NICOLAE CINCU (1863-1930)
Nicolae
Cincu s-a născut la Tecuci, la 13 februarie 1863. A urmat studiile primare și
liceale la Institutele Unite din Iași. A fost căsătorit cu Constanța Greceanu (n.
1875), doamnă de onoare a Reginei Maria.
La începutul carierei sale, s-a ocupat de
administrarea moșiilor, alături de tatăl său. Începând cu anul 1888, s-a dedicat
agriculturii pe moșia Diocheți (Drăgușeni).
Prin
dispozițiunile
testamentare ale tatălui său, autentificate la Tribunalul
Tecuci sub nr. 606 din 22 iulie 1894, Nicolae Cincu a moștenit următoarele
proprietăți: „Moșia Deocheți cumpărată de la erezii defunctului Sculi
Logotetides, moșia Drăgășani cumpărată de la defunctul V. Orășanu și moșia
Tălpăloaia cumpărată de la D. Greceanu, situate în județul Covurlui, cu toate
trupurile, târgul, acaretele, pădurile și, într-un cuvânt, toate îmbunătățirile
aflate pe dânsele, așa precum se stăpânesc astăzi… Casele părintești din
Tecuci, după moartea soției mele, cu toate lucrurile ce se vor afla întrânsele,
afară de lucrurile femeiești pe care le vor împărți între ele fetele mele… Via
de la Tecucelu Sec, din comuna Buciumeni, județul Tecuci, cu toate lucrurile și
acaretele aflate pe dânsa”[1].
A
fost un important proprietar funciar, ofițer al Coroanei României, președinte
și membru al Consiliului Județean Covurlui[2], precum și al mai multor
societăți industriale. De asemenea, a fost membru fondator al Societății Agrare
și a contribuit la organizarea Expoziției Agrare din 1905[3].
Agricultor
pasionat și patriot devotat, Nicolae Cincu s-a remarcat prin activitatea sa în
sprijinul dezvoltării agriculturii românești.
În
memoriile sale, Regina Maria îl descrie drept „gras și prosper”[4].
La fel ca fratele său, Nestor Cincu, era un mare amator de automobile, fiind primul care a adus pe meleagurile noastre o ,,trăsură automobilă”. Astfel, la 18 septembrie 1898, în portul Galați, a sosit cu vaporul austriac Ana Goich mașina De Dion-Bouton, pentru care a plătit 8.500 de franci. A doua zi, însoțit de câțiva prieteni, Nicolae Cincu a pornit cu mașina pe străzile Domnească și Brăilei, apoi a părăsit Galațiul pe șoseaua Barboși, îndreptându-se spre Tecuci. Drumul a fost parcurs în trei ore. Automobilul respectiv se află astăzi în patrimoniul Muzeului de Istorie din Galați[5].
În luna august 1904,
Nicolae Cincu a înființat la Tecuci un observator meteorologic, instalat în
curtea Spitalului „Anton Cincu”[6], pe care ulterior l-a donat Institutului Meteorologic al
statului[7].
În timpul Răscoalei din
1907, la 9/22 martie, vila sa din Drăgușeni, județul Covurlui, a fost
incendiată de țărani și de aproximativ 250 de rezerviști care refuzaseră să se
prezinte la Regimentul 6 Infanterie Tecuci[8].
Pentru a calma spiritele,
prefectul județului Covurlui a făcut promisiuni țăranilor fără acordul proprietarilor.
În această situație s-a aflat și Nicolae Cincu, proprietar al moșiei Drăgușeni.
În seara zilei de 18 martie 1907, acesta a primit o telegramă din partea
prefectului I. I. Athanasiu, care îl înștiința cu următoarele: ,,Locuitorii din
Drăgușeni au nevoie absolută de 200 fălci arabile lângă comuna lor. În numele
d-tale am făgăduit că li le vei da. Răspunde telegrafic”.
Această inițiativă a
stârnit un veritabil scandal, ajuns până în Parlament, întrucât încălca dreptul
de proprietate. Pentru a clarifica situația, Nicolae Cincu a transmis de la
București, la 27 martie 1907, o scrisoare publică, în care declara:
,,Pentru a evita însă orice confuziune în prezent şi în
viitor, vă declar categoric aici următoarele: Nu v-am autorizat şi nu vă pot autoriza
în niciun chip şi sub nicio formă, a forma cea mai mică făgăduială în numele meu,
decât că voiu da chiar şi toată moşia la locuitori în condiţiile stipulate şi
publicate la Primăria Drăguşeni, din judeţul Covurlui, act făcut cu o comisiune
trimeasă de locuitori în Bucureşti, pentru a mă înţelege cu ei. Totdeodată, ţin
să vă declar că sunt în interesul ţărei mele, doritor ca liniştea deplină să reînceapă
să domnească pretutindenea şi sunt hotărât ca, cu sacrificiul unei părţi din
venitul meu, să contribui în limitele posibilităţii la opera de pacificare,
însă sub condiţiune absolută ca dreptul sfânt al proprietăţii să nu fie întru nimic ştirbit, în conformitate cu legile
actuale în vigoare”[9].
