanditari”) au înființat împreună cu Arnold Goldhaar și Leon Goldhaar („comanditați”) o societate în comandită simplă cu obiect de activitate în industria și comerțul de fabricație a panglicilor, nasturilor de sidef ș. a., cu sediul în București, pe șoseaua Pandurilor nr. 6. Firma purta numele Fabrica Nestor Cincu și, cel mai probabil, reprezenta continuarea unei întreprinderi fondate anterior de răposatul Nestor Cincu. Durata societății era stabilită la 6 ani, iar capitalul social declarat se ridica la 3.000.000 de lei[17].
*
Ziarul Universul, în data de 19 ianuarie 1907, publica o corespondență din Tecuci, în care se relata că ,,a fost descoperit ucigașul de la vila Cincu”. Anterior, fusese relatată ,,o misterioasă crimă petrecută la vila domnului Nestor Cincu, din Țigănești, în noaptea de 9/10 ianuarie”. Corespondentul revenea cu detalii despre anchetă: ,,Criminalul, un rus dibaci, era cât pe ce să fie lăsat în libertate, iar în locul lui să fie puse în pușcărie două ființe inocente: soția victimei, Lepădata Marian, și un vizitiu numit Stan Ghieorghievici, asupra cărora se îndreptau toate bănuielile, ca unii ce erau arătați de argații din curte ca întreținuți. Cu anchetarea acestui caz a fost însărcinat căpitanul Racoviță, comandantul Companiei de jandarmi rurali din Tecuci, care a luat interogatorii tuturor oamenilor din serviciul domnului Cincu. Între aceștia se afla și paznicul Onofrei Feriță, care, la interogatoriu a părut suspect. Domnul Racoviță l-a avut în mai de aproape priveghere. Rusul, la toate întrebările meșteșugite ce-i se puneau, spunea că e străin de fapt. În cele din urmă, a mărturisit că el e criminalul, descriind îngrozitorul asasinat săvârșit, pe care l-a reconstituit apoi la vilă, de unde au fost ridicat și corpurile delicte. Onofrei Feriță este originar din Kamina, are de 45 ani, este însurat, iar cel mai mare copil al său are 10 ani. A intrat în țară acum 8 ani, servind pe la mai multe curți boierești. Omorul l-a făcut numai din dorința de a se răzbuna pe Marian Badea, care îl pâra adeseori la boier”[18].
(Daniel Bradea, Povești despre Cinculești, Editura PIM, Iași, 2023).
[1] Bogdan Bucur, Devălmășia valahă (1716-828): o istorie anarhică a spațiului românesc, Editura Paralela 45, București, 2008, p. 11-12.
[2] ,,Adevărul”, anul 3, nr. 722, 21 ianuarie 1891, p. 2.
[3] ,,Adevărul”, anul 29, nr. 10465, 30 aprilie 1916, p. 2.
[4] ,,Adevărul”, anul 15, nr. 4629, 18 iunie 1902, p. 2.
[5] ,,Adevărul”, anul 26, nr. 8372, 3.01.1913, p. 4.
[6] ,,Adevărul”, anul 15, nr. 4729, 28 septembrie 1902, p. 3.
[7] ,,Familia”, anul 16, nr. 6, Oradea Mare, 20 ianuarie 1880, p. 38 .
[8] ,,Universul”, anul 11, nr. 2, 5 ianuarie 1893, p. 7.
[9] ,,Universul”, anul 34, nr. 281, 10 octombrie 1916, p. 2.
[10] ,,Universul”, anul 49, nr. 319, 25 noiembrie 1931, p. 6.
[11] ,,Universul”, anul 20, nr. 326, 27 noiembrie 1902, p. 2.
[12] ,,Săgeata”, anul 1, nr. 2, Tecuci, decembrie 1901, p. 3.
[13] ,,Universul”, anul 31, nr. 171, 24 iunie 1913, p. 3.
[14] ,,Universul”, anul 6, nr. 187, 20.08./01.09. 1889, p. 1.
[15] ,,Universul”, anul 7, nr. 184, 12/24 august 1890, p. 1.
[16] ,,Adevărul”, anul 15, nr. 4556, 4 aprilie 1902, p. 2.
[17] ,,Argus”, anul 18, nr. 4220, 16 mai 1927, p. 2
[18] ,,Universul”, anul 25, nr. 17, 19 ianuarie 1907, p. 1.
