File din istoria Cenaclului Literar ,,Calistrat Hogaș”
al Casei de Cultură Tecuci (IV)
Între martie
1976 și 15 septembrie 1993, Ionel Necula a fost cel care a organizat și
coordonat activitatea Cenaclului Literar „Calistrat Hogaș” al Casei de Cultură
din Tecuci, imprimându-i un ritm susținut și o prezență constantă prin
tradiționalele „joi literare”.
Pentru
tinerii tecuceni, această inițiativă a devenit o veritabilă fereastră către
creația literară autentică, având un impact profund asupra vieții culturale și
educative a orașului[1]. Cenaclul
continua „bogatele tradiții culturale ale Tecuciului”, conferind activității de
creație noi valențe.
Membrii
cenaclului erau ,,animați de aceeași sete de frumos, de aceleași opțiuni pentru
starea de grație a rostirii în dulcele grai românesc… Cu toții
ostenesc la templul artei dintr-o propensiune spre frumos,
urmărind să-l redea oamenilor, strecurat prin fondul lor
lăuntric de candoare și de simțire”[2].
Ionel Necula
observa că, la momentul preluării, cenaclul era „bine înțelenit în viața
instituției”, iar contribuția sa esențială a fost aceea de a-l scoate
,,din condiția de laborator (limitat la niște şedinţe săptămânale, cu dezbateri aride şi
amatorice), în viaţa publică a oraşului”. În același timp, a integrat activitatea cenaclului în cadrul ,,manifestărilor publice ale instituţiei,
dându-le membrilor şansa de a-şi lectura lucrările în public, de a da un semnal
de existenţa lor, dacă nu ca împliniri spirituale, măcar ca
promisiuni, ca aşteptări, ca speranţe”. Era, totuși,
o perioadă dificilă, dominată de suspiciuni, în care ,,nu era permisă niciun fel de alunecare”.
Satisfacțiile
oferite de această activitate erau percepute ca fiind ,,mult mai importante decât
episodicele învolburări ale cerberilor securişti”.
Ionel Necula rememorează cu plăcere amintirile despre colegii de
cenaclu, mulți dintre ei rămânându-i aproape
sufletește. Pe unii dintre ei
,,i-a înconjurat cu dragoste sinceră” considerându-i promițători în domeniul
scrisului : ,,Se înţelege că nu toate aşteptările mi s-au confirmat, deşi
insist asupra aspectului. Am avut colegi cu aplecări evidente pentru exerciţiu
scriitoricesc. Din dezolare, din lehamite sau din lenevie intelectuală, mulţi
şi-au abandonat arderea înainte de a culege primele bucurii, alţii au
perseverat şi au devenit scriitori cunoscuţi, cu o bogată bibliografie”.
Ionel Necula
o amintește pe prozatoarea Elena Lidia Cazan: ,,Scria nuvele, schiţe, iar unele dintre ele chiar
erau bine structurate compoziţional şi delectabile ca lectură. Fiind
soţie de militar, a trebuit să-şi urmeze soţul pe unde a fost redistribuit, dar
oriunde a ajuns (la Bacău, la Constanţa) n-a uitat
niciodată de familia şi de atmosfera care domnea în cadrul
cenaclului tecucean”.
Acesta era
perceput ca o veritabilă familie literară, iar unitatea grupului a fost, se
pare, unul dintre motivele pentru care Securitatea s-a implicat doar sporadic
în activitatea sa. Așa cum remarca Ionel Necula, ,,cenaclul tecucean n-a fost un laborator rece și
uscat, ci o stare de spirit, o atmosferă de lucru şi de înţelegere superioară a
actului de creaţie”[3].
Activitatea prolifică
a Cenaclului Literar „Calistrat Hogaș” nu a rămas ignorată de presa vremii. La
începutul lunii iunie 1982, sub genericul „Poezie și istorie”, membrii
cenaclului au susținut la Muzeul Mixt din Tecuci o șezătoare literară, unde
Valeriu Gorunescu, Dionisie Duma, Emil Băicoianu, Carmen Ladina Culea, Vasile
Sevastre-Ghican, Eliza Băicoianu și Aurica Sima și-au prezentat lucrările[4].
