ANTON (Tony) N. CINCU
Mare proprietar și primar al comunei Munteni
A fost primar
al comunei Munteni și a deținut funcția de președinte al Camerei de Agricultură
a județului Tecuci[2].
Potrivit presei
vremii, în această calitate a participat, alături de oficialități locale și
județene, la vizitele efectuate de demnitari în orașul și județul Tecuci. De
pildă, la 6 august 1940, în calitate de „proprietar și președinte al Camerei Agricole”,
l-a însoțit pe ministrul D. Topciu, subsecretar de stat în Ministerul
Agriculturii și Domeniilor, în vizita efectuată la Nicorești[3]. De asemenea, pe 16 iunie 1939, a participat la
întâlnirea oficialităților locale cu rezidentul regal al regiunii „Dunărea de
Jos”, profesorul C. C. Giurescu[4].
În
septembrie 1939 a fost numit secretar al județului Tecuci al organizației
„Frontul Renașterii Naționale”, la categoria agricultură și muncă manuală[5].
A desfășurat
numeroase acțiuni caritabile, dovedindu-se un patriot devotat. În mai 1939 a
donat 50.000 de lei în cadrul subscripției publice deschise în comuna Munteni,
județul Tecuci, „pentru a contribui la măreața operă de înzestrare a armatei”[6].
În contextul
războiului, la 11 iulie 1941, „marele proprietar” Anton N. Cincu a adresat o
scrisoare comandantului Cercului de recrutare din Tecuci, în care își exprima
sprijinul moral față de soldații români și propunea următoarele: ,,Sufletește sunt în permanență alături de bravii noștri
ostași, pe care i-am văzut cu cât avânt și abnegație înfruntă urgia hoardelor barbare”, și îl ruga să aducă
,,la cunoştinţa comandanţilor regimentelor din garnizoană că înțeleg să donez
din moşia mea Gura Berchiului din comuna Nărteşti, județul Tecuci, câte 5
hectare pământ arabil primului soldat din sus - numitele
regimente, care înfruntând gloanţele duşmanului va fi rănit, purtându-se vitejeşte
în lupta de desrobire a pământului românesc”. Comandantul Cercului de recrutare,
colonelul P. Zamfirescu, a cerut regimentelor să comunice numele soldaților
care ar urma să beneficieze de această donație și i-a adresat mulțumiri lui
Anton N. Cincu „pentru gestul său mărinimos și plin de dragoste național-românească”[7].
Considerat
unul din cei mai mari proprietari de pământ din județul Tecuci, acesta a fost, după 23 august 1944, grav
afectat de măsurile impuse de autoritățile comuniste.
În urma aplicării legii de reformă agrară din 23 martie 1945, a fost expropriat de mai multe proprietăți: moșia Frunzeasca (Țigănești)[8], pădurea Țigănești (deținută împreună cu surorile sale, Magdalena Gusei și Fernanda Apostoleanu)[9], moșia Țigănești[10], moșia Gura Berheci (comuna Nărtești– 375 ha)[11], moșia Boteanca (comuna Țepu)[12], poienile din pădurile deținute în comuna Munteni[13], precum și de toate utilajele și mașinile agricole[14]. În comuna Țepu, județul Tecuci, la începutul anului 1945, deținea 145 ha teren arabil (52 ha la punctul „Boteanca” și 93 ha la punctul „Bostana”). La 4 aprilie 1945, Comitetul Comunal din Țepu a hotărât exproprierea integrală a acestor terenuri, motivând că Anton N. Cincu deținea moșii și în alte localități și nu și-a rezervat cota legală. În acest context, la 19 ianuarie 1946, Comisia de Îndrumare a Reformei Agrare din județul Tecuci a confirmat și a decis exproprierea completă a acestei moșii[15].
În
paralel, comitetele sătești din Țepu, Nărtești și Munteni au decis exproprierea
tuturor suprafețelor agricole aparținând lui Anton N. Cincu, iar conacul acestuia
(vila Cincu din Țigănești) a fost repartizat Comitetului de expropriere Munteni
pentru amenajarea unui Centru de experimentare agricolă – „Creșterea Grâului”
și pentru „Centrul de Motocultură”. Justificarea invocată pentru exproprierea completă
a fost aceea că proprietarul deținea moșii și păduri și în alte județe și nu a
indicat în termen legal locul în care își rezerva cota intangibilă de 50 de hectare.
