CONSTANTIN (COSTACHE)
RACOVIȚĂ
Personalitate
politică marcantă a Tecuciului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea,
Constantin Racoviță, cunoscut și sub numele de Costache Racoviță, a deținut
funcțiile de primar al orașului, președinte al Consiliului Județean și deputat.
S-a
născut la 9 februarie 1832 în comuna Girov, județul Neamț, provenind din
familia profesorului de pian Racovschi, de origine poloneză.
A urmat
cursurile școlii din Iași, continuându-și studiile în Germania, la München, unde
a obținut diploma de magistru în farmacie. După efectuarea stagiului profesional
la farmacia B. Zfass din Iași, a activat ca asistent la o farmacie din Vaslui.
Stabilit ulterior la Tecuci, a preluat administrarea farmaciei „decedatului
Iohan Abrahamfi”, iar „după mai puțin de un an, luă în căsătorie pe fiica
acestuia și farmacia ca dotă”[1].
Dreptul de
administrare i-a fost acordat prin „decretul Comitetului Sănătăței No. 1667 din
31 Decembrie 1852”[2].
Prin
Decretul Domnesc nr. 150 din 29 ianuarie 1868, i s-a acordat concesiunea pentru
deschiderea unei a doua farmacii în orașul Fălticeni. Totuși, la 22 septembrie
1871, aceasta a fost vândută farmacistului Iulius Poretzki[3].
Farmacia
din Tecuci era considerată una dintre „clădirile particulare mai însemnate” ale
orașului⁴. Amplasată pe strada Carol I, la parterul unei case cu etaj, era
descrisă drept „minunată”, cu „sumedenia ceia de borcane, borcănașe și cutii
care purtau nume pe care mintea noastră nu le putea bănui tâlcul”[4].
În
afara preparatelor farmaceutice, se vindeau aici și bomboane englezești, iar
pentru o perioadă, spațiul a găzduit biroul poștal austriac din oraș[5].
Venirea
conservatorilor la conducerea urbei a adus cu sine și o serie de presiuni
asupra farmacistului. Într-o scrisoare adresată lui Ștefan C. Golescu la 10
martie 1866, se plângea de „prigoana” exercitată de autorități, care „au decretat
înființarea a două farmacii în Tecuciu, deși orașul avea doar 5700 sufliti și pentru
2 pharmacii ar trebui pisti
10.000”[6].
Aceste șicane s-au acutizat, potrivit propriei relatări, culminând cu un presupus atac violent asupra sa, în ziua de 30 octombrie 1866, cu prilejul alegerilor pentru deputați[7].
O plângere a fost înaintată procurorului
general al Curții Apelative Focșani, în care susținea că viața îi fusese pusă
în pericol. Corespondența dintre Parchet și Prefectură arată că autoritățile au
intervenit pentru protejarea sa: „prefectul a dat ordin polițaiului orașului și
comandantului escadronului de dorobanți”[8].
Acesta din urmă a raportat: „pentru siguranța vieții d. Costache
Racoviță i-am trimis de gardă un dorobanț, pe care D-lui l-ar fi respins””[9].
Polițistul orașului a întocmit un proces-verbal „relativu la
ne orânduiala ci s-ar fi petrecutu la Primăria urbei Tecuciu”, înaintat
prefectului și procurorului[10]. Din evaluarea acestora a
reieșit că nu fusese vorba de „un atentat contra vieții”, ci doar de „cîteva huiduituri
și fluierături din poporul ce era spectator, fără vreo intenție
de a tulbura liniștea publică”[11].
Cu
șase ani mai devreme, la 7 mai 1860, prefectul județului solicita Judecătoriei
Tecuci cercetarea unui incident în care același farmacist ar fi agresat un
anume Ernest Meizi. Conform relatării, la 5 mai, în jurul orei 7:30, în timp ce
Meizi se afla în biroul poștal austriac din Tecuci pentru a expedia o
scrisoare, a fost îmbrâncit și lovit de Racoviță, care i-ar fi provocat răni la
mâna dreaptă, lovind cu pumnul în ușa biroului. Prefectul a dispus ca
„amploiatul George Motașu și șeful poliției din oraș să cerceteze reclamațiile în
mod obiectiv și fără nicio părtinire”[12].
