Istoria Tecuciului

 Teatrul din Tecuci: Povestea unei clădiri istorice

 

Tecuciul nu a fost niciodată înzestrat cu o instituție teatrală propriu-zisă, ci a dispus doar de clădiri care au servit drept locuri de desfășurare a spectacolelor trupelor venite din diverse regiuni ale țării.

Prima mențiune despre existența unui astfel de edificiu se regăsește în articolul lui A. Radu intitulat Pașa de Tecuci, publicat în „Vocea Covurluiului" la data de 4 iulie 1884. Printre realizările remarcabile ale prefectului Tache Anastasiu era amintit și „un frumos teatru, aranjat astfel ca să poată servi și ca hală pentru exposițiune" [1].

Zece luni mai târziu, în paginile ziarului brăilean „Trompeta", un autor anonim a publicat un articol intitulat „Îmbunătățirile județului Tecuci". În acest material era lăudată activitatea prefectului Tache Anastasiu, fiind consemnate nu mai puțin de 80 de realizări notabile.

Printre acestea se numărau poduri, șanțuri, fântâni, școli, o tipografie, un spital și zugrăvirea catedralei. De asemenea, se menționa „construirea unui edificiu pentru expozițiunea județului, care, în timpul când nu este ocupat cu această necesitate, să servească ca local de teatru" [2].

În 1890, într-un alt articol apărut în ziarul „Voința Națională", se relata că sub administrația lui Tache Anastasiu „s-a făcut sala de belle arte și teatru" [3]. Din păcate, nu există informații precise privind anul exact al construcției sau numele arhitectului care a proiectat această sală.

Din memoriile actorului Mihai Florea reiese că și celebrul Matei Millo a urcat pe scena acestei săli: „Millo îşi macină ultimii ani ai vieţii într-o nouă serie de lungi şi grele turnee, în 1890 la Focşani, Tecuci, Galaţi" [4].

Această clădire a fost construită înaintea Teatrului Județean din Grădina Publică și a fost menționată în presă în 1891 sub numele „Sala de Expozițiuni Agricole a Județului Tecuci". Până în primăvara anului respectiv, această sală a găzduit concerte, reprezentații teatrale și întruniri politice. Totuși, la un moment dat, clădirea a suferit avarii care au împiedicat ulterior folosirea ei.

Există două variante diferite privind modul în care tavanul sălii a căzut. Autoritățile afirmă că prăbușirea a avut loc în seara zilei de 5 aprilie 1891, fără a specifica cauza exactă. Pe de altă parte, într-o scrisoare trimisă Majestății Sale Regelui de către mai mulți locuitori ai orașului, se susținea că prefectul a ordonat pompierilor să demoleze în secret tavanul sălii în noaptea de 4 spre 5 aprilie, pentru a împiedica desfășurarea unei întruniri electorale a liberalilor din oraș [5]. În urma acestui incident, Tecuciul a rămas fără o sală adecvată pentru manifestări, ceea ce a determinat autoritățile să decidă construirea unui Teatru Județean în Grădina Publică din centrul orașului.

Potrivit actorului Petre Sturdza, în cartea sa Amintiri. 40 de ani de teatru, inaugurarea noului teatru a avut loc în 1893, iar cu acest prilej o trupă de actori de la Teatrul Național din Iași a prezentat piesa Nevasta dintâi de Eugène Labiche. În acea seară, „publicul din Tecuci umplea mica sală. Femeile se prezentau mai elegante decât niciodată în loji, purtând blănuri, toalete și bijuterii, iar sala era luminată puternic de cele trei policandre noi și de alte lumânări de spermanțet. Bărbații erau îmbrăcați în ținută de seară, purtând fracuri sau smoching-uri, iar ofițerii din garnizoană erau prezenți în mare ținută" [6].