Un articol
publicat la 9 iulie 1983 în ziarul „Scânteia”, semnat de Dan Plăeșu, a
evidențiat rolul formativ al cenaclurilor literare din județul Galați, inclusiv
cel din Tecuci. Membrii cenaclului „Calistrat Hogaș” s-au remarcat
prin lucrările publicate în culegeri locale, precum „Pagini Dunărene”, reviste
școlare și studențești, dar și în ziarul județean „Viața Nouă”, unde abordările
lor originale și inovațiile artistice au confirmat talentul creator al
autorilor[5].
Cu prilejul
săptămânii culturale organizate la Casa Municipală de Cultură din Tecuci, în
anul 1986, o șezătoare literară a adus în prim-plan creațiile scriitorilor
George Arion, Dumitru Matală, Dionisie Duma și Ioan Purdelea, ultimii doi fiind
membri activi ai cenaclului. Prezența lor a consolidat prestigiul acestuia ca
spațiu de formare și exprimare artistică autentică[6].
În cadrul
cenaclului, experiența scriitorilor consacrați se îmbina armonios cu talentul
celor aflați la început de drum. Printre aceștia se numărau Dionisie Duma și
Ioan Purdelea, autori de carte, dar și Vasile Sevastre Ghican, laureat al mai
multor concursuri de poezie în cadrul Festivalului național „Cântarea
României”. Lor li se alăturau Valeriu Salcie, Emil Băicoianu, Marian Căpraru,
Grigore Postelnicu, Lucia Cotae Cosițeanu, Marin Mîrza, Dan Pavel, Adrian
Răcaru, Mircea Chiriac, Ion Bucă, Eleonora Belu, dar și noi prezențe precum
Dorina Bodea, Florin Tîncabă, Dan Vâță, Cristian Pohrib, Mihai Dănilă, Ingrid
Coman, Mihai Ganea, Tănase Dănăilă, Alina Constantin și alții.
După
mulți ani, Ionel Necula mărturisea: ,,Era un cenaclu puternic (circa
30 de membri) şi unii dintre cei care îl frecventau chiar puteau fi creditaţi
ca speranţe. Ne întruneam săptămânal, în zilele de joi. Nu aveam o oră exactă
şi nu se făcea o convocare anume. Venea fiecare după cum putea şi
nu-mi amintesc să fi ratat vreo întrunire din cauza lipsei de participare.
Tineri sau mai în vârstă, odată cu lăsarea serii se îndreptau spre Casa de
Cultură, unde îi aşteptam totdeauna cu aceeaşi apetenţă pentru verbul aşezat în
partitură literară. Alcătuiam împreună o oază balsamică, o lagună de unde
lumea, altfel hidoasă şi oţioasă, îşi arăta şi partea ei de candoare”.
Evocând
contextul epocii, Ionel Necula preciza: ,,Erau vremuri grele. Atotputernicul
partid comunist parcă înnebunise. Vedea în fiecare creator literar un
protestatar, un disident, un neîncolonat în efortul general de a ne face
fericiţi cu forţa şi-i ţinea pe creatori sub o veghe neîntreruptă.
Bieţii începători îşi încercau norocul pe la diferite publicaţii care aveau
rubrică specială pentru poşta redacţiei, dar speranţa ca o revistă
să le publice un grupaj mai generos, care să le certifice abilităţile şi să-i
scoată din anonimat, era minimă”[7].
Un moment de
vârf al activității cenaclului s-a consemnat în septembrie 1986, când revista
„Ateneu” a dedicat un număr special orașului Tecuci. Au fost publicate articole
semnate de Ștefan Andronache (,,Grigore Tăbăcaru, animator al vieții
spirituale”), Liviu Chiscop (,,Debutul lui Tudor Pamfile”), Olimpiu Zăgrean
(,,Creație și interpretare”), Mircea Nicu și Stela Țau (,,Muzeul – spațiu de
cultură și civilizație”), Gheorghe Boldea (,,Folclor poetic”), Vasile Ghica
(,,O viață de muncă, de frumoase împliniri”), Ionel Necula (,,Valențe morale în
epica lui Eugen Boureanul”, ,,Cugetări despre religie”, ,,Cenaclul Calistrat
Hogaș. Între tradiție și modernitate”).
La rubrica
dedicată artiștilor plastici, au fost incluse medalioane dedicate pictorilor
Ştefan Buţurcă (Ştefan Andronache), Dan Mateescu (Gheorghe Boldea), Nicolae
Placicov (Gheorghe Boldea) şi despre Constantin Niţură (C.
Costea), alături de reproduceri ale unor lucrări semnate de Nicolae
Placicov, Constantin Nițură și Valeriu Salcie.