Ori de câte ori a fost
solicitat, Nicolae Cincu a sprijinit material comuna Drăgușeni. Spre exemplu, în anul 1892, în contextul unor
mișcări țărănești, a împrumutat primăria comunei cu 8000 de lei[10].
Trei ani mai târziu, a contribuit cu suma de 1000 de lei la construirea
școlii din localitate și a oferit un împrumut fără dobândă de 9.000 de lei,
rambursabil în mai mulți ani[11]. În 1897, a donat 400 de
lei pentru ajutorarea sinistraților în urma inundațiilor[12].
În comuna Drăgușeni a
existat o cooperație puternică, care a cumpărat terenuri de la Nicolae Cincu, folosite
ulterior pentru împroprietărirea sătenilor[13]. În anul 1927, acesta a promis
că va ceda frumosul conac de pe moșia sa pentru a fi folosit ca școală cooperatistă[14].
Nicolae Cincu a încetat din viață la Buşteni, pe
27 August 1930, la ora 21. Ceremonia
funerară a avut
loc la Bucureşti, în capela cimitirului Bellu, în ziua de 30 August, la ora
17[15].
Soția
sa, Constanța Cincu (născută Greceanu), doamnă de onoare a Reginei
Maria, este evocată în Jurnalul
de război al Suveranei, care o numea Tațulina sau Cinculaki, descriind-o drept ,,o ființă tare bună și, probabil, cinstită,
dar de o inteligență extrem de limitată”.
În ciuda caracterului dificil
și conflictual
în relațiile cu alte doamne de onoare, Constanța Cincu se bucura
de simpatia Reginei Maria, care o alinta cu apelative precum: ,,draga și grăsuna
de Tațulina”, ,,simpatica Tațulina”.
În timpul Primului Război Mondial, la solicitarea reginei, Constanța Cincu s-a ocupat de trenurile sanitare. A însoțit-o pe suverană în unele dintre vizitele făcute pe front, precum cea din 18/31 martie 1917, când au fost inspectate Regimentele 6 și 11 Roșiori Tecuci, aflate la refacere în Burdujeni și Plopeni (județul Botoșani). În septembrie 1918, în contextul fugii principelui Carol în Rusia, doamna Cincu a fost una dintre puținele persoane primite de regină, venite să-și exprime îngrijorarea[16].
În iulie 1926, presa relata că doamna Constanța Cincu,
domiciliată în București, pe strada Polonă nr. 2, a reclamat la poliție
sustragerea unor sume de bani din locuința sa. Comisarul Vrânceanu, care a
condus investigațiile, a reținut două servitoare: Maria Fringhiș, zisă Sasu,
din comuna Perișani, și Carolina Olteanu. După două zile de interogatorii, cele
două au recunoscut furtul a 110.000 lei, descriind și modul de operare: profitând
de încrederea de care se bucurau în casă, au observat unde era păstrată cheia
casei de bani și au sustras repetat diverse sume[17].
După moartea soțului său, a
fost nevoită să lupte, în instanță, pentru partea care i se cuvenea din averea
acestuia, în fața moștenitorilor legali: Maria Constantin Mille (sora
defunctului), Teodor Cincu (fratele), precum și alți nepoți de frate și de soră,
care și-au exercitat drepturile succesorale pe calea justiției, obținând
punerea în posesie.
La rândul
ei, Constanța Cincu a solicitat Tribunalului Ilfov, în octombrie 1935,
recunoașterea dreptului de a beneficia de o pătrime din masa succesorală, invocând
calitatea de văduvă săracă. Evaluată inițial la 12 milioane de lei, averea a
fost reevaluată la 16 milioane de lei, în urma unei expertize cerute de
reclamantă, care avea interesul ca valoarea succesiunii să fie cât mai mare pentru
ca și cota sa succesorală să crească proporțional.
În instanță,
moștenitorii i-au contestat situația de „văduvă săracă”, arătând că reclamanta
deține bijuterii în valoare de două milioane de lei și că, împreună cu sora sa,
Lucia Băicoianu, a moștenit în anul 1927 pe fratele lor, Grigore Greceanu,
fiind puse în posesia unei averi de 10 milioane de lei
Constanța Cincu a replicat
că bijuteriile nu constituie o avere productivă, generatoare de venit, și, prin
urmare, nu pot fi luate în considerare. În ceea ce privește moștenirea de la
fratele său, Grigore Greceanu, a recunoscut că o deținea la momentul morții
soțului ei, însă, ulterior, a fost deposedată în urma descoperirii unui
testament olograf prin care întreaga avere era lăsată doar surorii sale, Lucia
Băicoianu.