A. Costin, în articolul „Orașul Tecuci", publicat în revista „Literatură și artă română" în anul 1909, prezenta teatrul drept „o clădire mare, în care se dau reprezentații și concerte de artiștii trecători" [7]. Douăzeci de ani mai târziu, profesorului universitar Ion Simionescu teatrul i se înfățișa „cu frontispiciul ca o adevărată placardă pentru afișe, unele scrise cu mâna, altele pe jumătate zdrenţuite, o împestrițătură de petece de hârtie care-ți fac impresia de ruină și părăsire" [8].

Din toamna anului 1918, societatea „Vatra Săteanului Tecuci" a închiriat clădirea Teatrului Județean Tecuci pentru a desfășura proiecții de filme [9].

Printr-un Jurnal al Consiliului de Miniștri din anul 1925, clădirea a trecut din proprietatea Consiliului Județean Tecuci în cea a Primăriei orașului Tecuci. În mai același an, Teatrul Comunal a fost închiriat Asociației Coloniilor Școlare [10] pentru o sumă care acoperea costurile cu iluminatul și energia electrică necesară difuzării producțiilor cinematografice [11].

La 24 ianuarie 1929, în timpul unei proiecții de film, clădirea a fost distrusă de un incendiu. Conform relatărilor din presă, „sala era ticsită", și în momentul izbucnirii focului „o panică înspăimântătoare" s-a răspândit printre spectatorii prezenți, „toată lumea năvălind la ușile de ieșire pentru a se salva". Din cauza „învălmășelii de nedescris", mai multe persoane au fost călcate în picioare, câteva doamne au leșinat, iar câțiva spectatori au suferit răni mai serioase, însă fără urmări grave. Cu toate că pompierii au ajuns rapid la locul incendiului și au depus eforturi considerabile, „întregul teatru a fost nimicit de flăcări" [12].

Patru zile mai târziu, în paginile ziarului „Dimineața", au fost dezvăluite mai multe informații cu privire la incendiul care a distrus teatrul, sub titlul „Focul izbucnește în timpul spectacolului".

Conform articolului, evenimentul tragic a avut loc pe 24 ianuarie 1929, în jurul orei 20:00, când sala de teatru era plină, cu precădere de doamne și copii prezenți la o proiecție de film. Spectacolul se apropia de final atunci când, brusc, a fost dată alarma: „Foc!"

Flăcările s-au propagat rapid din cauza faptului că lojile și balcoanele erau construite din lemn, ceea ce a dus în scurt timp la mistuirea întregii săli împreună cu mobilierul aferent.

La locul tragediei au sosit și reprezentanții autorităților locale: domnul Hozoc, președintele tribunalului, procurorul Balaban, substitutul de procuror Belgie, prefectul Vasile Beldie, primarul Nicolae Berha și maiorul Buhancă din aviație. De asemenea, au intervenit pompierii militari, care au încercat să oprească extinderea incendiului. Prioritatea lor era să izoleze focul pentru a preveni răspândirea acestuia către clădirea tribunalului, aflată în imediata apropiere. În această acțiune au fost implicați pompierii locali, o echipă de pompieri din aviație și membri ai serviciilor primăriei, coordonați de fostul comandant al pompierilor, Anton Raiciu. Locuitorii adunați la fața locului au contribuit la evacuarea în siguranță a celor aflați în interiorul sălii. S-au salvat câteva piese de mobilier, însă pagubele cauzate de incendiu au fost estimate la peste 2 milioane de lei [13].

Într-o ședință a Consiliului Local Tecuci s-a propus construirea noii clădiri a teatrului în Grădina Publică, vizavi de Banca „Prevederea", luând în considerare „Planul de sistematizare al orașului". Alte propuneri au inclus construirea palatului administrativ în locul fostului teatru, extinderea clădirii Tribunalului, eliminarea străzii care separa Grădina Publică de Piața Observatorului și care lega strada Sf. Gheorghe de strada I. C. Brătianu, demolarea halelor și compartimentelor din jurul Foișorului, precum și demolarea acestuia. În locul fostului Foișor s-a sugerat construirea unei catedrale [14].

