Regimentul 24 Infanterie Tecuci în timpul campaniei militare din anul 1916
La intrarea în război, regimentul era comandat de colonelul Leonida Foișoreanu și a participat la lupte din prima până în ultima zi a conflictului.
Ofensiva din Transilvania. La declararea războiului, Armata a 2-a română dispunea de trupe de acoperire cu efectivele de război la frontieră. Pătrunderea în Transilvania s-a realizat prin 18 puncte.
Conform planului de mobilizare, Regimentul 24 Infanterie, împreună cu Regimentul 10 Infanterie, făceau parte din Brigada 11 Infanterie (comandant: colonelul Petre Fotescu) din cadrul Diviziei 6 Infanterie (Corpul III Armată).
O parte din trupele regimentului, sub comanda colonelului Leonida Foișoreanu, erau dislocate încă din vara anului 1915 în zona Văii Buzăului, unde, alături de celelalte regimente din Divizia 6 Infanterie, au executat lucrări defensive pentru „organizarea terenului”. Batalionul 4 al regimentului a fost integrat în Brigada 6 Mixtă, împreună cu Batalionul 4 al Regimentului 64 Infanterie Tecuci, brigadă dislocată în Dobrogea. Celelalte două batalioane ale Regimentului 24 Infanterie Tecuci se aflau în rezervă și au rămas în garnizoana de pace.
Astfel, în seara zilei de 14/27 august 1916, prin trecătoarea Buzăului, a pătruns în Ardeal doar Batalionul 2 al regimentului, parte a „Grupului Buzău”. Prin urmare, afirmațiile lui Constantin Kirițescu, conform cărora „Pe Valea Buzăului, drumul lui Mihai Viteazul în 1599, se avântă soldați din regimentele 10 Putna și 11 Siret. Prin Valea Putnei trec trupe din Regimentul 24 Tecuci”, nu sunt corecte. Regimentul 10 Infanterie Putna făcea parte din „Grupul Putna” și a pătruns în Transilvania prin Valea Putnei la 14/27 august 1916. Regimentul 24 Infanterie Tecuci avea un batalion la „Grupul Buzău” și două batalioane în garnizoana de pace.
La acțiunea ofensivă din trecătoarea Buzăului au participat șapte batalioane și șase baterii, cu un efectiv total de aproximativ 8.000 de oameni.
Pe 14/27 august, trupele au avansat din zona Răstoaca pe râul Buzău până în zona Broasca, apoi spre Cheia Buzăului. Botezul focului a avut loc în apropierea pichetului românesc de la Cheia. Lupta a fost crâncenă, iar un martor nota că ostașii „cu sânge au început să scrie cartea cea nouă”. Pe 16/29 august, una dintre coloanele grupului ajunsese la Comandău și Zagon, în timp ce celelalte două avansau spre Barcani și pe Valea Buzăului spre Covasna și Întorsura Buzăului.
Înaintarea trupelor române a fost fulgerătoare, iar în doar două zile acestea ajunseseră la porțile Brașovului. Pe 16/29 august 1916, la ora 15:30, notabilitățile Brașovului, în frunte cu locțiitorul de primar P. Fabrițius, la răspântia drumurilor ce duc la Hărman și Dârste, au întâmpinat trupele române, conduse de colonelul Mihail Darvari, comandantul Regimentului 6 „Mihai Viteazul”, căruia i-au predat orașul. La ora 17, coloana militară a Regimentului 6 intra triumfal în cetate prin strada Vămii, fiind întâmpinată cu urale și flori de populația românească și săsească. În acest moment, voluntarul brașovean Florică Mănciulescu, absolvent al Facultății de Medicină din Paris, a arborat tricolorul pe fațada Casinei și a Liceului „Andrei Șaguna”. Astfel, nu Regimentul 24 Infanterie Tecuci a eliberat Brașovul, așa cum cred unele surse locale sau istorici neavizați.
După avansarea rapidă, datorită numărului redus al trupelor austro-ungare la frontieră, dar și în urma înfrângerilor din Dobrogea și a intervenției germane care a trimis patru divizii în Transilvania, armata română și-a oprit ofensiva.
Operațiuni cu participarea Regimentului 24 Infanterie Tecuci. La 16 septembrie 1916, o companie a regimentului a ocupat satul Crit, dar nu a mai putut înainta din cauza bombardamentelor artileriei inamice și s-a retras seara la Fișeriu.
În luptele de la Șinca Veche – Perșani, pe 20 septembrie, un batalion al regimentului, aflat în rezervă la Divizia 4 Infanterie, a fost inclus într-un detașament comandat de generalul Boureanu. Două zile mai târziu, două batalioane au participat la o coloană de atac, cu ordin de a cuceri dealul Pleșu. Atacul Corpului 39 german a provocat panică în rândul Regimentului 16 Artilerie și a forțelor Diviziei 4 Infanterie și Brigăzii 11 Infanterie, care s-au retras la Vlădeni.