Pe baza acestor argumente,
Tribunalul Ilfov i-a dat câștig de cauză și, recunoscându-i calitatea de văduvă
săracă, i-a acordat o pătrime din averea succesorală a defunctului soț. Nemulțumiți
de hotărâre, moștenitorii legali ai lui Nicolae Cincu au făcut apel la Curtea
de Apel, unde au reiterat aceleași obiecții[18].
Cu
,,nesațul de avere” al prezumtivilor moștenitori avea să se confrunte și Teodor
Cincu, însă
despre acest caz voi relata într-o altă secțiune a cărții.
[2] A fost ales președinte al
Consiliului Județean Covurlui în ședința de joi, 16 octombrie 1897 (,,Voința
Galaților”, anul 2, nr. 40, 19 septembrie 1897, p. 2).
[3] Calendarul Minerva,
Institutul de Arte Grafice și Editura Minerva, București, 1905, p. 164.
[4] Maria Regina României, Jurnal
de Război, vol. 2, p. 285.
[5] ,,Voința Galaților”, anul 4,
nr. 105, 20 septembrie 1898, p.
2; vezi și Cornelia Mazilu, De Dion-Bouton, maşina de epocă unică în România.
Automobilul prindea o viteză „diavolească“ de 30 km/h, postat la 29.01.2021, pe
adevărul.ro /stiri-locale/galati/de-dion-bouton-masina-de-epoca-unica-in-romania-2073338.
[6] Ștefan Andronache, Tecuci
–Evenimente, monumente, instituții, personalități, publicații. Ghid, Ediție
revăzută și revizuită, Biblioteca Municipală ,,Ștefan Petică’’, Tecuci, 2001,
p. 39. Observatorul meteorologic din
Tecuci a avut de suferit în timpul războiului. Din corespondența purtată între
directorul Observatorului Astronomic și Meteorologic și primarul orașului
Tecuci, aflăm că nu mai exista nimic din stația meteorologică, iar persoana
responsabilă de observator era plecată la Iași, unde preda ca profesor la
Școala Normală (SJAN Galați, fond Primăria orașului Tecuci, dosar nr. 2/1919,
f. 119-120).
[7] Calendarul Minerva, p. 164.
Un observator meteorologic a fost înființat de Nicolae Cincu și pe moșia sa
din Drăgușeni, județul Covurlui.
[8] ,,Tribuna”, anul XI, nr. 59,
14/27 martie 1907, p. 3.
[9] M. G. Cantacuzino, Noțiunea de ordine. Discurs rostit în Adunarea Deputaților în ședința de la 24 noiembrie 1907 cu ocazia desbaterii adresei, Institutul de Arte Grafice și Editura Minerva, București, 1907, p. 39-41.
[10] ,,Monitorul Oficial”, nr. 83, 15/27
iulie 1892, p. 2627.
[11],,Monitorul Oficial”, nr. 34, 16/28
mai 1895, p. 1162.
[12] ,,Voința Galaților”, anul 2,
nr. 20, 3 sept. 1897, p. 1. Nestor Cincu a donat și el 200 lei (Ibidem,
nr. 19, 31 august 1897, p. 2).
[13] Vezi și ,,Semănătorul”, anul 4,
nr. 8, 15.05.1927, p. 1.
[14] ,,Argus”, anul 18, nr. 4218, 14
mai 1927, p. 2.
[15] Anunțul prin care ,,D-na Constanţa Cincu, d-na C. Mille, d-nul şi d-na Teodor Cincu, d-na dr. Sculy Logothetides cu familia, d-na Nestor Cincu cu familia, d. şi d-na Ion Băicoianu, au durerea de a face cunoscut încetarea din viaţă a prea iubitului lor soţ, frate, unchi şi cumnat”, a fost publicat în ,,Universul”, anul XLVIII, nr. 207, 30 august 1930, p. 7.
[16] Maria Regina României, Jurnal de Război 1917-1918, vol. I, II
și III, traducere din engleză de Anca Bărbulescu, ediție îngrijită și prefață de Lucian Boia, Editura
Humanitas, București, 2014-2015.
[17] ,,Universul”,
an 44, nr. 170, 26 iulie 1926, p. 7.
[18] ,,Dimineața”, anul 32, nr.
10487, 5 martie 1936, p. 11.