În cadrul
revistei, un loc aparte a fost rezervat poeților, fiind menționați aproape toți
membri activi ai cenaclului: Emil Băicoianu (Adormire, Fluier), Eliza Băicoianu (Colind
de primăvară, Fără popas), Eleonora Belu (Spre
drumul fără nume), Lucia Cotae-Cosiţeanu (Meditativă,
Anotimp), Mircea I. Chiriac (Suntem aici,
Fântâna mea), Dionisie Duma (Limba română, Fără
oprire), Vasile Sevastre Ghican (Toamna, Vârste), Mihai
Ganea (Fântâna lui Pintea, Rivilum dominarum), Valeriu
Salcie, alias Victor Lupu (Poate de atunci, Moştenire), Mârza
Marin (Deasupra noastră, Chemare), Costică Oancă (Din
degetele tale se-ntrupa o nocturnă), Dan Pavel, alias Gicușor
Pavel (Popas, Joacă de miei), Ioan Purdelea (Odă limbii române,
Sfială), Adrian Răcaru (Jurământul de credinţă) și Florin
Tâncabă (Ceasul, Spirală)[8]. După cum remarca Ionel
Necula, „toți aceștia rămân în memoria noastră ca nişte unde solare cu
ardoare pentru amăgirile lumii la care s-au conectat prin exerciţiul
mirării lirice”[9].
În acea
perioadă, cenaclul literar „Calistrat Hogaș” a devenit o rampă de lansare
pentru tinere talente, printre care și poetul Dan Vîță, devenit membru al
cenaclului în februarie-martie 1986. Tot atunci s-a alăturat și Cristian
Pohrib. Printre membrii cenaclului se numărau Dionisie Duma (autor al
volumului Ardere), Eleonora Belu, Marian Căpraru, dr. Nicolae
Chiriac, Lucia Cotae-Cosițeanu (care se ocupa de procesele-verbale), Ioan
Purdelea (autor al cărții Vama hățeșului), Valeriu Salcie, Vasile
Sevastre Ghican și Mirela Dinga.
Debutul literar
al lui Dan Vîță într-o revistă a avut loc în 1988, în ,,Crai Nou” din
Suceava, publicație care i-a oferit și un premiu. Ulterior, a obținut 17
premii naționale de poezie până în anul 2000.
La cea de-a
XX-a ediție a Concursului Național de Poezie „Nicolae Labiș”, desfășurat la
Suceava în 1988, Dan Vîță a câștigat premiul oferit de ziarul „Zori Noi”, iar
eleva Ingrid-Beatrice Coman a fost distinsă cu premiul revistei
„Orizont”. În cadrul festivității, cei doi și-au exprimat gândurile
într-un mod poetic și profund:
„Poezia —
un labirint prin care treci cu sentimentul că treci prin viață. Același surâs
mental al zidurilor, același monusfârșit-nesfârșit dureros de frumos și dureros
de adevărat. În aceste zile am senzația că Marele Labiș e aici, cu noi, în noi.
Un zâmbet de primăvară în zi de toamnă — in memoriam” (Ingrid-Beatrice
Coman).
„Am
sentimentul cotropitor că acolada de suflet (re)deschisă de Labiș — meteor al
sublimului stării de poezie — se continuă, se împlinește prin noi, regimentul
de poeți care primim lumină și umbră, aici, în patrie, de la marele copac al
literaturii, căutând destinul de-acolo de unde s-a născut poetul Nicolae Labiș”
(Dan Vîță)[10].
În februarie
1989, în urma unor neînțelegeri cu Ionel Necula, liderul grupului literar,
câțiva membri au decis să fondeze un nou cenaclu, Artia-Liter,
destinat tineretului și susținut de Comitetul Municipal al U.T.C. Activitatea
acestuia, condus de Dan Vîță, a continuat până la începutul anului 1990, când,
odată cu mutarea sa la Galați, cenaclul s-a dizolvat.
Între 20 și
23 decembrie 1989, Dan Vîță a participat la Festivalul Național de Poezie
„Nicolae Labiș” de la Suceava, revenind la Tecuci pe 23 decembrie. După
Revoluție, a fost ales președinte al Asociației Tineretului Liber Tecuci și a
preluat patrimoniul U.T.C. Tecuci.
În 1994, la
propunerea lui Vasile Ghica, Dan Vîță a fost ales președinte al Cenaclului
„Calistrat Hogaș”, funcție pe care a exercitat-o până în 1997. În această
perioadă, cenaclul a organizat numeroase activități și parteneriate literare.
