Participarea Regimentului 50/64 Infanterie Tecuci la luptele de la Mărășești din vara anului 1917
Contrar afirmațiilor formulate de unii autori din publicistica tecuceană, la luptele de la Mărășești a participat Regimentul 50/64 Infanterie Tecuci. Această unitate militară a fost înființată la 1 februarie 1917, prin contopirea Regimentului 64 Infanterie Tecuci cu Regimentul 50 Infanterie Focșani, conform Ordinului nr. 1014 din 22 decembrie 1916 al Marelui Cartier General și Înaltei Decizii nr. 1062 din 15 ianuarie 1917 a Marelui Stat Major.
Documentele militare atestă faptul că vestitul contraatac de la Răzoare, din ziua de 6 august 1917, care a determinat retragerea inamicului, a fost executat de căpitanul (viitor locotenent-colonel) Nicolae Miclescu, comandant al Batalionului I din Regimentul 50/64 Infanterie. Din rândurile acestui regiment au făcut parte numeroși ofițeri, subofițeri și soldați originari din județul Tecuci.
În cele ce urmează prezentăm un fragment din lucrarea Contribuții la istoria orașului Tecuci, în care este analizată participarea Regimentului 50/64 Infanterie Tecuci la luptele de la Mărășești din vara anului 1917:
„În ajunul Bătăliei de la Mărășești, diviziile armatei române s-au pus în mișcare, îndreptându-se spre front: Divizia 9 la Cosmești, Divizia 14 la Umbrărești și Dorăști, iar Divizia 13 la Matca. Ca urmare a părăsirii frontului de către Divizia 34 rusă, la 24 iulie / 6 august, Divizia 5 română a intrat în marș, iar în cursul serii Regimentul 32 Mircea a trecut podul de la Cosmești. Totodată, soldații Regimentului 8 Infanterie Buzău au traversat râul Siret pe podul de la Furceni și au ocupat localitatea Doaga.
Ofensiva germană la Mărășești a debutat în dimineața zilei de 24 iulie / 6 august, printr-un intens bombardament de artilerie asupra luncii Siretului. Forțele inamice însumau 12,5 divizii, sprijinite de aproximativ 800 de piese de artilerie, trei escadrile de aviație și 13 care de asalt.
La operațiunile de apărare ale Armatei 1 române din zona Mărășești, desfășurate în vara anului 1917 și cunoscute sub denumirea de «Bătălia de la Mărășești», a participat și Regimentul 50/64 Infanterie Tecuci. Unitatea făcea parte din Brigada 25 Infanterie, alături de Regimentul 51/52 Infanterie, fiind subordonată Diviziei 13 Infanterie (comandant – generalul Ioan Popescu), din cadrul Corpului V Armată (comandant – generalul Ioan Istrati). Pe parcursul campaniei, regimentul a fost comandat de locotenent-colonelul Diamandi Genuneanu.
La 31 iulie / 13 august 1917, Regimentul 50/64 Infanterie ocupa poziții întinse de la cota 100, de-a lungul căii ferate Mărășești–Panciu, până la kilometrul 18 al șoselei Focșani–Mărășești. În ziua următoare, două batalioane se aflau pe linia întâi, iar un batalion era menținut în rezervă.
La 6 / 19 august 1917, inamicul a declanșat o puternică ofensivă. Batalioanele II și III ale Regimentului 50/64 Infanterie se găseau în prima linie, acoperind un front de aproximativ 1.600 de metri, în timp ce Batalionul I se afla în rezerva Diviziei, la est de Rateșul lui Haret. Din cauza terenului accidentat și a culturilor agricole, sprijinul acordat regimentului a fost insuficient.