Presa,
aflată sub influența adversarilor săi politici, l-a acuzat că ar fi obligat
funcționarii să achiziționeze medicamente doar de la farmacia sa și că, în
timpul epidemiei de holeră, ar fi vândut medicamente contrafăcute la prețuri
ridicate[13].
Chiar
și așa, în mai multe rânduri, a prezentat autorităților locale oferte avantajoase.
Astfel, într-o petiție din octombrie 1867 adresată Serviciului Sanitar,
propunea aprovizionarea spitalului și a săracilor cu medicamente din farmacia
proprie, „cu un rabat de 65/100 pe timpu de 10 ani”. Motivația ofertei era „un
scop filantropic, de a veni în ajutorul sărăcimii suferinde vezând că Comitetul
și Comuna întâmpină mari greutăți cu deschiderea spitalului din cauza
mijloacelor bănești”. Deși prețul propus era cu 15% mai mic decât cel al concurenței,
oferta a fost respinsă[14].
Costache
Racoviță a condus farmacia sa din Tecuci până în anul 1888, când, în urma unor neînțelegeri
cu Tache Anastasiu, a părăsit țara și a închiriat farmacia farmacistului Ed.
Drexler. După patru ani, revenit în țară și împăcat cu Anastasiu, și-a reluat
atât activitățile comerciale, cât și pe cele politice, în cadrul Partidului
Național Liberal[15].
Personalitatea lui Costache Racoviță a fost evocată
de mai mulți concitadini, între care Ion Petrovici, Ion Dongorozi, Dimitrie
Balaban și Calistrat Hogaș. În memoriile sale, Ion Petrovici îl descrie drept „un om cu stare, care avea o înfățișare pitorească.
Veșnic pe cap cu o tichie, care completa figura sa rotofeie, cu chelie avansată
și cu o bărbuță rară”[16]. La rândul său, Ion Dongorozi
îl prezenta drept „os de boier”, originar „din târgul Romanului, era un om tare
umblat, grăia vreo șapte limbi, călărea pe velocipedă și nu credea în Dumnezeu”[17].
Figura
lui Racoviță este prezentă și în literatura lui Calistrat Hogaș, în schița Cuconul Ioniță Hrisanti, alături
de alte personaje pitorești precum judecătorul Ioniță Hrisanti, protopopul Gh.
Dimitriu, Neculai Vucitici, Petrea Anastasiu, Șendrea, Iosofescu, Lascăr Braun,
Toderică Măslină, Eni Șărban, Juvara, Vasile Motaș și Petrache Ciucă. Într-un
episod anecdotic, Hogaș relatează cum un taraf de lăutari condus de Burueană – „un țigan mărunt, îmbrăcat bine și curat,
ciupit puțin de vărsat de vânt, dar frumos” – a cântat în curtea
casei protopopului Dimitriu „spițerului,
un cântec mai pe nemțește”. Drept răsplată, „baragladina” a primit câțiva
galbeni în scripcă, „ca să nu mai
umble pe la spițărie după leac de sărăcie”[18].
Pe
plan politic, Costache Racoviță a avut o activitate intensă. A fost ales în
Parlamentul țării și, în calitate de senator, a susținut (împreună cu deputatul
Gheorghe Misail) acordarea subvențiilor necesare înființării Gimnaziului din Tecuci,
inaugurat în anul 1878[19].
Activ
și în plan civic, s-a remarcat prin acțiuni filantropice. A donat Primăriei ,,suma
de 600 lei, costul celor două felinare tricheluri
pe cari le-am donat comunei [spune
spițerul – ad. n. ] spre înfrumuseţarea bulevardului”. Această contribuție s-a adăugat
celor 18 bănci donate anterior în același scop. În anul 1898, a oferit Casei Școalelor suma de 40.000
lei, în înscrisuri funciare rurale cu dobândă de 5%, constituind Fondul Racoviță. Din veniturile
acestui fond s-au alocat, timp de două decenii, câte 2.000 lei anual pentru
sprijinirea copiilor săraci din școlile primare publice ale orașului[20].
