Anton
Cincu acuzat de omucidere
În
octombrie 1869, Anton Cincu, ,,deputat și primar al orașului Tecuci”, era
acuzat în unele publicații că ,,ar fi bătut pe un servitor al său, care în urmă
ar fi și murit”. În acest context,
ziarul Progresul, ,,foaea
publicațiunelor oficiale din resortul Curței
de Apel din Iași”, a publicat următorul comunicat:
Referitor la cazul controversat al presupusei omucideri comise de Anton Cincu și la implicarea medico-legală a doctorului J. Copețchi, acesta din urmă publică, în anul 1869, la Tipografia C.A. Rosetti, o foaie intitulată „Faimoasa coastă a Tecuciului sau conflictul medico-legal provocat de d. Liciu, procurorul secției Curții din Focșani”[2].
*
Atențiunea generală
a fost atrasă prin diferite telegrame și scrieri referitoare la crima de omucidere
imputată domnului Anton Cincu, primarul orașului Tecuci. Această nenorocită
afacere fiind cunoscută doar parțial și într-un mod inexact, prin telegrama
domnului maior Diamandescu, inserată în ziarul „Românul” din 30 septembrie
trecut[3].
Voi căuta
ca, prin relatarea circumstanțelor adevărate, să pun pe toți în poziția de a
judeca și aprecia obiectiv acest caz; aceste relatări se fac în interesul justiției,
al societății și al adevărului, care a fost ascuns în această chestiune, dar și
în interesul meu personal, întrucât am efectuat prima obducțiune [autopsie - ad.
n.] asupra cadavrului lui Iftimie Baciu, presupusul omorât de domnul Cincu,
în calitate de medic primar al județului Tecuci.
Spre deplina
luminare, voi da publicității toate actele întocmite, pentru a se vedea de unde
izvorăsc ușurința acuzațiilor și animozitățile personale, pentru a se constata
că acei care se impun drept campioni ai justiției sunt, de fapt, mânați în
acțiunile lor de considerații cu totul străine de lege și dreptate, și pentru a
se dovedi de unde s-a denaturat adevărul. În această chestiune, consecință a
unor denunțuri anonime, autorii acestora s-au ascuns sub vălul anonimatului,
rușinându-se să-și dezvăluie identitatea.
*
Cuprinderea actelor
urmate:
1. Actul medical al doctorului J.
Copețchi;
2. Actul medical al doctorilor Razu
și Davidoglu;
3. Extras din raportul domnului
Liciu, procuror de secțiune al Curții din Focșani;
4. Telegrama adresată domnului ministru
al justiției de o sută de orășeni notabili din Tecuci;
5. Întâmpinarea doctorului Copețchi
către onor Consiliul Medical Superior;
6. Jurnalul Consiliului Medical Superior
nr. 524.
*
ACTUL DE AUTOPSIE
Astăzi, 3
septembrie 1869, invitat de domnul procuror de pe lângă tribunalul districtului
Tecuci, conform adresei nr. 2802, m-am deplasat la biserica Sfântul Ion, unde
urma să fie deshumat un cadavru în vederea efectuării cercetării medico-legale.
În înțelegere cu domnia sa, am ordonat aducerea sicriului în camera mortuară a
spitalului districtual, situat la o distanță de aproximativ 100 de pași de
biserică. Acolo, în prezența domniei sale și a domnului judecător de instrucție,
după depunerea jurământului legal, am procedat la inspecția și disecția
cadavrului, după cum urmează:
A. Inspecția externă a cadavrului
1. Cadavrul are o talie de
aproximativ 1,60 metri, este foarte slab, cu părul castaniu, ochii cenușii,
limba închisă la culoare din cauza dinților.
2. Rigiditatea cadaverică este
foarte slab exprimată.
3. Culoarea corpului – cadaverică.
Abdomenul, din cauza putrefacției, prezintă o colorație verzuie, asemănător
partea dorsală. Mușchii fesieri prezintă două pete negricioase-gălbui,
asemănătoare celor provocate de decubit prelungit.
4. Nu se observă nimic anormal în cavitățile
naturale. Din nări și gură se scurge sânge vișiniu.
5. Ochii au aspectul specific
morții.
6. Organele genitale și gâtul se
află în stare naturală.
7. Alte semne vizibile pe suprafața
corpului nu există.
B. Inspecția internă
I. Cavitatea
craniană
8. Tegumentele capului nu prezintă
leziuni; oasele craniului sunt intacte, de grosime normală.
9. Substanța cerebrală este albă,
anemică, pătrunsă de o serozitate ușoară.
10. Creierul este de consistență
normală, cu sânge puțin.
11. În ventriculele laterale se
găsește puțin lichid galben, aproximativ 2 grame.
12-14. Cerebelul, puntea și bulbul
rahidian se prezintă în stare normală. Sinusurile craniene nu sunt
congestionate.
II. Cavitatea toracică
15. Plămânii și inima sunt în poziție
normală. Plămânul stâng este aderat complet de coaste, are culoare închisă;
veziculele pulmonare sunt lipsite de aer, iar la tăietură curge sânge închis,
păstos. Plămânul drept este marmorat, cu sânge spumos. În cavitatea pleurală
dreaptă se află aproximativ 200 ml lichid serosanguinolent.
16. Vasele mari conțin sânge închis,
lichid.
17. În pericard se află aproximativ
2 dramuri de lichid serosanguinolent; venele coronare sunt lipsite de sânge; miocardul
prezintă peteșii. În camerele inimii – cantitate mică de sânge negru, lichid.
18. Traheea și esofagul – în stare normală.
III.
Cavitatea abdominală
19. Intestinele sunt în poziție
normală; stomacul conține puțin lichid galben.