Luptele de la Vlădeni. Pe 23 septembrie, un batalion din Regimentul 24 Infanterie a fost repartizat Detașamentului colonel Negulescu, cu ordin să ocupe poziții pe linia Țânțari – Schoner Berg. În aceeași zi, luptele în apropiere de Vlădeni au fost extrem de violente. Ariergarda, din care făcea parte și batalionul tecucean, sub comanda colonelului Păianu, trebuia să încetinească ofensiva inamică pentru a permite resturilor diviziei (după 25 de zile de luptă mai rămăseseră 8.500 de ostași din 20.000) să ajungă înaintea Brașovului și să-l apere.
Pe dreapta șoselei Vlădeni – Codlea, trupele Regimentului 24 Infanterie au luptat eroic, forțând inamicul să se retragă. Maiorul G. G. Garoescu menționa:
„Tot câmpul l-au presărat cu morți și răniți, care se văitau de se auzea până hăt departe. Noi, din vale, trimiteam felicitări prin ștafeta specială și-i îndemnam să nu dea un pas înapoi că și la noi de vor veni vor fi făcuți val vârtej.”
Cluceru Dinu relata:
„… dușmanul e pe urmele noastre. La 100 de pași gata să ne prindă. Disperați se strâng o mână de voinici din vânători și 24 infanterie și dau un atac la baionetă, ca să oprească puhoiul vrăjmașului. Atacul e scurt, îngrozitor!… Dușmanul nostru uimit se oprește. Acei ce intraseră în Vlădeni, șovăiesc și apoi fug ca nebunii afară din sat, îngroziți de vitejia românească. Obuzierele din spatele nostru, din noua poziție, deschid focul lor și strivesc dușmanul, care cutezase să intre în sat pe urmele noastre.”
Bătălia de la Brașov. Pe 24 septembrie / 7 octombrie a început „Bătălia Brașovului” pe dealul Muscelului. Trupele din Detașamentul colonelului Foișoreanu, comandant al Regimentului 24 Infanterie și al Brigăzii 11 Infanterie, au rezistat bombardamentelor și atacurilor inamice dinspre Poiana Mărului. Batalionul maiorului Butescu a opus rezistență dârză, iar detașamentul colonelului Foișoreanu s-a retras spre Brașov.
Divizia 4 Infanterie, sub protecția unei ariergarde la Bartolomeu, s-a retras prin Brașov spre Predeal. Regimentul 24 Infanterie Tecuci a ocupat poziții la Stupini, luptând eficient pe linia ferată. Zona gării Bartolomeu a fost scena «Masacrului de la Bartolomeu». Documentele indică faptul că ostașii uciși aparțineau Regimentului 45 Infanterie, companiile I și II ale Batalionului I, și nu Regimentului 24 Infanterie Tecuci.
În timpul retragerii, trupele române, epuizate și amestecate, au suferit pierderi grele. În perioada 16/29 septembrie – 30 septembrie/13 octombrie 1916, Divizia 6 Infanterie a raportat: 13 ofițeri morți, 62 răniți și 40 dispăruți; 499 de soldați morți, 2.410 răniți și 3.220 dispăruți.
Luptele din retragere. Pe 3/16 octombrie, un batalion condus de maiorul Becheanu a atacat Muntele Tătaru Mare, ocupându-l la 7/20 octombrie, dar fiind nevoit să se retragă pe coama dintre Siriuri pe 8/21 octombrie. Locotenentul de rezervă Baștă Constantin a fost decorat cu Ordinul „Steaua României” cu spade pentru bravura sa.
La 4/20 octombrie, în luptele de pe Golul Teherăului, ostașii regimentului, comandați de maiorul Dodescu, au luptat eroic. Raportul trupelor menționează soldații Mocanu Ion, Ciobotaru Vasile și Berdan Niculae, care „nu s-au retras, ci au preferat să moară pe poziție în flăcări, alături de plutonierul Botez Constantin”.
Pe 8/21 octombrie, companiile Regimentului 12 și 24 Infanterie au fost retrase din zona cotei 1095 și Podul Calului pentru reorganizare. În urma înfrângerilor din Dobrogea și a suplimentării trupelor inamice, Divizia 6 Infanterie s-a retras prin Bran, Rucăr, Câmpulung-Muscel, participând ulterior la luptele din Argeș și Vlașca, la începutul lui noiembrie 1916.
(Daniel Bradea, Contribuții la istoria orașului Tecuci, Editura Studis, Iași, 2021, p. 138-153).