Colonelul Coman Ionescu
(1884-1943): Ctitor de biserici și apostol al credinței în Tecuci
Colonelul Coman Ionescu a fost decorat cu înalte distincții pentru meritele sale în războaiele din 1913 și 1916-1918. El a fost cunoscut în toată țara pentru activitatea sa misionară și pentru faptul că a fost ctitorul a 6 biserici în județul Tecuci, precum și al unei mănăstiri.
Acești distinși intelectuali
din Tecuci au fost membri ai Asociației Creștin Ortodoxe ,,Oastea Domnului”, o
mișcare misionară în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, fondată în 1923 de către
preotul ardelean Iosif Trifa. Mișcarea a exercitat o influență semnificativă
asupra vieții religioase din România și a promovat o învățătură creștină tradiționalistă,
cu o atenție deosebită asupra misticismului și vieții duhovnicești. De asemenea,
este important de menționat că Asociația a primit recunoaștere și sprijin din partea
Sfântului Sinod.
După Primul Război
Mondial, avocatul Traian Corodeanu a ocupat funcția de președinte al filialei ,,Oastea
Domnului” din orașul Tecuci.
Deoarece am relatat
despre Alexandru Lascarov Moldovanu și Traian Corodeanu cu alte ocazii, în acest
material ne vom concentra asupra activității și realizărilor locotenent-colonelului
Coman Ionescu. El a fost un ofițer de carieră. În 1913, pe atunci un tânăr
sublocotenent, a participat la luptele din Bulgaria, în cadrul celui de-al Doilea
Război Balcanic[2].
Pentru faptele de arme
săvârșite pe frontul balcanic, dar și în Războiul Întregirii Naționale, el a
fost decorat cu înalte distincții.
În anul 1935 a deținut
funcția de comandant adjunct al Regimentului 24 Infanterie Tecuci[3].
În timpul serviciului său
activ, a colaborat alături de camarazii săi, lucrând cu migală la confecționarea
de cruci în timpul pauzelor de odihnă. Mai apoi, a oferit aceste cruci
credincioșilor ca un cadou personal, ca un semn al credinței sale și un gest de
devotament față de Mântuitorul[4].
În toamna anului 1935,
la inițiativa protopopului Nicolae Conduratu, s-a constituit un comitet de
lucru restrâns dedicat construirii Catedralei din Tecuci. Acest comitet era
alcătuit din cinci personalități notabile din oraș: preotul econom Nicolae
Conduratu, prefectul Nicolae Teodorescu, locotenent-colonelul Coman Ionescu,
avocatul Traian Corodeanu și avocatul Gheorghe Ghițulescu, care îndeplinea
funcțiile de director și administrator la ziarul ,,Curierul Tecuciului”.
În luna
decembrie a aceluiași an, Alexandru Petrache Anastasiu s-a alăturat comitetului
în calitate de președinte, iar protopopul Nicolae Conduratu a fost numit secretar
al comitetului. Cu această ocazie, locotenent-colonelul Coman Ionescu a oferit
o donație în valoare de 30.000 de lei, un gest remarcabil având în vedere că, în
acea perioadă, prețul unui hectar de pământ se situa în jurul sumei de 4.000 de
lei[5]. De asemenea, colonelul a jucat un rol activ în
eforturile de strângere a fondurilor necesare pentru construcția catedralei.
Astfel, împreună cu avocatul Traian Corodeanu, au efectuat vizite la sediile
băncilor comerciale și ale băncilor populare, la cooperative, la întreprinderile
comerciale, la atelierele muncitorești, la societățile de binefacere, la parohiile
din întregul județ, precum și la locuințele locuitorilor din oraș.
Până la data de 20 decembrie
1939, când construcția catedralei atinsese nivelul boltelor și turlelor, având o
înălțime de 14 metri, colonelul Coman reușise să strângă suma de 1.620.000 de
lei din totalul de 2.620.000 de lei cheltuiți până atunci pentru ridicarea lăcașului
de cult[6].