Pe data de 3 februarie 1929, ziarul „Viitorul" a relatat despre o mare adunare a elitelor intelectuale din orașul Tecuci, desfășurată în sala de recepție a primăriei în zilele anterioare. Întâlnirea a fost convocată de primarul Nicolae Berha cu scopul de a constitui un comitet responsabil cu construirea unui nou teatru, care să înlocuiască clădirea distrusă de incendiu. La dezbatere au participat Nicolae Berha, primarul orașului, avocații Gheorghe Casan, Vasile Radu, Virgil Mironescu, Gh. Dimitriu și Iliescu, deputatul Ioan Beldie, directorul Școlii Normale Ștefan Corodeanu, Anghel Mihăilescu, maiorul Rombeanu și M. V. Segall. În urma discuțiilor, s-a decis constituirea unui comitet format din: deputatul Ioan Beldie, prefectul Vasile Beldie, proprietarul Alecu Anastasiu, fostul prefect Constantin Ioan, directorul de la Banca Țărănească Carol Trister, directorul Școlii Normale Ștefan Corodeanu, farmacistul George Bossie, avocații Vasile S. Radu, Ghiță Dimitriu, Virgil Mironescu și Gheorghe Casan [15].

Într-un interviu acordat ziarului „Universul", Nicolae Berha, primarul orașului Tecuci, a subliniat că Teatrul Comunal, distrus în incendiul din 24 ianuarie 1929, nu mai corespundea cerințelor moderne. Astfel, s-au strâns fonduri din despăgubirile acordate de Direcția Caselor Speciale de pe lângă Ministerul de Interne, din donația de 500.000 de lei a lui Alexandru Anastasiu, dintr-un fond de 2.100.000 de lei inclus în bugetul orașului și din contribuții publice, pentru a ridica un nou teatru. Autoritățile locale, împreună cu un comitet format din personalități reprezentând toate partidele politice, au organizat un concurs de proiecte arhitectonice pentru construirea noului teatru, în conformitate cu Legea de Unificare Administrativă, cu premii pentru primii trei clasați [16]. Concursul, la care au participat 17 arhitecți din țară, a fost câștigat de tinerii arhitecți Emil Călinescu, Ion Giurgea și Alexandru Psepedinski.

În același timp, se urmărea construirea în viitor a unui palat cultural care să găzduiască Ateneul „Ștefan Petică" (sub președinția lui Vasile S. Radu), o sală de cinematograf, o sală de conferințe și un muzeu al Tecuciului. Avocatul Virgil Mironescu, fost primar al orașului, era implicat de asemenea în realizarea acestui proiect [17].

Într-o ședință din luna august a anului 1929, Consiliul Tehnic Superior a examinat proiectul pentru construcția unui teatru-cinema în orașul Tecuci. În urma analizei efectuate, membrii au aprobat proiectul în principiu, formulând câteva observații cu privire la scările de acces către galerii, considerate insuficiente, la simplificarea fațadelor și la costul estimat, care urma să depășească suma de 10.000.000 de lei. În ceea ce privește amplasarea, Consiliul a solicitat o analiză mai detaliată a planului pieței, având în vedere factori precum împrejurimile și rețeaua stradală, înainte de a-l înainta spre examinare [18].

La rândul său, Asociația Coloniilor Școlare, sub conducerea lui Virgil Mironescu, a intenționat să „ridice o mare sală de cinematograf pe locul fostului teatru comunal" [19]. Cu toate acestea, cu cei 800.000 de lei disponibili în perioada 15 iunie – 15 septembrie 1929, s-a efectuat doar o „reparație provizorie" a imobilului, urmând ca ulterior acesta să fie demolat și înlocuit cu o nouă clădire.