În același
timp, autoritățile locale și comisiile de expropriere desfășurau o campanie de denigrare
a foștilor mari proprietari, care erau acuzați frecvent de „legionarism,
fascism și sabotaj al economiei naționale”. De exemplu, într-un raport
informativ redactat de prefectul județului Tecuci, Vasile D. Galan-Ursa,
adresat Comisiei de Expropriere a plășii Podu Turcului, se afirma următoarele:
,,Anton N.
Cincu, în timpul războiului dus contra Uniunii
Sovietice, a fost primarul satului Munteni, cu care ocaziune a exploatat
țăranii, fiind ajutat de Culluri [Aristide], un administrator care astăzi lipsește
din comună [era refugiat în comuna Deagu, județul Muscel ad. n.]. Proprietarul
Anton N. Cincu are activitate fascistă și hitleristă, a părăsit conacul și
moșia odată cu armatele germane și nu s-a mai întors nici până în prezent [avea
domiciliul în București, str. Piața Cantacuzino nr. 6 ad. n.]. Zeci de ani,
acest proprietar a dat moșia în parte și în dijmă, a jefuit țăranii, a activat
împreună cu germanii pentru distrugerea poporului român. Bazat pe aceste fapte,
țărănimea l-a expropriat, lăsându-l să trăiască din averile și
capitalurile pe care le are în alte
părți”[16].
La data de 15
iunie 1945, temându-se de posibilele consecințe penale, Anton N. Cincu a
solicitat un certificat din partea Legiunii de Jandarmi Tecuci, în care se
atesta că ,,nu a fost înscris în nicio mișcare cu
caracter subversiv (Mișcarea Legionară) și nu a avut niciun rol în aceste mișcări subversive”[17].
Anton N. Cincu deținea pe teritoriul comunei Nărtești, plasa Podu Turcului, județul Tecuci, moșia numită ,,Gura Berheciului”, cu o suprafață totală de 375 ha, dintre care: 169 ha teren arabil, 25 ha fânețe și 181 ha pășune (islaz). Această moșie a fost expropriată în întregime prin procesul-verbal nr. 2 din 2 aprilie 1945, întocmit de Comitetul de Expropriere din comuna Nărtești. Proprietarul a înaintat o întâmpinare către Comisia de plasă, în care semnala faptul că mai multe prevederi ale legii reformei agrare au fost încălcate de comitetul local de expropriere. Printre neregulile invocate se numără: nerespectarea cotei intangibile, exproprierea unor suprafețe care nu intrau sub incidența legii (precum grădinile și pădurile), precum și încălcarea dreptului asupra semănăturilor din toamna anului 1944. De asemenea, proprietarul reclama faptul că lacătele de la magazii au fost sparte, iar cerealele și materialele aflate în acestea au fost sustrase[18].
Comisia de Plasă
pentru Înfăptuirea Reformei Agrare Podu Turcului, județul Tecuci, prin
procesul-verbal nr. 12/1945, a menținut în întregime hotărârea comisiei locale
privind exproprierea moșiei.
În această situație, la data de 15 septembrie
1945, Anton N. Cincu a formulat o contestație adresată Comisiei Centrale de
Reformă Agrară din București[19]. Ea a fost examinată la 21
ianuarie 1946 de către Comisia Județeană de Îndrumare a Reformei Agrare din
județul Tecuci.
Ținând cont de faptul că Anton N. Cincu mai deținea
o altă moșie, situată pe teritoriul comunei Munteni – Frunzeasca, județul
Tecuci, și având în vedere că autoritățile comunale au dovedit arendarea acesteia
în ultimii șapte ani consecutivi, comisia a hotărât exproprierea integrală a
moșiei Gura Berheciului,
împreună cu întreg inventarul agricol aferent.
Ulterior,
Anton N. Cincu a înaintat un nou memoriu către aceeași comisie, solicitând
exceptarea de la expropriere a hanului, brutăriei și fabricii de coniac situate
pe moșie. Memoriul a fost analizat în ședința din 14 mai 1946, când comisia a
emis un aviz de completare a celui anterior, din 21 ianuarie 1946, ,,în sensul
de a se excepta de la expropriere hanul la drumul mare, împreună cu terenul înconjurător
de 2000 m. p., necesar exploa-tării, precum și fabrica de cognac cu perimetrul
ei de teren industrial, de pe moșia Gura Berheciului, comuna Nărtești, județul Tecuci”[20].