Locotenent-colonelul
Coman Ionescu a contribuit la construirea a încă cinci biserici în județul Tecuci.
Acestea sunt:
1. Biserica din
suburbia ,,Regina Maria” (astăzi cartierul Nicolae Bălcescu).
2. Biserica din comuna
Matca, care a fost sfințită la data de 17 mai 1931.
3. Biserica din
Furceni, pentru care a donat 200.000 de lei și care a fost sfințită la data de
5 iulie 1931 de către P.S.S. Lucian, Episcopul Eparhiei Romanului.
4. Biserica din Barcea,
sfințită la data de 5 august 1931.
5. Biserica din
Brăhășești, sfințită în anul 1931.
Presa relata că ,,pentru zidirea celor
4 biserici din cele 4 sate, cu oameni săraci, a jertfit 1 milion de lei”[7]. Acest fapt a fost mărturisit de colonelul Coman Ionescu, într-o scrisoare adresată Î.P.S.
Sale Patriarhul dr. Miron Cristea, în anul 1935: ,,Dacă este să mă laud în crucea
lui Hristos, aşa cum spunea Pavel, marele apostol al neamurilor, datorită
părintelui Trifa am dăruit un milion de lei, din agoniseala vieţii mele, pentru
terminarea a patru sfinte biserici în judeţul Tecuci. În aceste sfinte biserici se propovăduieşte de patru ani de zile
numele Domnului, iar alte două (în total şase biserici) în curs de terminare şi
sfinţire, cu alţi bani”[8].
Totodată, colonelul este
recunoscut drept ctitorul mănăstirii Tudor Vladimirescu, unde ,,o sută de
călugărițe-fecioare se roagă pentru noi și pentru întreg neamul nostru”[9].
De asemenea, locotenent-colonelul
Coman Ionescu a donat 100.000 de lei pentru construirea unei fântâni în
apropiere de Tecuci, lângă intersecția șoselelor Tecuci-Nicorești și Tecuci-Mărășești.
Pe această fântână a fost așezată o inscripție cu numele donatorului și o Cruce
a Mântuitorului. Restul sumei donate a fost folosit pentru achiziționarea a patru
vaci cu viței, care au fost distribuite către locuitorii nevoiași, cu copii și
credincioși, din fiecare dintre satele în care se găsesc cele patru biserici
susținute de colonel, precum și pentru achiziționarea de odăjdii și alte
necesități[10].
Locotenent-colonelul
Coman Ionescu a trecut în neființă pe 3 decembrie 1943, la vârsta de doar 59 de
ani, din cauza unui atac de cord. El a fost înmormântat
în cimitirul din Tecuci.
La trecerea sa în
veșnicie, părintele Nicolae Munteanu remarca că ,,fratele Coman Ionescu de
la Tecuci, cel care a ridicat biserici de
zid din truda lui de milioane, a luptat pentru biserica vie a ortodoxiei,
propovăduind cu pilda vieţii pe Mântuitorul sufletelor noastre”. În același
timp, colonelul Coman ,,a iubit Biserica noastră, cum rari oameni dintre
intelectuali o iubesc, s-a trudit să trăiască după pravila ei. Pe
fratele Coman nu l-au speriat galoanele sau milioanele și nu a fost ispitit de
seratele camarazilor sau de ciclurile cocoanelor. El a fost un ostaș al lui Iisus,
care și-a găsit întreaga bucurie a vieții la picioarele Stăpânului, neținând
cont de defăimările altora. Colonelul Coman Ionescu s-a simțit întotdeauna în
marș spre Patria cerească, urmând principiul, <<să faci un bine cât de mic în fiecare zi>>,
așa cum obișnuia să spună adesea”
[12].