20–21. Ficatul și splina – în stare și volum normal.
22. Epiploonul și mezenterul au
colorație roșu-gălbuie.
23. Rinichii par anemici.
24. Intestinele conțin materii
galbene amestecate cu mucus; mucoasa intestinală prezintă inflamații ușoare de
natură catarhală.
25. Vezica urinară este goală.
Concluzie
Moartea s-a
datorat unei pleuro-pneumonii pe partea stângă, însoțită de pleurită dreaptă și
complicații intestinale de natură catarhală. Nu s-au constatat urme de violență.
Moartea este naturală.
Încheiat și
semnat de medicul primar al districtului Tecuci, Dr. J. Copetchi.
*
Concluzia Consiliului
Medical Superior
Consiliul,
în baza acestui visum et repertum[4],
declară, conform opiniei domnului medic legist, că moartea individului în cauză
a fost naturală și fără suspiciune de violență.
(Semnat)
Dr. Capșa, Dr. G. Alexianu, Dr.
Felix, Dr. Turnescu
(Secretar: Dr. I. Polysu)
Nr. 472, 10
septembrie 1869, București
*
Către Domnii Procurori Generali ai
Curții de Apel din Focșani
Visum et repertum asupra unui
cadavru
Subsemnații,
doctori în medicină și chirurgie, domiciliați în orașul Bârlad, motivați de
invitațiile telegrafice nr. 3104 și 3140 ale Domnului Procuror General al
Curții de Apel din Focșani, ne-am deplasat astăzi, 27 ale lunii curente, ora 8
dimineața și, după o călătorie de cinci ore și jumătate, am ajuns în orașul
Tecuci.
Aici, prezentându-se
Domnul Procuror General și Domnul Judecător de Instrucție al Tribunalului din
Tecuci, am fost invitați să procedăm la examinarea cadavrului numitului Eftimie
Baciu, a cărui moarte este suspectată a fi violentă, iar prima constatare
medicală fiind «serios
bănuită».
După ce mai
întâi am îndeplinit formalitățile prevăzute de art. 43 din Codul de Procedură
Penală, ni s-a prezentat de către Domnul Procuror General și Domnul Judecător
un sicriu de lemn, care fusese îngropat în ograda bisericii Sf. Ioan, la
capătul căruia, în partea de est, fusese depus, la o adâncime relativ mică –
aproximativ trei palme (în lipsă de măsurătoare exactă).
Cadavrul,
potrivit celor relatate de Domnul Judecător, fusese înhumat în data de 31 august
și exhumat pentru prima constatare medico-legală la 3 septembrie, luna curentă.
După
îndepărtarea capacului sicriului, s-a observat o pânză albă care învelea resturile
cadavrului lui Eftimie Baciu, aflat în stare completă de descompunere, gol,
compus din întregul schelet
osos, de care mai aderau doar puține
părți moi.
Capul era
complet lipsit de țesuturi moi; se mai observau doar câteva fire de păr
castaniu-roșcat, fapt care sugera, cu o oarecare probabilitate, că Eftimie
Baciu nu depășise vârsta de 42–45 ani. Oasele bolții craniene (deschise prin
prima constatare) erau lipsite de țesuturi moi. Bulbii oculari lipseau complet,
iar orbitele erau goale. Creierul lipsea, fiind înlocuit cu o substanță păstoasă,
de culoare alb-roșiatică, asemănătoare cu drojdia de vin. Limba era foarte redusă
și putrezită.
În cavitatea
toracică nu se mai distingeau organele conținute de aceasta; nu mai existau
urme de plămân sau inimă, ci doar câteva părți moi complet descompuse, care se
detașau cu mare ușurință de coaste și vertebre.
Coastele au
fost examinate cu cea mai mare atenție, una câte una, putând fi dislocate cu
ușurință printr-o simplă tracțiune cu degetele. Spălate una câte una, s-a
constatat existența unei fracturi incomplete a corpului celei de-a patra
coaste, pe partea stângă, aproape de articulația capului costal cu apofiza
transversă și corpul vertebral. Coasta, în calitate de corp delict, a fost
sigilată de către Domnul Procuror General, spre a fi înaintată autorităților
competente. Celelalte coaste, examinate atent vizual și prin spălare cu apă, nu
prezentau nicio modificare anormală.
Vertebrele,
examinate una câte una, nu prezentau nicio urmă de fractură sau deteriorare a apofizelor
spinoase, transversale sau a corpului vertebral. Vertebrele sacrale și coccige,
de asemenea, intacte. Oasele iliace, acoperite cu puține țesuturi putrezite, nu
prezentau nici ele vreo urmă de fractură.
Doar asupra
membrelor inferioare se observa mai mult țesut, care nu se detașa cu la fel de
mare ușurință, putrefacția nefiind într-un stadiu atât de avansat ca în cazul
trunchiului.
Concluzie. Din cele descrise mai sus, rezultă
că moartea lui Eftimie Baciu a fost violentă, cauzată de fractura celei de-a
patra coaste, care a determinat o inflamație traumatică a plămânului și a
pleurelor. La aceasta s-a adăugat lezarea arterei intercostale, fractura extinzându-se
spre șanțul inferior al corpului costal, provocând o hemoragie interpleurală,
confirmată și la prima autopsie, sub forma unui lichid sero-sanguinolent în
cavitatea pleurală stângă.
(Semnat):
Medicul primar al județului Tutova – Dr. Razu
Medicul orașului Bârlad – Dr.