După ce trupele inamice au ocupat fabrica de parchete și au împins Regimentul 9 Vânători spre gara Mărășești, aripa stângă a Regimentului 50/64 Infanterie a rămas descoperită. Crearea unei breșe între regimentele 50/64 și 51/52 Infanterie a expus flancul drept al unității tecuceano-putnene pericolului unei manevre de învăluire. În aceste împrejurări, la ora 11, comandantul Brigăzii 25 Infanterie, colonelul Constantinescu, a ordonat Batalionului I din Regimentul 50/64 Infanterie, comandat de căpitanul de rezervă Nicolae Miclescu, să execute un contraatac. Trupele batalionului au înaintat cu elan pe direcția Rateșul lui Haret – colțul sud-estic al pădurii Răzoare și, în jurul orei 13, au reușit să respingă inamicul spre punctul Găvanul și să recucerească tranșeele pierdute anterior de Regimentul 47 Infanterie.
În cursul acestor lupte, ostașii regimentului au dat dovadă de un remarcabil eroism colectiv, sub comanda locotenent-colonelului Diamandi Genuneanu, care a organizat cu succes apărarea de la cota 100. Aici, unitățile române au reușit să reziste atacurilor susținute ale două regimente bavareze. Deși, la un moment dat, trupele germane au pătruns pe aliniamentul dintre pădurea Răzoare și viile Negroponte, amenințând pozițiile românești de la cota 100, contraatacul la care a participat și Batalionul I al Regimentului 50/64 Infanterie, aflat sub comanda căpitanului Nicolae Miclescu, a determinat respingerea infanteriei germane spre pădurea Răzoare.
În timpul acestor lupte, căpitanul Nicolae Miclescu a fost rănit. Pentru reușita acțiunii sale, acesta a fost decorat ulterior cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. De asemenea, locotenent-colonelul Diamandi Genuneanu, comandantul Regimentului 50/64 Infanterie, a fost recompensat cu aceeași distincție.
Cu toate acestea, în urma luptelor deosebit de crâncene, desfășurate cu efective mult diminuate și epuizate, regimentul a fost silit să se retragă aproximativ 600 de metri înapoia gării Mărășești. În aceste condiții, comandantul unității, colonelul Genuneanu, l-a informat personal pe colonelul Scărlătescu că „Regimentul 50/64 Infanterie este decimat și nu mai poate rezista, iar Regimentul 51/52 Infanterie, aflat la dreapta sa, se retrage”. În cursul serii, ostașii regimentului s-au regrupat în viile de la Mărășești, până în dreptul gării, ocupând tranșeele liniei a doua.
Regimentul a rămas pe front până la 15 / 28 august 1917, când Divizia 13 Infanterie a fost înlocuită de Divizia 15 Infanterie. În ziua următoare, unitatea se afla alături de Brigada 25 Infanterie în păduricea situată la sud-est de Călimănești, iar la 18 / 31 august se găsea la aproximativ doi kilometri vest de Fitionești.
Pentru vitejia și eroismul dovedite pe câmpul de luptă, numeroși ofițeri ai Regimentului 50/64 Infanterie Tecuci au fost decorați. Astfel, maiorul Bratu Constantin și căpitanul Toma Pericle au primit Ordinul „Steaua României” cu spade, în grad de Ofițer, cu panglica „Virtutea Militară”. Maiorul Artimovici Anton, căpitanul Subotin Pompiliu, locotenenții Novac C. Iftimie, Giurcă D. Vasile și Tigoianu Dumitru, precum și sublocotenentul Ariton N. Ioan au fost distinși cu Ordinul „Steaua României” cu spade, în grad de Cavaler, cu panglica „Virtutea Militară”. De asemenea, locotenentul în rezervă Radu S. Vasile, sublocotenenții Lupu Grigore, Hâncu Haralambie, Socol Alexandru, Theodorescu Traian, Chiriță Alexandru, Vasilescu Alexandru, Ionescu Valerian, Turcan Petre, Giurgea N. T., Duțescu Ioan, Mareș Dumitru, Vartolomei David, sublocotenenții de rezervă Dimitriu P. Ștefan, Voinescu Ioan, Păun Z. Constantin, Bălănescu Nicolae, Pușcă I. Tănăsache, Andronescu Ion, Doboș Constantin și medicul sublocotenent Diaconescu M. Mihai au fost recompensați cu Ordinul „Coroana României” cu spade, în grad de Cavaler, cu panglica „Virtutea Militară”.