Structura
unei ședințe de cenaclu era relativ simplă: un autor își citea lucrarea, iar
ceilalți membri o comentau. Criticile
vizau, în general, conturarea unui profil artistic al autorului, iar ironia se
menținea, de regulă, în limite acceptabile. Totuși, au existat și momente în
care opiniile exprimate au fost mai acide. La finalul fiecărei întâlniri, era
desemnat următorul autor care urma să
„înfrunte” exigențele evaluării[11].
La sfârșitul anului 1997, Dan Vîță a renunțat la
funcția de președinte pentru a se dedica ziarului ,,Observator T”, iar activitatea literară a grupului s-a întrerupt
temporar.
După câteva
încercări nereușite de reluare, cenaclul și-a reluat activitatea la 18 noiembrie
2004, cu o frecvență bilunară, în fiecare zi de joi. Conducerea a fost preluată de poetul Dionisie
Duma. Printre participanți se aflau atât tineri debutanți, cât și autori
consacrați: Eleonora Stamate, Vasile Sevastre Ghican, Costică Oancă, Vasile
Ghica, prof. doctorand Marcela Ciobănuc. Aceste întâlniri reprezentau totodată
prilejul unor contacte directe cu mari personalități ale culturii române. Un
moment memorabil a avut loc în aprilie 2008, când invitatul de onoare a fost
academicianul Constantin Dimoftache Zeletin, prezent la lansarea volumului Principesa
Elena Bibescu, marea pianistă[12].
În perioada
noiembrie 2014 – februarie 2015, conducerea cenaclului a fost preluată de
poetul Cristian Pohrib, care amintea cu nostalgie de „cele mai frumoase
ședințe din istoria cenaclului”. El a evocat două dintre acestea: „Prima a avut
ca invitați reprezentanții conducerii Editurii Eikon, în frunte cu Valentin
Ajder, alături de poeți din Botoșani și profesori universitari de la Cluj. Cu
această ocazie, a fost prezentat și un film documentar de excepție despre Maria
Tănase. A doua ședință remarcabilă a fost manifestarea de la Cina, în care am
reușit să-i împac pe Dionisie Duma și Eleonora Stamate”.
Pe 23
februarie 2015, de Dragobete, cenaclul a organizat o seară literară specială,
în cadrul căreia cei 11 scriitori tecuceni membri ai Uniunii Scriitorilor din
România au citit poezii de dragoste. Invitatul special Andrei Păunescu, a
susținut un recital de muzică folk, încununând atmosfera de sărbătoare și
celebrare a artei și iubirii[13].
Manifestare
nu a fost pe placul primarului orașului din acea perioadă, care i-a cerut
directorului Casei de Cultură să-l înlăture pe Cristian Pohrib din funcția de
conducere a cenaclului[14].
Referitor la acest episod, Cristian Pohrib a precizat: „După Dragobetele
organizat la Cina, Tuchel s-a speriat, deoarece restaurantul a fost
plin. Tecucenii veniseră și pentru a-mi arăta susținerea împotriva lui. Apoi,
au organizat o ședință la care au participat doar vreo nouă persoane și au
decis că nu mai sunt președintele cenaclului”.
Ulterior,
conducerea cenaclului a fost preluată temporar de Dionisie Duma, iar mai apoi
de poetul Constantin Oancă. La ședința din 28 septembrie 2017, acesta și-a
prezentat demisia din motive de sănătate[15].
În data de 11 octombrie 2017, Dan Vîță,
referent al Casei de Cultură, a fost ales în unanimitate ca nou președinte al
Cenaclului Literar „Calistrat Hogaș”[16].
El declara: ,,Denumirea de președinte este o prostie, e impropriu să spui așa
ceva; corect ar fi coordonator al cenaclului, nu poți să te impui ca
președinte peste scriitori”. Totodată,
sublinia: ,,Trebuie să accepți un mandat de coordonator în măsura în care
vii cu idei noi, corecte, de creștere a valorii membrilor și să le
oferi tot felul de proiecte literare. Eu i-am dus la Ipotești, la diverse
manifestări. Am chemat la pace. Mi se pare corect să creez și să cultiv o
atmosferă, o viață literară autentică”.