Cleante Davidoglu,
Doctori în medicină și chirurgie
Nr. 422,
Tecuci, 27 septembrie 1869
*
Concluzia
logică a oricărui lector atent va fi următoarea: Având serioase îndoieli asupra
primului act de expertiză medico-legală — noi, medicii legiști din Tutova,
negăsind nimic clar, căci toate organele toracice și abdominale erau în stare
avansată de putrefacție —, dar dorind să fim complezenți față de cererea
domnului procuror de pe lângă Curtea din Focșani, am constatat existența unei
fracturi la a patra coastă stângă, pe partea sa posterioară.
Totuși,
nefiind în măsură să determinăm dacă această fractură s-a produs în timpul vieții
sau post-mortem, am concluzionat că moartea ar putea fi cauzată de o pneumonie
traumatică, însoțită de ruptura unei artere intercostale și de o revărsare
sero-sanguinolentă în partea stângă.
Pentru ca
această ipoteză să aibă o bază aparent întemeiată, am confundat deliberat
dreapta cu stânga, transpunând revărsarea constatată în primul raport (localizată
pe partea dreaptă) către partea stângă, unde ne era necesară pentru a susține
ideea unei morți violente.
Publicăm
aceste constatări pentru a servi drept lecție tuturor celor care uită
învățăturile medicinei legale, astfel cum sunt redate în ediția
Briandet-Chaude, p. 29:
„C’est un devoir sacré dans toute
affaire criminelle de se tenir en garde contre toute espèce d’influence et de
prévention, et de fermer l’oreille à la clameur publique, ordinairement trop
prompte à condamner”[5] și,
mai departe, „Il devrait être une règle générale que l’homme de l’art, qui a
fait la première, fût appelé à la seconde, pour qu’il puisse fournir des
renseignements sur la manière dont il a procédé”[6].
*
Extras din raportul nr. 3746 al domnului procuror Liciu adresat ministrului justiției:
„După
primirea ordinului dumneavoastră sub nr. 10331, ne-am transportat de îndată la
Tecuci și am procedat la constatarea circumstanțelor referitoare la moartea
individului Eftimie Baciu, cauzată – potrivit denunțărilor făcute – prin bătaia
suferită de la stăpânul său, domnul Anton Cincu, primarul urbei Tecuci.
Am căutat
mai întâi să mă informez asupra urmăririi pe care parchetul de acolo ar fi
trebuit să o facă într-un asemenea caz și am găsit la dosarul intitulat „al cauzelor
neurmărite” un proces-verbal redactat de domnul procuror Robescu și de domnul
judecător de instrucție R. Scriban, relativ la operațiunea medicală, constatându-se
că nu s-a văzut pe exteriorul cadavrului niciun semn de violență. Acest
proces-verbal conținea declarația medicului județului, domnul Copețchi, care
afirma că moartea lui Eftimie Baciu este naturală.
Există, de
asemenea, în acel dosar, visum et repertum al domnului Copețchi, descriind
cadavrul fără niciun semn de violență internă sau externă, arătând doar că s-au
constatat două semne de culoare neagră-gălbuie la mușchiul gluteal, cauzate –
după spusele sale – de tăcerea în timpul bolii, care ar fi fost mortală, adică
o pleuro-pneumonie stângă. Raportul concluziona fără a se pronunța asupra cauzei
care ar fi produs acea pleuro-pneumonie stângă, menționând doar că moartea este
naturală. Acest visum et repertum a fost confirmat de Consiliul Medical
Superior.
Pe baza celor
descrise în acest raport, domnul procuror Robescu a considerat că nu mai este
loc pentru o altă urmărire, întrucât moartea lui Eftimie Baciu fusese declarată
naturală.
Zgomotul
public însă afirmă contrariul: că moartea a fost cauzată prin bătaia suferită
din partea domnului Anton Cincu. Poliția chiar denunțase fapta domnului procuror,
mai întâi verbal, apoi prin raport, care se află și el la dosarul cauzelor
neurmărite. În acel raport se arăta că poliția este informată despre bătaia
suferită de Eftimie Baciu, care a murit la țară, la domnul Cincu și a fost
înmormântat la Tecuci, la biserica Sf. Ioan, tot a domnului Cincu.
Domnul
Robescu însă, neținând deloc seamă de acel zgomot și de acea denunțare, nu s-a
grăbit să se ducă cât mai curând la locul unde se spunea că s-ar fi comis
fapta, pentru a face investigațiile necesare. Nu a întrebat nici pe femeia
mortului, nici pe alte persoane care ar fi putut avea cunoștință despre faptă
și nici nu i-a cercetat pe oamenii poliției, spre a-i declara împrejurările prin
care erau informați despre bătaia lui Eftimie Baciu, după cum se denunțase,
pentru a constata astfel adevăratele împrejurări ale chestiunii și a vedea că
atât d-sa, prin procesul-verbal menționat, cât și domnul doctor Copețchi, prin visum et repertum, au fost în eroare
— ca să nu spun de rea-credință — afirmând în mod suveran că moartea a fost
naturală, căutând astfel veșnica pomenire a unei victime nenorocite, fără a da
considerațiune interesului înalt al societății, care face abstracție de
persoane.
Lăsând la o
parte aceste particularități și revenind la chestiunea morții lui Eftimie
Baciu, am onoarea de a vă mai expune următoarele:
Îndată ce am
luat informațiunile mai sus arătate în această privință, în absența d-lui
procuror, care era dus cu d-l prefect la comuna Bucești în chestiunea dezordinii
făcute acolo cu ocaziunea executării unei ordonanțe de adjudecare, m-am
transportat cu d-l substitut și cu d-l judecător de instrucție la moșia Păuni,
la locul numit „Odaia”, unde se zicea că fusese bătut Eftimie Baciu de către
stăpânul său, d-l Anton Cincu, și s-a ascultat acolo femeia mortului, numită
Ileana, pe altă femeie numită Maria a lui Vasile Cristofor și pe un servitor al
d-lui Cincu, numit Ion Goagă, care trebuia să aibă cunoștință despre faptă.