Deoarece închirierea teatrului către Societatea „Coloniilor Școlare" generase doar pierderi financiare, primarul Marin Dumitrescu a decis rezilierea contractului. Astfel, în anul 1932, a hotărât suspendarea temporară a activităților și a reintegrat teatrul și grădina cinematografului în patrimoniul comunei [20].

Eforturile pentru construirea unui nou Teatru Comunal la Tecuci au continuat chiar și în timpul războiului. Într-un articol din ziarul „Universul" datat 29 martie 1944, s-a anunțat că, la solicitarea lui Gheorghe Dimitriu, fost prefect și deputat, inginerul V. Ionescu din București, delegat de ministrul culturii Ion Petrovici, „fiu ilustru al Tecuciului", se afla în oraș pentru a elabora o schiță de plan și un deviz.

Acestea au fost realizate în urma consultărilor cu Nicolae Ionașcu, primarul orașului, și Gheorghe Dimitriu. Articolul menționează că schița de plan, aprobată de ministrul Ion Petrovici, prevedea renovarea exterioară a teatrului, cu o fațadă impunătoare, construirea unui foaier, a unei garderobe și a câtorva încăperi pentru artiști. Pentru realizarea acestor lucrări, ministrul a promis să aloce suma de 20.000.000 de lei.

La cererea lui Gheorghe Dimitriu, inginerul Ionescu a elaborat și o altă schiță de plan pentru o reconstrucție mai amplă a teatrului, care implica mutarea scenei cu spatele spre tribunal și extinderea sălii, cu intrarea principală orientată spre piață. Totodată, numărul de locuri a fost crescut de la trei sute la cinci sute de spectatori. Cu toate acestea, dificultățile de natură tehnică și costul prea ridicat (90 de milioane) au dus la respingerea celei de-a doua schițe. La finalul articolului se menționează că se așteaptă elaborarea planului definitiv, în conformitate cu prima schiță a inginerului Ionescu, și începerea lucrărilor [21].

Ca urmare a evenimentelor din 23 august 1944 și a schimbării regimului antonescian cu cel de „democrație populară", proiectele privind construcția unui nou teatru la Tecuci au fost abandonate.

Acest teatru a găzduit numeroase spectacole cu actori de seamă ai României, precum Ion Vlădicescu, Iorgu Caragiale, Aristizza Romanescu, Constantin Nottara, Maria Filotti și Constantin Tănase. De asemenea, pe scena teatrului tecucean au evoluat cântăreți precum Maria Cinski, Ionel Țăranu și Gogu Ștefănescu. Violonistul George Enescu a susținut două concerte, pe 14 decembrie 1915 și 13 mai 1923. În această sală au conferențiat Nicolae Iorga, A. D. Xenopol, Ion Petrovici, Alexandru Lascarov-Moldovanu, Ionel Teodoreanu și Ion Minulescu. Tot aici și-au desfășurat activitatea Ateneul Cultural „Ștefan Petică" (înființat în 1923) și Căminul Cultural Orășenesc „Calistrat Hogaș" (1938).

Spectacolele memorabile de la teatrul din Tecuci au culminat cu prestațiile Operei Române din București, care a prezentat celebra operă Carmen pe 15 octombrie 1943 [22] și Tosca în septembrie 1945 [23].

În conformitate cu Decretul 303/1948, intrat în vigoare la 3 noiembrie 1948, Teatrul Comunal din Tecuci a fost naționalizat și a trecut în proprietatea statului [24]. După acest moment, în această clădire și-a desfășurat activitatea timp de aproape cinci decenii un cinematograf, inițial numit „Mihai Eminescu", apoi redenumit „Arta". Astăzi, clădirea se află într-o stare avansată de degradare.

(Daniel Bradea, Tecuci, târgul fără legendă, Editura StudIS, Iași, 2024)

---

[1] A. Radu, Pașa de Tecuci, în ,,Vocea Covurluiului”, anul XII, nr. 2.486, 4 iulie 1884, p. 2.