*
Privită în
ansamblul ei, istoria cenaclului literar „Calistrat Hogaș” din Tecuci se
conturează ca o cronică vie a pasiunii pentru literatură, o pendulare între
vocație și confruntare, între efervescență creatoare și tensiuni omenești. De-a
lungul deceniilor, acest spațiu cultural a reunit voci distincte, a încurajat
dialogul critic și a susținut afirmarea noilor generații de scriitori. A fost,
pe rând, tribună, rampă de lansare, atelier de creație, dar și oglindă a
spiritului vremii. Dincolo de schimbările de conducere, de frământări sau
întreruperi, cenaclul a rezistat prin forța ideii care l-a generat: aceea că
literatura se naște din întâlnirea sinceră a oamenilor cu rostirea interioară.
În prezent, el rămâne un reper cultural important al orașului Tecuci, un spațiu
de întâlnire și de creștere pentru cei care cred în puterea cuvântului și în
permanența valorii.
(Vezi
Daniel Bradea, Tecuciul de altădată, Editura StudIS, Iași, 2025)
[1]Manea Ion, Tradiție și perspectivă în cenaclul literar ,,Calistrat
Hogaș”, în ,,Viața Nouă”, an 41, nr. 11.690, 10 iunie 1984, p. 2.
[2] Ionel Necula, Cenaclul ,,Calistrat Hogaș” între tradiție și
modernitate, în ,,Ateneu”, Serie nouă, anul 28, nr. 9 (202),
septembrie 1986, p. 9.
[3]Ionel
Necula, Uricar la poarta Moldovei de Jos, vol. 6, Editura Amurg
sentimental, București, 2014, p. 30-35.
[4] ,,România literară”, anul 15, nr. 24, 10.06.1982, p. 2.
[5] ,,Scînteia”, anul 52, nr. 12714, 9 iulie 1983, p. 4.
[6] ,,România literară”, anul 19, nr. 25, 19.06.1986, p. 11.
[7]Ionel
Necula, Uricar la poarta Moldovei de Jos, vol. 5, Editura Grapho
Press, Tecuci, 2013, p. 120.
[8],,Ateneu”,
revistă social-culturală a Comitetului Județean de Cultură și Educație
Socialistă Bacău, serie nouă, an 28, nr. 9 (202), septembrie 1986, pp. 4-5,
8-9, 11. În acest număr au fost publicate și patru pagini publicitare sub
genericul ,,Industria municipiului Tecuci. Oameni și fapte sub semnul
sarcinilor noului cincinal”. Erau prezentate: Întreprinderea de
Construcții Metalice (Ionel Necula), Întreprinderea Mecanică pentru Agricultură
(Ștefan Andronache), Întreprinderea de Reparații Auto (Gheorghe Boldea), Întreprinderea
de Ambalaje Metalice pentru Industrie Alimentară (Vasile Sevastre Ghican) și
Întreprinderea Comercială de Stat pentru Mărfuri Alimentare și Alimentație
Publică; vezi și Ionel Necula, Uricar la poarta Moldovei de Jos,
vol. 7, Editura Amurg sentimental, București, 2015, pp. 102-104.
[10] ,,Zori Noi”, anul 41, nr.12150, 23 octombrie 1988, p. 3.
[11] A. Chirvăsuță, Viață de cenaclu, în ,,Tecuciul” ”, an I,
nr. 7, 18 aprilie 1990, p. 4.
[12] Iancu Aizic, Cronică de cenaclu literar, în
,,Observator”, an XV, nr. 658, 18 aprilie 2008, p. 12.
[13] Eliza
Dima, Andrei Păunescu, la Galaţi şi Tecuci, în ajun de Dragobete, postat
pe 18 februarie 2015, pe site-ul https://www.monitoruldegalati.ro/comunitate/andrei-paunescu-la-galati-si-tecuci-in-ajun-de-dragobete.html.
[14] De altfel, în iunie 2015, primarul a întrerupt alimentarea cu energie
electrică a emițătorului postului Radio Tecuci, ceea ce a făcut imposibilă
funcționarea acestuia.
[15] Iancu
Aizic, Cenaclu literar în căutarea unui președinte, postat
la 29 septembrie 2017 pe site-ul https://ziarultecucean.com/ 2017/09/29/cenaclu-literar-in-cautarea-unui-presedinte.
[16] Iancu
Aizic, Dan Vîță, noul preşedinte al Cenaclului
literar „Calistrat Hogaş”, postat la 12 septembrie 2017 pe site-ul https://ziarultecucean.com/2017/10/12/dan-vita-noul-presedinte-al-cenaclului-literar-calistrat-hogas.