Am înțeles însă
îndată că atitudinea lor era de a nega totul și de a denatura totul, mai ales
femeia mortului, care — după informațiunile ce am căpătat — trăia rău cu
defunctul. Tot ce s-a putut profita din acea constatare a fost de a se afla
numele altor persoane de la care urma să luăm informațiuni.
Și s-a
constatat totodată că d-l Cincu a dat o simplă păruială lui Eftimie Baciu, însă
acesta a fost sănătos după aceasta vreo trei săptămâni, și că, bolnăvindu-se de
friguri, a murit după o săptămână acolo la Odaie, iar nu în Tecuci, unde a fost
îngropat. S-a declarat de către ofițerul stării civile din Tecuci, prin actul
ce are scris într-un registru, că a murit în casa d-lui Cincu din Tecuci.
S-au mai
ascultat apoi alte persoane, din arătările cărora rezultă urmele existenței
unei alte maltratări violente, văzându-se vânătăi grave pe corpul lui Baciu
Eftimie în timpul zăcerii lui de câteva zile, și constatându-se totodată și
îngrijirea d-lui Cincu de a nu se descoperi fapta, prin chemarea unei persoane
despre care prevedea că va fi ascultată și angajarea ei de a nu spune nimic
când va fi întrebată la vreo cercetare.
Nu mai puțin
s-au constatat vaietele lui Eftimie Baciu, până când au espiratu, că el moare
din bătaia suferită de la Anton Cincu. De asemenea și tânguirile femeii lui
către un comisar de poliție, într-un moment poate când simțea pierderea
bărbatului ei, că acesta a fost ucis de d-l Cincu.
În fine,
pentru deplina constatare a faptului, cu toată exactitatea posibilă, am
provocat o a doua autopsie prin doi medici din Bârlad. Cu această ocaziune vă
vom expune din nou și prin aceasta conduita d-lui Robescu, procurorul, care —
departe de a recunoaște eroarea și ușurința cu care a lucrat — a reținut de la
dl. judecător de instrucție chemarea unui medic din Bârlad, pentru facerea unei
a doua operațiuni medicale, după cum am ordonat, bazat pe dreptul ce mi-l
acordă art. 26 din procedura penală, constituindu-se astfel stăpân pe urmărirea
acțiunii publice, fără niciun control.
Lucrurile
însă nu s-au făcut după cum voia d-sa, ci, prin d-l substitut și judecătorul de
instrucție, provocați de mine, s-au chemat doi doctori din Bârlad: Razu și
Davidoglu, care, venind la Tecuci și făcându-se a doua constatare medicală,
s-au găsit, domnule ministru, semnele cele mai grave de violență — nu externe,
căci cadavrul era deja putrefact —, însă ceea ce e mai grav: s-a găsit o coastă
ruptă, ceea ce probă moartea violentă a lui Iftimie Baciu, după cum s-a
declarat și de către domnii doctori, prin visum et repertum ce au făcut.
Constatându-se
aceste indicii grave de culpabilitate, s-a decernat îndată mandat de aducere în
contra domnului Anton Cincu, spre a fi interogat; însă acesta, văzând că lucrurile
se complică, nu după cum se aștepta, a dispărut, fugind spre București, rămânând
astfel de a fi urmărit cu mandat acolo.
Asemenea, au
rămas a se mai asculta doi martori importanți, care nu s-au putut găsi încă.
Astfel, am lăsat situațiunea instrucțiunii la plecarea mea, ieri, la 29 ale
curentei, din Tecuci, formându-mi deplina convingere că domnul Cincu este
culpabil de crima pedepsită la art. 241 al Codului Penal.
Urmează
acum, domnule ministru, ca, cu drept cuvânt, v-am ruga și vă rog, ca să
binevoiți a interveni pentru revocarea domnului Cincu din postul de primar,
după art. 95 din legea comunală; cu drept cuvânt vă rog a declara public pe
domnul Robescu ca destituit pentru neglijență și insubordonanță, iar nu ca
demisionat; cu drept cuvânt vă rog ca să binevoiți a interveni și pentru
destituirea domnului doctor Copețchi, pentru lipsa de atențiune în operațiunile
sale, ne mai putând astfel avea încrederea justiției și lăsându-se publicului a
judeca dacă au lucrat cu bună sau rea credință.
În fine, domnul
doctor de oraș Breisac, nu mai poate, de asemenea, avea încrederea, pe câtă
vreme a constatat moartea lui Iftimie Baciu fără a se conforma spiritului legii
și regulamentului pentru autorizarea îngropării morților, adică de a dezbrăca
cadavrele și a face astfel încât să se constate starea lui în caz de bănuială
de moarte violentă, după cum era în cazul de față, făcând astfel încât să se
ascundă, în mod ocult și precipitat, urmele unei crime.
Aceste
rugăminți am onoarea a vi le face, domnule ministru, crezând că spiritul legii
și interesul societății le reclamă pentru îndreptarea răului, oricând s-ar ivi,
fiind provocat la aceasta și de opiniunea publică.
Cât despre
judecătorul de instrucțiune, nu pot a-i atribui altceva decât o slăbiciune de
caracter, de a se lăsa să fie indus în eroare prin încrederea oarbă în
direcțiunea condamnabilă, în cazul de față, a domnului procuror Robescu.
Terminând,
domnule ministru, cred necesar a vă supune la cunoștință că actele medicale ale
operațiunii posterioare, dimpreună cu coasta ruptă din cadavrul lui Iftimie
Baciu, au rămas a se înainta de către domnul judecător instructor onoratului
Consiliu Medical Superior, spre a se pronunța a doua oară asupra cazului,
alăturându-se totodată și primul visum et repertum al domnului Copețchi,
și urmează ca atențiunea onoratului consiliu să fie mult mai mare, mai ales că
se presupune că domnul Cincu a plecat spre București mai mult pentru a susține cât
va putea respingerea celui din urmă act.