[2] Claudia Dimiu, Teatrul din Tecuci, în ,,Teatrul Azi”, anul 13,  nr. 12, 1 decembrie 2012, p. 156.

[3] ,,Voința Națională”, anul 7, nr. 1631, 3/15 .03.1890, p. 2 .

[4] Mihai Florea, Matei Millo, Editura Meridiane, Bucureşti, 1967, p. 126.

[5] ,,Voința Națională”, anul 8, nr. 1959, 17/29 aprilie 1891, p. 1.

[6] Claudia Dimiu, Teatrul din Tecuci, în ,,Teatrul Azi”, anul 13,  nr. 12, 1 decembrie 2012, p. 156

[7] A. Costin, Orașul Tecuci, în ,,Literatură și artă română”, anul 13, nr. 4-6, 1909,  p. 112-121.

[8] Ion Simionescu, Oraşe din România, Editura Cartea Românească 1929, p. 244.

[9] SJAN Galați, fond Primăria orașului Tecuci, dosar nr. 10/1918,  f. 44v și 45.

[10] Ștefan Andronache, Evenimente, instituții, personalități, publicații: ghid. Tecuci, Ed. revăzută și adăugită, Biblioteca Municipală ,,Șt. Petică”, 2001, p. 49.  La Congresul ,,Uniunii Orașelor din România”, care s-a desfășurat la Chișinău în perioada 13-14 septembrie 1925, primarul Virgil Mironescu din Tecuci a declarat că a preluat conducerea unui cinematograf în numele primăriei și că din veniturile obținute susține activitățile culturale (,,Universul”, anul 42, nr. 213, 16 septembrie 1925, p. 3.

      Ziarul ,,Viitorul”, din 21 iulie 1925 (anul 18, nr. 5213,  p. 3) publică următoarea ,,Publicațiune” emisă de Tribunalul Tecuci: ,,Se publică în conform art. 92 din legea pentru persoane juridice, înscrierea ca persoană juridică a Asociaţiei „Coloniile Şcolare” din Tecuci, având de scop a contribui la buna desvoltare fizică şi morală a elevilor, şcoalelor din judeţul şi oraşul Tecuci, prin înfiinţare de colonii şcolare de vară, cantine şcolare şi orice mijloace potrivite scopului propus.  Asociaţia este constituită la 7 Martie 1925 şi a obţinut personalitatea juridică prin sentinţa trib. Tecuci No. 143/925. Organele de direcţiune şi administraţiune d-nii: Virgil Mironescu, preşedinte, I. Beldie vicepreşedinte, C. I. Popescu secretar şi Vasile I. Bariu, Natalia Pohrib, D. Ilescu, Antoaneta Bogdan, C. Condrache, I. Cerneanu, membri, Luca Sobieschi, C. F. Ionescu şi Ovanes Lazar cenzori, Gh. Popovici, Em. Manole şi I. I. Popescu supleanţi, iar comitetul de conducere va numi un casier. Averea mobilă a asociaţiunei 20 mii lei numerar. Grefier, Ștefan Dobrescu”.

[11] Leon Iliescu, Anchetele noastre. Asociaţia coloniilor şcolare din Tecuci, în ,,Universul”, anul 47, nr. 167,  24 iulie 1929, p. 6.

[12] ,,Dimineața”, anul 25, nr. 7947, 27.01.1929, p. 1; ,,Adevărul”,  anul 42,  nr. 13835,  28.01. 1929, p. 4.

[13] ,,Dimineața”, anul 25, nr. 7948, 28 ianuarie 1929, p. 7.

[14] SJAN Galați, fond Primăria orașului Tecuci, dosar  nr. 20/ 1929, ff. 44, 44v.

[15] ,,Viitorul”, anul 21, nr. 6291, 3 februarie 1929, p. 3; fotografia din ,,Adevărul Literar şi Artistic”, anul 11, nr. 497, 15 iunie 1930, p. 5.