În necrologul publicat în ,,Lumina Satelor”, de scriitorul Alexandru Lascarov-Moldovanu, au fost prezentate calitățile morale și realizările celui plecat la Domnul. În continuare, redăm un fragment din acest articol: ,,L-am cunoscut pe colonelul Coman Ionescu de mult timp, înainte de celălalt război - și am fost alături de el în războiul din Bulgaria din 1913. Era atunci sublocotenent tânăr. Și de la început am fost buni prieteni, o prietenie care s-a întărit și mai mult atunci când amândoi ne-am întâlnit în rândurile ,,Oastei Domnului”. Era un om bun, mai presus de toate. Bunătatea lui o simțeai de cum stăteai de vorbă cu el. O bunătate necăutată, curgând direct din suflet. Vorba lui era domoală și mângâietoare, iar surâsul lui, blând și prietenos. Totdeauna Coman Ionescu a fost bun, ajutător și harnic, dar atunci când a cunoscut pe Domnul, el a devenit un viteaz, un lucrător îndrăzneț și nebiruit în cele ale credinței. Voi, frații mei, desigur ați aflat ce a făcut el în cei din urmă douăzeci de ani, în viața Domnului Hristos. A propovăduit, prin scris și prin grai, a reparat și a înălțat biserici, a ajutat pe cei nevoiași, a sfătuit pe cei greșiți, iar ca o încoronare a tuturor acestor fapte, a înființat minunatul așezământ de la Tudor Vladimirescu din Tecuci, unde o sută de călugărițe-fecioare se roagă pentru noi și pentru întregul neam al nostru”[13].
(Daniel Bradea, Tecuci, târgul fără legendă, Editura StudIS, Iași, 2024).
[1] Preot N. Munteanu-Muntmarg, ,,Unui frate plin de râvnă”, în ,,Oastea Domnului”, anul 9, nr. 8, 20 februarie 1938, p. 1.
[2] Alexandru Lascarov-Moldovanu, ,,Sus să avem inimile”,
în ,,Lumina Satelor”, anul 23, nr. 1, 01 ianuarie 1944, p.
2. În martie 1914, Locotenetul Ionescu Coman, era mutat
în interesul serviciului din Regimentul VI Tecuci No. 24, la Cercul de Recrutare
Tecuci (,,Dimineaţa”, anul 11, nr. 3609, 21.03.1914, p. 8).
[3]Ing. Ionescu Coman și ec. Nicolau
Florica, Memoriu privind pisania catedralei
,,Sf. Gheorghe” din Tecuci adresat părintelui protopop Vasile Ramfu, probabil,
octombrie/noiembrie 1995, p. 3-4.
[4] O. Oprişan,
,,Colonelul Coman Ionescu”, în ,,Lumina Satelor”, anul 22, nr. 52, 19.12.1943,
p. 1.
[6] Memoriu privind pisania catedralei ,,Sf. Gheorghe” din
Tecuci..., p. 6.
[7] ,,Oastea Domnului”, anul 2, nr. 36, 6 septembrie 1931, p. 1; ,,Oastea Domnului”, anul 2, nr. 50, 13 decembrie 1931, p. 1; vezi și Memoriu referitor la pisania din biserica Sf. Gheorghe din Tecuci, p. 8.
[8] Scrisoarea fr.
lt.-colonel Coman Ionescu către Î.P.S. Sa Patriarhul, în Profetul Vremilor
Noastre, vol. 2: Album de însemnări și documente despre viața și opera
Părintelui Iosif Trifa. Culegere și prezentare: Moise Velescu, Editura „Oastea
Domnului”, Sibiu, 2000.
[9] Alexandru Lascarov-Moldovanu,
,,Sus să avem inimile”, în ,,Lumina Satelor”, anul 23, nr. 1, 1 ianuarie 1944, p.
2.
[10] ,Oastea Domnului”, anul 2, nr. 36,
6 septembrie 1931, p. 1.
[12] Preot N. Munteanu-Muntmarg, ,,Unui frate plin de râvnă”, în ,,Oastea Domnului”, anul 9, nr. 8, 20 februarie 1938, p. 1.
[13] Alexandru Lascarov-Moldovanu, ,,Sus să avem inimile”, în ,,Lumina Satelor”, anul 23, nr. 1, 1 ianuarie 1944, p. 2.