Interesul
justiției este doar de a se atrage atențiunea onoratului Consiliu Medical
Superior asupra acestui caz special.
Acestea sunt,
domnule ministru, circumstanțele ce am onoarea a vă expune, respectuos, spre
satisfacerea ordinului dumneavoastră, sus-citat, și voi insista ca justiția să
fie satisfăcută, care este singurul scop al observațiunilor dumneavoastră.
Primiți etc”.
*
TELEGRAMĂ, adresată onorabilului Consiliu de Miniștri și, în special, domnului Ministru al Justiției, la 30 septembrie, 1869.
Indignați de infamele imputări aduse
domnului Anton Cincu, deputatul și primarul orașului Tecuci, venim a protesta
și a vă ruga să puneți limită mașinațiunilor nedemne și intrigilor meschine,
care au provocat acest odios scandal.
Deoarece firea, rațiunea, considerațiunea
și trecutul onorabil de care se bucură domnul Cincu, deoarece funcțiunile
înalte la care a ajuns prin faptele sale și încrederea ce a inspirat acestui
oraș nu sunt garanții suficiente, apoi noi dăm orice fel de cauțiune pentru
domnul Cincu, victima intrigilor mizerabile a unei clici care a căutat să
degradeze tot ce este onest și pur.
Ieșind o rumoare [zvon] că domnul Cincu ar fi cauzat, prin bătaie,
moartea unui individ, procurorii tribunalului și medicii acestui județ,
procedând urgent, au constatat că moartea este naturală.
După această constatare, făcută de oamenii
cei mai probi[7],
vedem în orașul nostru pe domnul Liciu, procuror de secțiune al Curții de
Focșani, nepot și în gazdă la vestitul Ștefănache Atanasiu, celebru prin
multele acțiuni de calomnie ce i s-au făcut.
Domnul Liciu procedează la noi cercetări,
face o nouă autopsie și constată ruperea unei coaste, ceea ce este însă foarte
de mirare; este că toată clica intrigilor din acest oraș și domnul Liciu vorbeau,
înainte de a se face a doua autopsie, că este o coastă ruptă.
Cum au putut cunoaște aceasta? Când, cu semnul
onestului doctor Copețchi, care se află între noi de atâția ani, se constată
contrariul, iar o a doua cercetare medico-legală nu se făcuse? Aceasta este probă că coasta
s-a rupt expres în
urma
primei
cercetări, pentru a face scandaluri, pentru a căuta să
întineze reputațiunea de care sunt geloși câțiva indivizi, lăsați pentru rușinea
umanității și care sunt rebuturi ale societății.
Aceste toate l-au silit și pe domnul Robescu să demisioneze din calitatea de procuror, pentru că a vrut întotdeauna să-și conserve demnitatea misiunii, ceea ce regretăm, dar avem speranța că i se va face satisfacția legală.
Relatându-vă acestea, noi, proprietari și
comercianți ai orașului Tecuci, venim a vă ruga să faceți ca justiția să nu fie
un instrument al mârșăviilor, ca legea și garanțiile constituționale să fie respectate,
să nu se pună bază pe depozițiile unor indivizi corupți, a căror conștiință
impură servește ca piedestal intrigilor.
Totuși, noi vă rugăm ca procesul să-și aibă
cursul său, pentru că suntem siguri că justiția va spăla această pată ce voiește
a se aduce domnului Cincu.
Vă rugăm ca domnul Liciu să fie chemat la
postul său, căci nu are calitatea de a face instrucțiuni criminale, să se
trimită orice alți procurori care să nu aibă ramificațiuni și afinități cu
creaturi nedemne de aici, și vă rugăm, asemenea, ca domnul Cincu, mandatarul și
primarul nostru, să fie lăsat liber pe cauțiunea noastră; căci arestarea
preventivă nu are rațiune, având familie, domiciliu, proprietăți și onoarea concetățenilor
săi.
Sperăm în sentimentele dumneavoastră de
dreptate, de care ați dat atâtea probe, și suntem siguri că nu veți lăsa să se
comită o așa flagrantă injustiție.
(Urmează 100 de iscălituri, dintre care un deputat și doi senatori, anume domnul Petrache Ciucă, domnul Alecu Vidrașcu și domnul Alecu Manole).
*
Întâmpinarea dată de doctorul Copețchi către
onorabilul Consiliu Medical Superior
Domnule președinte,
Cauza și conflictul medico-legal la care
onorabilul Consiliu Medical Superior este chemat a se pronunța astăzi este întâia
și poate unică în felul său, care va figura în analele noastre medico-legale
sub denumirea: „Renumita coastă a
Tecuciului” — denumire pe care, chiar astăzi, unele jurnale i-au
dat-o acestei renumite cauze.
Domnule președinte și domnilor membri, iată
pe scurt desfășurarea ei.
Anul curent, pe 3 septembrie, dimineața, la
ora 10, am fost chemat de domnul procuror de lângă Tribunalul districtului
Tecuci, onorabilul G. Robescu, a-l întovărăși imediat la cimitirul Sf. Ion din
Tecuci pentru examinarea unui cadavru depus acolo în noaptea precedentă, precum
veți vedea la actul de autopsie. Nici numele cadavrului nu mi s-a împărtășit,
ci dl. procuror m-a invitat în scurt să procedez la inspecția și desecarea
cadavrului pentru a preciza cauza morții, asupra căreia era bănuiala că ar fi
provenit din violență.