[16] Ziarul ,,Universul” din 24 aprilie 1929 (anul 47, nr. 97, p. 4) publică următoarea ,,Publicațiune” emisă de Primăria orașului Tecuci: ,,Se aduce la cunoștința d-lor arhitecți că, prin decizia Consiliului comunal nr. 5 din ședința de la 19 aprilie 1929, s-a hotărât construirea unui Teatru-Cinema de circa 600 de locuri, cu dispozitivul interior în formă de potcoavă. Aceste 600 de locuri vor fi distribuite la parter, balcon, loje și galerie, urmând ca parterul să aibă circa 300 de locuri. Valoarea lucrărilor, în care sunt cuprinse și decorurile, este de cel mult 7.000.000 lei. În acest scop, Administrația comunală a decis întocmirea și executarea proiectelor și devizelor lucrărilor prin concurs, fixând trei premii: primul de 50.000 lei, care se va imputa în caz de executare a lucrării asupra onorariului, al doilea de 30.000 lei și al treilea de 20.000 lei. Arhitecții specialiști amatori care vor executa aceste proiecte vor putea obține orice informații de la această primărie. Depunerea acestor proiecte și devize urmează a se face până la data de cel mult 1 iunie 1929. Clasarea proiectelor și plata premiilor se va face în urma avizului comisiei care se va institui pentru studierea lucrărilor depuse. Emisă astăzi, 24 aprilie 1929. Primar, (ss) Nicolae Berha. Secretar, (ss) Alex. Muscă”.

[17] ,,Universul”, anul 47, nr. 151, 5 iulie 1929, p. 7.

[18] ,,Dreptatea”, anul 3, nr. 554, 16 august 1929, p. 2.

[19] ,,Viitorul”, anul 21, nr. 6390,  5 iunie 1929, p. 3.

[20] Daniel Bradea, Contribuții la istoria orașului Tecuci, vol. 2, Editura Pim Iași, 2023, p. 404.

[21] ,,Universul”, ediția de provincie, anul 61, nr. 88,  29 martie 1944, p. 6.   

[22] Pe 18 octombrie 1943, locuitorii din Tecuci au avut privilegiul de a-i asculta în sala Teatrului Județean pe celebri cântăreți Maria Moreanu și Emil Marinescu, alături de prim-balerinii Operei Române, Oleg Danovski și Sanda Tschiltschke, într-o reprezentație memorabilă a celebrei opere ,,Carmen” (,,Universul”, ediția de provincie, anul 60, nr. 282. 15 octombrie 1943, p. 3).

[23] La data de 22 septembrie 1945, ziarul ,,Universul” își informa cititorii că Opera Română a organizat în ţară un mare turneu, desigur, ,,sub auspiciile şi cu concursul Ministerului Propagandei”. Cu această ocazie, locuitorii orașului Tecuci au putut să-i asculte pe artiștii veniți de la București într-o reprezentație memorabilă a celebrei opere ,,Tosca”. Acest lucru a constituit un motiv de bucurie pentru autoritățile locale, care au trimis o scrisoare de mulțumire ministrului propagandei, profesorul P. Constantinescu-Iași. În scrisoare se menționa: „Cetăţenii oraşului Tecuci vă trimit omagiile şi mulţumirile lor pentru grija ce ne-o purtaţi, dăndu-ne posibilitatea de a admira spectacolul de cea mai înaltă simţire cu opera „Tosca”. Trăiască arta liberă şi democrată” (,,Universul”, ediția de provincie, anul 62, nr. 214. 22 septembrie 1945, p. 3).

[24] Decretul nr. 303/1948 privind naționalizarea industriei cinematografice și reglementarea comerțului cu produse cinematografice, publicat în ,,Monitorul Oficial” nr. 256 din 3 noiembrie 1948.