Pentru zelul și devotamentul cu care au contribuit la combaterea epidemiilor din anul 1917, mai mulți ofițeri ai Regimentului 50/64 Infanterie au fost decorați cu Ordinul „Crucea Regina Maria”: clasa a II-a – locotenent-colonelul Diamandi Genuneanu, comandantul regimentului, și locotenent-colonelul Nicolae Fărcășeanu; clasa a III-a – locotenentul Nicolau C. Pantelimon, locotenenții în rezervă Radu S. Vasile și Bradea N. Constantin (avocat, originar din comuna Corod), precum și sublocotenentul Nicolae Tănăsescu.
Pentru faptele de arme săvârșite în timpul războiului, numeroși subofițeri și soldați ai Regimentului 50/64 Infanterie au fost răsplătiți cu Medalia „Bărbăție și Credință” cu spade: clasa a II-a – Ghieacă Gheorghe, Rujan Ioan și Trandafirescu Gheorghe (soldați); clasa a III-a – Toia Vasile, Pavelescu Ioan, Duda Nicolae și Hagiu Gheorghe (sergenți), Călin Gheorghe, Drug Nicolae, Pralea Dumitru, Nedelcu Dumitru, Gavrilă Nicolae, Dobrea Dumitru, Chiper Ioan, Olaru Gheorghe, Gheman Iftimie, Șerban Gheorghe și Tuveni Vasile (caporali), precum și Stoica Constantin, Lahu Dumitru, Heghes Constantin, Dănțuș Ion, Câmpianu Constantin, Popa Constantin, Cosma Gheorghe, Diaconu Nicolae, Teliban Gheorghe, Mihăilă Gheorghe, Labă Gheorghe, Stan Ioan, Uță Ioniță și Alexandru Ioan (soldați).
În cartea de onoare a eroilor neamului s-au înscris și alte nume de tecuceni, între care ofițerii locotenent-colonel Marian Gheorghe, sublocotenent Chiaburu Tudose, Ciobotaru C., Telebașa Gheorghe și Rău Niculae. De asemenea, regimentul a dat și alți ofițeri eroi, precum locotenent-colonelul Popovici P. și sublocotenenții Primen G., Painu Constantin, Panaitescu I. și Pocovnicu V.
Mausoleul de la Mărășești păstrează înscrise numele a zeci de tecuceni căzuți în crâncena bătălie sub drapelul Regimentului 50/64 Infanterie, unitate care, prin Înaltul Decret nr. 1356 din 15 noiembrie 1917, a fost decorată cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. În motivarea distincției se arată: „Pentru vitejia și avântul cu care au luptat atât ofițerii, cât și trupa, în aprigele lupte de la Mărășești din anul 1917. În ziua de 30 iulie, pe când regimentul se afla pe poziție între Divizia 9 și Corpul IV Armată rus, nu numai că a rezistat cu energie nenumăratelor atacuri ale inamicului, dar, contraatacând cu furie, a reușit să înainteze și să câștige teren. Acest regiment de elită s-a distins în mod glorios prin îndârjirea cu care a luptat la 6 august 1917 împotriva trupelor Diviziei a 2-a Bavareze, când Batalionul I a executat un contraatac strălucit, care a determinat prima retragere a dușmanului”. Regimentul a primit, de asemenea, „Crucea Comemorativă” cu bretelele „Ardeal”, „Carpați”, „Dunăre” și „Mărășești”.
(Daniel Bradea, Contribuții la istoria orașului Tecuci, vol. I, Editura StudIS, Iași, 2021).