Actul meu legal, pe care îl aveți înaintea
domniilor voastre, vă dă amănuntele procedării mele și conclude: „N. N. a murit
de pleuropneumo-nie sinistră, complicată cu catarrhă intestinală[8]; moartea
este naturală, întrucât nu s-au găsit semne
de violență”.
Precum ați auzit cu câteva zile în urmă, domnul
procuror a sistat prigonirea pe principiul „deficiente efect, deficitar cauza”.
Peste 20 de zile după prima autopsie legală s-a răspândit rumoarea [zvonul] că, după o denunțare particulară
la ministrul justiției, dl. ministru a delegat pe un procuror al Curții
Apelative din Focșani, d. Liciu, pentru a reîncepe instrucțiunea procesului
sistat, vuietul inamicilor d-lui Anton Cincu a fost mare și triumful domniilor
lor anticipat prin strigările în locanta d-lui Maior Buzdugan, numită „La petite Suisse”: „Este o
coastă ruptă, vom scoate o coastă”.
Iar în Tutova, vestea că d-nii medici de
acolo merg la o anchetă în contra doctorului Copețchi.
În adevăr, d-le președinte, domnul procuror
Liciu a venit, a reînceput instrucția, chemând pe domnii Razo și Davidoff [corect Razu și
Davidoglu – ad. n.] din
Tutova, care au avut complezența de a veni, a examina cadavrul în absența mea,
legalul agent al dumneavoastră în district, și a scoate acea renumită coastă, care
astăzi o aveți înaintea dumneavoastră.
Erau două adevăruri prezise în locanta
d-lui Maior Buzdugan și rumoarea răspândită în târgul Bârladului:
1. O coastă ruptă găsită;
2. O anchetă în contra doctorului Copețchi.
La punctul întâi, apare întrebarea: Cine a
putut să știe înaintea exhumării că este o coastă ruptă și să arate d-lor experți
din Tutova unde anume?
La al doilea punct: Care anume medicină legală,
iertă urmarea păzită de d. Liciu și domnii medici experți din Tutova? Numai și
numai acela care a fost față la autopsia întâia și a auzit cu urechea când s-a
rupt coasta și a pârît totul în partea aceasta sub mâinile lui „Grigori”, fost
infirmier în spital, care m-a asistat la autopsie și a ridicat coastele deja
secționate în timpul când eu desprindeam adeziunile ligamentoase care uneau plămânul
cu pleura costală; și puțină pătrundere a procedurii medico-legale, adoptate la
noi din legile franceze, care nu iertă [permite]
eshumarea a doua în absența medicului legist; întâiu scutit de orice răspundere
în cazul contrar, cu urmarea d-lui Liciu și a d-lor colegi din Tutova.
Eu nu reclam această scutire, mă plâng
numai de puțina colegialitate a d-lor doctori din Tutova; ori cauza renumitei
coaste nu mă poate preocupa, decât în interesul umanitar și al demnității noastre;
căci știința de astăzi nu este ambarasată [menită]
să decidă între o coastă vie și o coastă moartă, mai vârtos, când în cazul
nostru, decesul a trăit încă aproape trei săptămâni, în care o coastă vie, cu
toate că ruptă n-a putut să fie izolată de acțiunea vitală a organismului întreg;
și fragmentul va dovedi nesmintit viața sau moartea.
Vă solicit dar, domnule președinte și
domnilor membri, nu numai în interesul onoarei mele, dar și al societății, care
ne-au delegat și al științei, care reprezentăm, să binevoiți a decide și a lua
măsuri ca asemenea conflicte dureroase să nu se mai poată repeta în dauna
noastră materială și care este mai mult morală.
Primiți, domnule președinte, încredințarea distinsei
mele considerațiuni.
Doctor primar al județului Tecuci, Copețchi.
Jurnalul Consiliului Medical Superior nr. 524
În ședințele
sale extraordinare din 6 și ordinară din 8 ale curentei luni octombrie.
Având în
vedere visum et repertum din 27 septembrie trecuț, făcut de către doi
doctori în medicină, Razu și Davidoglu, asupra cadavrului lui Eftimie Baciu, 29
zile după moarte și 27 zile după înmormântare — visum et repertum prin care d-lor conchid că
moartea acestui om a fost violentă, provenită din fractura incompletă a coastei
a patra stângă, care ar fi fost produsă în partea stângă a pieptului,
pleuro-pneumonia și vărsarea serosanguinolentă, de care vorbește doctorul Kopețchi,
întâiul obducator[9],
în actul său medico-legal;
Având în
vedere coasta fracturată, trimisă acestui consiliu sub sigiliile poliției din Tecuci
și al d-lui judecător de instrucțiune al județului Tecuci;
Având în
vedere visum et repertum din 3 septembrie trecut, făcut aceluiași
cadavru, la 5 zile după moarte și 3 zile după înmormântare, de către doctorul
în medicină Kopețchi, care, în lipsa vreunui semn extern de violență și în fața
caracterelor anatomo-patologice a unei pleuro-pneumonii sangvine și a unei
vărsări sero-sanguinolente în cavitatea pleurală dreaptă,
opinează
că
moartea
individului în chestiune era
naturală;
Având în
vedere raportul Nr. 3746 al d-lui procuror general pe lângă curtea din Focșani
către Ministerul Justiției;
Având în
vedere întâmpinarea d-lui doctor Kopețchi din 4 octombrie către președintele acestui
consiliu — raport prin
care încredințează că coasta s-a fracturat în timpul autopsiei făcute de dânsul;
Înțelegând
că, în fața acestor două acte medico-legale ce se contrazic, punctul chestiunii,
ce trebuie să atragă cu deosebire atențiunea Consiliului Medical Superior, este
să se stabilească, după date certe, dacă fractura coastei este făcută când individul
era în viață sau după moartea lui;
I.