Într-un
alt memoriu adresat Comisiei Centrale de Reformă Agrară, Anton N. Cincu,
împreună cu Fernanda Apostoleanu și Magdalena Gusei – coproprietari ai moșiei Țigănești–Boteanca, situată pe
teritoriul comunelor Munteni și Țepu, județul Tecuci – au solicitat exceptarea
acesteia de la expropriere și recunoașterea dreptului de a fi considerată fermă
model, argumentând că proprietatea dispunea de clădiri, instalații și
îmbunătățiri funciare deosebite[21].
Comisia Centrală de Reformă Agrară a analizat, în ședințele din 17, 21, 22, 24 și 29 august 1946, dosarele privind fermele model din județele Bihor, Ilfov, Roman, Dorohoi, Constanța și Tecuci.
În județul Tecuci, exploatația agricolă a lui Anton Cincu din comuna Munteni a fost selectată pentru a deveni fermă model. Conform prevederilor legale, suprafața maximă admisă a exploatației nu putea depăși 150 de hectare[22].
Documentele de arhivă relevă că, în
primăvara anului 1944, din cauza apropierii frontului, familia Cincu s-a
refugiat la București (str. Piața Cantacuzino nr. 6), iar familia Aristide
Giovanni Culluri, împreună cu soția și cele două fiice, s-a stabilit în comuna
Deagu, județul Muscel. Ca urmare a acestor împrejurări, autoritățile comuniste
l-au acuzat pe Anton N. Cincu că ,,a susținut activități fasciste și hitleriste,
și a părăsit conacul și moșia în timpul retragerii trupelor germane”, ceea ce a
condus ,,la exproprierea sa de către țărănime”[23].
Din mărturia doamnei Mihaela Profiriu Mateescu aflăm că, după război, Anton N. Cincu ,,și-a găsit de lucru la o fabrică ca muncitor și umbla cu haine tare ponosite. De la mare boier ajunsese un biet muncitor. Bătrâna doamnă Cincu (Maria/ Mouka - ad. n.) se cocoșase îngrozitor (era înclinată la 90 de grade cum nu am mai văzut) și ieșea la mici cumpărături însoțită de fiica sa, Fernanda, care era nașa mamei. Pentru a se întreține, vindeau lucruri valoroase din casă, deoarece lumea nu avea bani. Apoi, au început să facă filmări în frumoasa casă”[24].
[1] ,,Universul”, anul 58, nr. 170,
27 iunie 1941, p. 5.
[2] ,,România”, anul 2, nr. 378, 20
iunie 1939, p. 3.
[3] ,,România”, anul 3, nr. 787,
08.08. 1940, p. 3.
[4] ,,România”, anul 2, nr. 378, 20
iunie 1939, p. 3.
[5] ,,Universul”, anul 56, nr.
244, 6 septembrie 1939, p. 3.
[6] ,,România”, anul 2, nr. 355,
28.05.1939, p. 5. Pe aceeași listă a donat 20.000 de lei
cumnatul său, G. Apostoleanu, membru în Consiliul superior național al
F.R.N.
[7] ,,Universul”, anul 58, nr. 195,
22 iulie 1941, p. 5.
[8] SJAN
Galați, fond Comisia de Reformă Agrară a Județului Tecuci, dosar nr. 13/1945.
[9] Ibidem, dosar nr. 111/1945-46.
[10]
Ibidem, dosar nr. 23/1946.
[11] Ibidem, dosar nr. 48/1946,
f. 3
[12] Ibidem, dosar nr. 125/1946-
[13] Ibidem, dosar nr. 92/1946.
[14] Ibidem, dosar nr. 116/1946-47.
[15] Ibidem, dosar 125/1946-
[16] SJAN Galați,
fond Comisia de Reformă Agrară a Județului Tecuci, dosar nr. 48/1946, f. 17, 25; Ibidem, dosar
nr. 50/1946, f. 6.
[17] Ibidem, dosar nr. 48/1946.
f. 15.
[18] Ibidem, f. 5
[19]Ibidem, dosar nr. 46/1946, ff. 25, 30.
[20] Ibidem, f. 33.
[21] Ibidem, ff. 18-19.
[23] SJAN Galați, fond
Comisia de Reformă Agrară a Județului Tecuci, dosar nr. 48/1946, f. 17, 25; Ibidem, dosar nr.
50/1946, f. 6.