De
asemenea, Racoviță s-a implicat în modernizarea orașului. În anul 1866,
protoiereul Gheorghe Dimitriu a cerut primarului Anton Cincu mutarea
soldatului-sentinelă din turnul Bisericii Sf. Gheorghe, invocând „marea necurăţenie” făcută de
pompieri în acel loc. În calitate de prefect al județului Tecuci, Costache Racoviță
a informat protoiereul că Primăria alocase în bugetul pe acel an suma necesară
pentru construirea unui foișor de observație a incendiilor. Astfel, în vara
anului 1866 a început construirea unui „foișor
de zid în înălțime de 21,5 metri, spre a servi pentru paza de incendiu, în
centrul Pieței Principale”, pe baza unui proiect realizat de
arhitectul D. Curicu, folosindu-se la temelie cărămida provenită de la Biserica
Sf. Ilie, distrusă în incendiul din 1858[21].
În
anul 1894, Anton Cincu a donat orașului Tecuci suma de 200.000 lei pentru
construirea unui spital. Pentru gestionarea acestui proiect, a fost înființată
o comisie de supraveghere, din care făcea parte și Costache Racoviță, alături
de Constantin Bobeică, Th. Vârgolici, dr. Constantin Petrașcu și Theodor Cincu,
fiul donatorului[22].
Preocupat
și de conservarea patrimoniului natural și istoric, Costache Racoviță, aflat în
funcția de prefect în anul 1903, a predat Academiei Române un craniu de bizon
descoperit în albia Siretului, la marginea județului Tecuci[23].
Ziarul
„Adevărul” din 20
iunie 1903 anunța decesul senatorului Constantin (Costache) Racoviță, liderul
liberalilor tecuceni, menționând că „suferea
de antrax, din care cauză a și murit” în noaptea precedentă, fiind
internat la sanatoriul Olchowsky de pe Calea Călărașilor. Racoviță era cunoscut
drept un apropiat al primului ministru de atunci[24].
[1] Dimitrie Balaban, Cartea donatorilor orașului Tecuci, Tipografia ,,Gutenberg”,
București, 1907, p. 35.
[2]Nicolae I. Angelescu, op.
cit., p. 22. La adresa nr. 4745, prin
care prefectul solicita lămuriri cu privire la farmacie, C. Racoviță a dat următorul
răspuns: ,,Proprietarul farmaciei Sf. Dimitrie sînt chironimi Abrahamfy. Farmacia
fiind înscrisă în anul 1845 cu hrisov domnesc pe numile domnului Johan Abrahamfy,
și după moartea numitului, la 1848, au trecut proprietatea orfanilor Abrahamfy.
De atunci, nicio tranzacție cu numita proprietate, nicio altă persoană” (SJAN Galați, Fond Prefectura județului
Tecuci, dosar nr. 63/1865, f.
14).
[3] Nicolae I. Angelescu, op. cit., p.
28.
[4] Amintiri dintr-un oraș
moldovenesc, selecție, cuvânt înainte și note biografice de Ștefan Andronache, Editura Geneze, Galați, 2001, p.173. Se
va cita Amintiri….
[5]SJAN Galați, Fond Prefectura județului Tecuci, dosar nr. 28/1860, f.
10. Acest fapt rezultă dintr-un document din anul 1860, în care
se relatează despre un incident petrecut în farmacie.
[6]George Fotino, Din
vremea renaşterii naţionale a Țării Româneşti - Boierii Goleşti, vol. 4, Aşezământul
Cultural Ion C. Brătianu, Bucureşti, 1939,
p. 405.
[7]SJAN Galați, Fond Primaria orașului Tecuci, dosar nr. 232/1866,
f. 1. Între cei acuzaţi de ,,atacul cu violenţă” se numără Iancu Diamandescu
şi Dimitriu Anastasiu, însoţiţi de Neculai Brăileţ, Neculai Galeriu, Ioan Iacovachi,
Alecu Vucetici, C. Mancu, Anton Cincu, Vasile Apostoleanu, Manucu Davidu.
[8]Ibidem, f. 9.
[9]Ibidem, f. 11.
[10] Ibidem, f. 6 - 7.