Considerând că osul fracturat nu prezintă nici unul din fenomenele
fiziologico-patologice ale unui os rupt în viață, și care sunt, în puține
cuvinte: vărsarea unui lichid sero-sanguinolent între fragmente și în jurul lor,
inflamația osteo-periostală și, mai în urmă, reunirea soluțiunii de
continuitate a osului printr-o țesătură cartilaginoasă în cele dintâi zece zile
până la douăzeci de zile, osoasă în cele următoare — 20-30 zile după accident;
II. Considerând
că această țesătură, numită calus, pe de o parte a avut timpul necesar a
se forma (căci între bătaia presupusă și moarte au trecut trei săptămâni), iar
pe de altă parte nu a putut fi distrusă prin putrefacțiunea unui cadavru înmormântat
de 27 zile;
III. Considerând
că fractura coastei în chestiune este incompletă, afectând mai cu seamă fața
internă și marginile ei superioară și inferioară, că prin mica depărtare a
suprafețelor fracturate, formează un unghi foarte puțin ieșit spre cavitatea
toracică, că își are sediul la tieresul posterior al coastei și că, prin
urmare, poate foarte lesne să fie rezultatul unei fracțiuni exercitate asupra
extremității anterioare a acestei coaste după deschiderea, în autopsie, a
cavității toracice; căci această varietate de fractură nu poate fi produsă
printr-o cauză directă decât fiind însoțită de contuziuni mari ale mușchilor
puternici ce o acoperă și chiar de fractura omoplatului care o protejează în acel
punct; nu poate fi, asemenea, produsă printr-o cauză indirectă ce ar tinde să exagereze
curbura normală, căci în acest caz coasta se rupe obișnuit în partea sa mediană
sau anterioară, iar unghiul format de fragmente se dirijează cu vârful spre
afară;
IV.
Considerând că o atare fractură, prezentând o dislocare atât de neînsemnată, este
puțin probabil să poată produce ruptura arterei intercostale, și dmnii doctori,
Razu și Davidoglu, voind să probeze existența acestei complicațiuni, vorbesc de
vărsarea unui lichid sero-sanguinolent ce ar fi fost găsit dl. dr. Kopețchi în pleura
stângă, când dumnealui declară, prin actul său medico-legal, că această vărsare
a constatat-o în partea dreaptă;
Pentru
aceste considerente, bazate pe știință și experiența din toate zilele,
Consiliul Medical Superior declară:
I. Că
fractura coastei a patra stângă a lui Eftimie Baciu a fost produsă după moartea
lui, nefiind în viață;
II. Că
individul acesta a murit de moarte naturală, conform opiniei exprimate în întâiul
visum et repertum făcut de domnul doctor Kopețchi.
(Semnat)
Președintele, Dr. Capșa
Membrii: Dr. Theodori, Dr. Felix,
Dr. Marcovici, Dr. Turnescu, Dr. Alesianu, Dr. Iatropolu
Secretarul Consiliului, Dr. I.
Polysu
1869 — No.
524
*
Iată,
domnule procuror, de ce vă era frică n-ați scăpat. Onorabilul Consiliu Medical Superior,
compus din oameni docți, n-a ținut seamă de amenințările pe care ați binevoit a
le arunca; ceea ce este mai mult, nici Ministeriul de Justiție nu a urmat
binevoitoarelor povățuiri pe care le-ați dat. Eu, fiind dator a satisface
dorința dumneavoastră „a pune opiniunea publică să ne judece”, prin petițiunea
care i-am dat-o Ministerului de Justiție, am prevenit pentru a putea da
raportul vostru clasic publicității!
Căci rareori
se poate întâmpla ca un „procuror de curte”, sub al cărui scut este pusă societatea,
să se agațe cu atâta înverșunare de un cetățean inocent, pentru a-l face asasin;
se constată în lung și în lat și nu se constată nimic, după ce se permite lui
Eftimie Baciu, după fractura coastei, ruperea arterei intercostale și vărsarea
sângelui în cavitate, a umbla trei săptămâni sănătos; după ce se tăgăduiește
dreptul chiar femei mortului să scrie ceva de pretinsa bătaie; după ce se vede
că, chiar procurorul tribunalului, domnul G. Robescu, nevoind a urma pe calea rătăcită a domnului procuror de curte,
domnul Liciu, apoi începe a-și vărsa veninul, drept satisfacțiune a ostenelilor
sale, asupra acelora care, mai prudenți, mai experimențați, mai pătrunși de
datorie către societatea care i-a delegat, l-au abandonat visului său misterios
de omucidere și slobode un manifest,
prin care nu se mulțumește cu demisiunea fostului procuror onorabil, domnul G.
Robescu, ci poruncește destituirea sa și publicarea; mă destituie pe mine, care
am servit societatea timp de 18 ani fără pată; destituie pe medicul orașului, fiindcă
n-a descoperit semne de violență; și cu toate că se află între două acte diametral
opuse, lansează, pe riscul și pericolul său, un mandat de aducere împotriva
unui cetățean care poate să fie inocent, fără să accepte hotărârea unei instanțe
superioare pentru evidența adevărului!
Oare unde,
domnule procuror de curte, este astăzi eroarea, aroganța și rea credință?
Publicul, la care v-ați adresat, va judeca! Ministerul de Interne, anume
Direcția Serviciului Sanitar, sunt sigur că va cere aplicarea sentinței dictate
de voi, iar domnul ministru al justiției va aprecia.
