Participarea regimentelor tecucene la operațiunile Armatei române din Basarabia (ianuarie – martie 1918)
La începutul anului 1918, în Basarabia domnea o adevărată anarhie, situația devenind deosebit de gravă. Bandele de soldați ruși bolșevizați provocau dezordini majore, devastări și omoruri. De asemenea, au fost atacați membri ai Sfatului Țării și ai Consiliului Directorilor. În această situație, la solicitarea celor două organisme ale noii republici democratice, precum și a unor oficialități civile și militare străine interesate de menținerea ordinii și protejarea populației, începând cu 10/23 ianuarie 1918, armata română a intrat în Basarabia.
Între 10/23 ianuarie și 27 februarie/12 martie 1918, la operațiunile din Basarabia au participat patru divizii: 11 și 13 infanterie, 1 și 2 cavalerie. Acestea aveau misiunea „de a restabili ordinea în zona etapelor din Basarabia și de a asigura bunul mers al trenurilor care transportau provizii pentru front”.
La aceste acțiuni militare au participat și unități care își aveau garnizoana la pace în orașul Tecuci.
Pe 18 ianuarie 1918, Regimentul 50/64 Infanterie (parte a Brigăzii 25 Infanterie, Divizia 13 Infanterie) a trecut Prutul pentru a dezarma soldații ruși și populația din zona Taraklia – Arciz – Nicolaevka – Akkerman. Începând cu 4 martie, timp de patru zile, regimentul a parcurs în marș 60 de kilometri, confruntându-se cu bande înarmate și trupe bolșevizate.
„La 8 martie, trupele Regimentului 50/64 Infanterie și un escadron de cavalerie au pătruns în Cetatea Albă, iar la 12 martie 1918, Comandamentul diviziei trecea în revistă trupele în centrul orașului”.
La aceste operațiuni au participat și trupele Brigăzii 4 Roșiori Tecuci.
În conformitate cu prevederile armistițiului de la Focșani, la sfârșitul lunii martie 1918, Divizia 13 Infanterie a fost demobilizată, iar regimentul s-a reîntors în garnizoana Tecuci.
La 10 ianuarie 1918, Marele Cartier General al Armatei Române a dat ordin ca Divizia 2 Cavalerie, care avea în componență Brigada 4 Roșiori (formată din regimentele 6 și 11 Roșiori Tecuci), să intre în Basarabia. Divizia a fost dislocată în regiunea Gura Galbini – Carbuna – Batior – Cimișlia, având misiunea de a asigura legătura între Diviziile 11 și 13. După ce a dezarmat mai multe sate din zona Gura Galbini, comandantul Diviziei 2 Cavalerie a trimis, în ziua de 24 ianuarie, Brigada 4 Roșiori și o baterie călăreață la Bulboaca, pentru cooperarea cu detașamentul Bender din Divizia 11 Infanterie la recuperarea orașului. Brigada opera în zona Fărlădari – Lișca.
Regimentul 11 Roșiori, ca detașament pe jos, a supravegheat trecerile de peste Nistru din zona Chișcani – Slobozia, în strânsă legătură cu detașamentul Bender. Atacul asupra Benderului (Tighina) a început în dimineața zilei de 25 ianuarie, la el participând și artileria călăreață a brigăzii. Deși bolșevicii erau sprijiniți de artileria rusă de pe malul stâng al Nistrului, dinspre localitatea Parcani, la orele prânzului orașul a fost cucerit de trupele române.
Din cadrul Regimentului 11 Roșiori, pentru faptele de arme din perioada operațiunilor din Basarabia, au fost decorați cu Medalia „Bărbăție și Credință” cu spade, clasa a III-a, plutonierul major Gâscă Gheorghe, pentru energia și devotamentul cu care a condus trenul regimentar, și sergentul instructor Crăciun Alexandru, pentru curajul și devotamentul cu care și-a comandat plutonul.
Începând cu 25 ianuarie 1918 s-a constituit Corpul 6 Armată, condus de generalul de divizie Gheorghe Istrati. Din ordinul acestuia, la 15 februarie 1918, s-a format detașamentul Akkerman, pus sub comanda șefului Diviziei 13 Infanterie, care avea în componență și Brigada 4 Roșiori. Detașamentul a pătruns în seara zilei de 23 februarie în Cetatea Albă (Akkerman), oraș eliberat fără lupte la 27 februarie.
La sfârșitul lunii februarie, Basarabia era împărțită în patru zone controlate de diviziile Corpului 6 Armată. Divizia 2 Cavalerie avea cartierul general la Cimișlia și ocupa zona delimitată la nord de Divizia 11, iar la sud, linia Parcani – Carasinscaia – Flămânda. Diviziile au asigurat liniștea și siguranța Basarabiei până în aprilie 1918, când Corpul 5 Armată a preluat controlul, iar unele unități au fost mutate în dreapta Prutului.
Divizia 2 Cavalerie avea organizat și un serviciu sanitar. Regimentul 6 Roșiori Tecuci dispunea de două spitale amenajate în case particulare din satele Volintirowka și Monzir, fiecare cu câte 10 paturi, deservite de doctori civili ruși și sub controlul medicului regimentului, căpitan Popescu Nicolae. Regimentul 11 Roșiori Tecuci avea spitale în satele Kaușani (40 paturi) și Pușcari (25 paturi), precum și un ambulatoriu la Talmaz, unde deservea un felcer. În comuna Cimișlia funcționa un spital de boli contagioase cu 20 paturi, destinat Brigăzii 4 Roșiori, condus de medicul locotenent Piticaru Ilie (Divizionul de Artilerie Călăreață), ajutat de medicul sublocotenent Liteanu de la Ambulanța diviziei.
Din ianuarie 1918, Regimentul 6 Roșiori Tecuci a fost dislocat în Basarabia, participând la eliberarea orașelor Bender și Cetatea Albă (Akkerman) și asigurând ordinea în zona Diviziei 2 Cavalerie, cu cartierul general la Cimișlia. Regimentul a desfășurat și misiuni de colectare a armamentului și munițiilor de la populație și bandele înarmate, strângând până la 24 ianuarie 1918: 183 de arme, 123 de baionete, 1 mitralieră rusească, 6 săbii, 575 de cartușe și 8 grenade. În octombrie 1918, regimentul era cantonat la Romanovca, Leova.
Regimentul 24 Infanterie Tecuci (parte a Diviziei 6 Infanterie) nu a participat la operațiunile din Basarabia (ianuarie – martie 1918). În această perioadă, așa cum am arătat într-un alt articol, regimentul a efectuat misiuni de apărare a frontierei cu Austro-Ungaria și de menținere a ordinii și siguranței populației amenințate de trupele ruse care părăseau frontul în debandadă.
(Daniel Bradea, Contribuții la istoria orașului Tecuci, Editura Studis, Iași, 2021, p. 256-260).