[11] Ibidem, f. 5. În această adresă
a prefectului către procurorul general al Curţii Apelative Focşani, sunt câteva rânduri tăiate cu
o linie. Din acestea rezultă că ,,a fost
o persoană care l-ar fi huiduit şi l-ar fi brâncit” pe C. Racoviţă, iar în
rest ,,poporul numeros, iar liniştea publică nici o dată n-a fost ameninţată”.
[12] SJAN Galați, Fond Prefectura Tecuci, dosar nr. 28/1860, f. 10.
[13]Monografia... , p. 162; Tecuciul în documente și publicații..., p. 526-527. Un grup de
locuitori ai orașului, membri ai Partidului Conservator, printre care Teodor Cincu,
Nicu Cincu, Nestor Cincu, V. Filip, Radu I. Pecuraru, Gh. Hagiopulo, T. Filimon,
Lupan Filimon și Dumitrachi Gheorghiu, i-au adus următoarele acuzații: ar fi primit
suma de 25.000 de lei în schimbul votului pentru concesiunea Strousberg; a fost
dat în judecată pentru eliberarea de medicamente fără ordonanță; în timpul mandatului
de prefect
a obligat comunele să cumpere medicamente
falsificate și scumpe, fapt pentru care a fost amendat cu 5.000 de lei de Direcția
Serviciului Sanitar; și că a furat suma de 736 lei și 39 parale de la Primăria
Tecuci. A fost atacat și de unii dintre membrii partidului din care făcea parte,
de exemplu, în articolele publicate în mai 1899 în numărul unic al ziarului liberal
,,Suveica Tecuciului”.
[14] SJAN Galați, Fond Primaria orașului Tecuci, dosar nr. 54/1865,
f. 35. Rezoluția pusă pe document: ,,urmărindu-se deciziunea Comitetului
Permanent pentru mai multe motive legale, nu au putut admite oferta Dl. Racoviţă”.
[15] Dimitrie Balaban, op. cit.,
p. 36.
[16]Ion Petrovici,
op. cit. p. 64.
[17]Amintiri…, p. 173. Ion Dongorozi
amintește și de ,,țâitoarea lui conu Nicu
Racoviță șpițaru”, despre care ne spune
că ,,era grecoaică din Brăila: acolo-și făcea până și mărunțișurile de rufărie, degeaba
și, iar degeaba; gustul și priceperea nu se pot târgui cu
bani gata de pe piață! Pentru o femeie, gustu-i dar de Sus, ca toate celelalte daruri!” (Signor
Berthelotty, Biblioteca Semănătorul, nr. 130-131, Ed. Librăriei Diecezane,
Arad, 1926, p. 5).
[19] Ştefan Rugină, Monografia Liceului
Teoretic ,,Calistrat Hogaş’’ Tecuci, Editura Şcoala gălăţeană, Galaţi, 2003, p.
17.
[20]Dimitrie Balaban, op.
cit., p. 19. În septembrie 1915, Casa Școlilor
a înaintat Primăriei o ordonanță de plată în valoare de 1615 lei, pusă la
dispoziție conform prevederilor testamentare ale defunctului C. Racoviță, pentru
achiziționarea de îmbrăcăminte și cărți destinate ,,copiilor săraci și merituoși
din școlile primare ale acestui oraș” (SJAN Galați, Fond Primăria orașului Tecuci,
dosar nr. 15/1915, f.2).
[21] Ștefan Andronache, Tecuci
– ghid..., p. 27.
[22]Dimitrie Balaban, op. cit.,
p. 17-18.
[23] Analele Academiei Române,
seria II, tom XXVI, 1903-1904, Partea administrativă și desbaterile, Institutul
de Arte Grafice ,,Carol Gobl”, București, 1904, p. 22, 83.
[24] ,,Adevărul”, anul 16, nr. 4988,
20 iunie 1903, p. 3. După alte surse, Costache
Racoviță a murit pe 18 iunie 1903, ,,bolnav
de diabet fiind, în urma unei operațiuni efectuate în sanatoriul doctorului Olchovschi”.
(Conform lui Dimitrie Balaban, op. cit., p. 36).