Mie nu-mi
rămâne decât o singură întrebare: Cu tot prestigiu vostru, domnule Liciu, procuror
la curte, veți fi o dată în stare să răsplătiți lacrimile unei mame, unei
femei, copiilor și agonia de atâtea zile a unui inocent, fugar în patria sa,
sub imperiul unui mandat de aducere? Niciodată!
Termin acum
cu câteva cuvinte la adresa domnului maior Diamandescu. Vestitul naturalist, pe
care l-ați căutat prin depeșa dumneavoastră, spune că, am redus coasta la
adevărata ei valoare, am apărat inocența și știința în contra crimei și întunericului.
[1] ,,Progresul”, foaea publicațiunelor oficiale din resortul Curței de Apel din Iași, anul 7, nr. 77, Iași, 8 oct 1869, p. 2.
[2] J. Copețchi, doctor în medicină, chirurgie și arte obstetrice,
medic primar al districtului Tecuci, Faimoasa coastă a Tecuciului sau
conflictul medico-legal provocat de d. Liciu, procurorul secției Curții din
Focșani, tipărit la Tipografia C.A. Rosetti, Str. Colțea nr. 42, București,
2 pagini.
[3] Redăm în cele ce urmează conținutul telegramei trimise din Tecuci, la 10 octombrie 1869, redacției ziarului „Românul”, de către maiorul Diamandescu: „Eftimie Baciu este victima brutalității domnului Anton Cincu, deputat și primar al clasei inculte din Tecuci, și a câtorva sateliți ai săi, amici ai abuzului de sub toate guvernele. Exhumarea cadavrului a fost făcută aseară, la ora patru, în prezența onorabililor medici din Tutova, domnii Rasu și Davidof [corect Razu și Davidoglu ad. n.], în fața unui public numeros, unde poliția s-a distins prin menținerea ordinii și prin energia întrebuințată spre a pune din nou în lumină probele eclipsate de destituitul procuror la întâia exhumațiune a cadavrului, îngropat la o adâncime de trei palme, tăvălit în cojoc și transportat la cimitir cu carul domnului Cincu. Publicul îi datorează descoperirea crimei domnului Gheorghiu, președintele tribunalului, care, având convingerea bazată pe indicii palpabile, a impulsionat indirect pentru revizuirea la o nouă autopsie. Stimă eternă va mai avea pentru domnul Liciu, procurorul Curții de Focșani, om integru și de caracter inflexibil. Cu dispreț, a dat cu piciorul la toate tentațiile diabolice și, mergând până la coastele rupte ale lui Eftime, a urmărit păcatele bogătașului Cincu, ca inorogul ouăle crocodilului. Astăzi, în fine, domnule redactor, o coastă ruptă de sub inima lui Eftime Baciu este sigilată și urmează calea Bucureștiului; 3.000 de galbeni sunt asigurați pentru transformarea coastei lui Eftime în coastă de bou; așa circulă vorba în oraș. Lumea împacientată așteaptă să vadă pe care din naturaliștii universului va cădea acest noroc. Asasinul a părăsit astăzi orașul, iar mandatul de aducere a rămas fără efect până la întoarcerea sa de la București”. („Românul”, anul 13, 30 septembrie 1869, p. 1).
Menționăm faptul că, după publicarea acestei telegrame, numele lui Anton Cincu reapare în ziarul Românul pe 19 decembrie 1869 (p. 1012), într-un comunicat al Comitetului Central pentru Vânzarea Bunurilor Statului. În acesta se menționează că Anton Cincu a achiziționat, în anul 1869, moșia Gura-Berheciului, aflată în administrarea mănăstirii Răchitoasa, și că trebuia să achite până la 1 ianuarie 1870 prima rată semestrială aferentă obligațiunilor subscrise. (Conform ziarului „Românul” din 11–13 mai 1869, p. 316, Anton Cincu a achiziționat moșia Berheci pentru suma de 36.000 de lei, iar moșia Valea Rea, în suprafață de 18 fălci, pentru 6.300 de lei).
Mai apoi, în ediția din 18 februarie 1870, p. 146, este relatată intervenția deputatului Anton Cincu în Camera Deputaților, cu prilejul dezbaterii bugetului. Cu această ocazie, el a propus un amendament prin care solicita includerea în buget a plății salariilor profesorilor de la cele trei școli primare din Tecuci, ce erau, în mod nedrept, remunerați din fondurile primăriei locale – situație care, potrivit afirmațiilor sale, nu se regăsea în nicio altă comună. Acest amendament fusese depus și în anul precedent, însă, întrucât bugetul fusese votat „în bloc”, a fost reținută doar forma propusă de guvern, fără a se ține cont de amendamentul depus anterior la Cameră.
[4]Visum et repertum – expresie latină folosită în
medicină legală și justiție, însemnând „examinare și constatare”, un raport medico-legal
întocmit de un medic expert după examinarea cadavrului, pentru a stabili cauzele
morții sau natura unei leziuni.
[5] „Este o datorie sacră, în orice cauză
penală, să ne ferim de orice formă de influență sau prejudecată și să nu dăm
ascultare glasului opiniei publice, de regulă prea grăbită în a condamna.”
[6] „Ar trebui să fie o regulă generală ca specialistul
care a efectuat prima expertiză să fie chemat și la a doua, pentru a putea
oferi explicații privind modul în care a procedat.”
[7] Probi - vine din latină (probatus) și înseamnă
„onești”, „corecți”, „cinstit”, „de încredere”, „cu reputație morală solidă”.
[8] catarrhă intestinală
– o formă de enterită
sau gastro-enterită,
cu secreții mucoase în exces la nivelul intestinului, diaree, crampe etc.
[9] obducator – termen arhaic pentru medicul care
efectuează autopsia, adică examinarea post-mortem a cadavrului pentru
stabilirea cauzei morții, de obicei în scop medico-legal.
