File din istoria Cenaclului Literar ,,Calistrat Hogaș”
al Casei de Cultură Tecuci (I)
Cenaclul literar „Ion Creangă” din cadrul Casei Raionale
de Cultură Tecuci a fost înființat în mai 1955, având drept scop sprijinirea tinerelor
talente literare în dezvoltarea capacităților lor creatoare. Activitatea cenaclului se
concretiza prin organizarea de ședințe de lectură și șezători literare, în
cadrul cărora membrii își prezentau creațiile și le supuneau unei analize
critice, într-un spirit constructiv[1].
La
început, cenaclul număra un grup restrâns de 10–15 membri, în majoritate cadre
didactice[2]. Cu
timpul, însă, acesta s-a transformat într-un veritabil spațiu de afirmare
pentru numeroase talente locale, având un impact important asupra vieții culturale
și literare din regiune.
Perioada de început și evoluția
cenaclului literar „Ion Creangă”. Potrivit ziarului „Viața Nouă” din 13 septembrie 1956, cenaclul
literar „Ion Creangă” se făcea remarcat printr-o activitate intensă și constantă.
Ședințele literare erau anunțate prin afișe mari, amplasate pe principalele
artere ale orașului, atrăgând un public numeros și divers. Conducerea cenaclului era asigurată de doctorul Gheorghe
(George) Dimitriu, personalitate marcantă a vieții culturale locale, care a
avut un rol esențial în organizarea și consolidarea activității acestuia. Din
rândul celor aproximativ 40 de membri activi ai cenaclului se distingeau nume
precum Gheorghe Laigner, Erna Aizic și Emil Băicoianu – acesta din urmă fiind apreciat
pentru traducerile sale din opera lui Pușkin[3].
Cu toate acestea, cenaclul nu era lipsit de critici. Într-un articol publicat în „Avîntul” la 23 noiembrie 1958, cenaclul literar „Ion Creangă” era acuzat că atrage doar un număr restrâns de iubitori de literatură, în special intelectuali. Se sugera extinderea activităților pentru a include și alte categorii sociale: ,,Nu este de conceput că în Tecuci nu există printre muncitori sau printre funcționari elemente talentate, care iubesc literatura. Dar aceștia trebuie să fie depistați și atrași la cenaclu. Popularizarea ședințelor cenaclului se face insuficient, iar activitatea acestuia se mărginește la prezentarea unor referate privitoare la viața și activitatea unor scriitori” [5].
Aceste critici par să fi avut un efect pozitiv, întrucât, conform
datelor oferite de conducerea instituției în octombrie 1959, numărul membrilor
cenaclului crescuse de la 30 în 1955 la 230 în 1959, aceștia provenind din medii
sociale diverse: muncitori, elevi, studenți și funcționari[6].
Într-un articol semnat de Valeriu Gorunescu în ,,Viața Nouă”
din 4 decembrie 1959 se menționa că la ședințele bilunare ale cenaclului participau,
în medie, 150 de iubitori de literatură. Autorul afirma că cenaclul avea „vreo 300 de membri, majoritatea elevi”, și îl recomanda drept model
pentru alte structuri similare, datorită succesului în atragerea tinerilor
către literatură și promovarea scriitorilor locali[7].
Totuși, este improbabil ca cenaclul să fi atins un număr de 230 sau 300 de membri într-un interval atât de
scurt. Într-un context dominat de Partidul Comunist, cu presa aflată sub controlul
strict al acestuia, este posibil ca asemenea cifre să fi fost amplificate în scopuri
propagandistice.
În anul 1959, materialele discutate în cadrul cenaclului erau împărțite pe tematici variate. Pe lângă subiectele legate de politica contemporană, membrii abordau teme precum stimularea interesului tinerilor pentru creațiile literare românești și universale. Se acorda o atenție deosebită studierii limbii române, colectării materialului folcloric din comunele raionului Tecuci, traducerii operelor literare din limba rusă și realizării unor schimburi culturale cu alte cenacluri din țară, precum cele din Galați și Brăila.
Totodată,
au fost organizate mai multe șezători literare, în cadrul cărora au fost comemorați oameni de cultură români
și străini. Un astfel de eveniment a avut loc în satul Tecucel, comuna Buciumeni,
unde a fost aniversat poetul Șt. O. Iosif la împlinirea a 84 de ani de la
naștere. De asemenea, membrii cenaclului și-au prezentat propriile creații în mijlocul
muncitorilor de la Fabrica de Conserve[8].
În aprilie 1960, la o șezătoare
literară organizată de cenaclul tecucean, a participat, în calitate de invitat
special, scriitorul Dumitru Almaș[9]. Două luni mai târziu, a avut
loc o festivitate dedicată poetului Tudor Arghezi, la care au fost prezente
peste 200 de persoane. Evenimentul a inclus și marcarea aniversării compozitorului
rus Piotr Ilici Ceaikovski, moment carea
culminat cu audiția ariei lui Lenski din opera „Evgheni Oneghin”[10].
În
noiembrie 1960, cu prilejul Lunii
prieteniei româno-sovietice, în cadrul cenaclului s-a desfășurat un
ciclu de conferințe care a abordat teme variate, precum Lirica lui Pușkin, Viața și opera lui Gogol și Trei mari poeți ai Marii Revoluții Socialiste
din Octombrie: Aleksandr Blok, Serghei Esenin și Vladimir Maiakovski. Acestea au fost susținute de Emil Băicoianu, profesoara Maria Dimitriu și doctorul Gheorghe (George) Dimitriu. Alte prelegeri au
fost prezentate de profesorii Lidia Petriș, Dionisie Duma, Constantin Solomon și alți membri permanenți cenaclului[11].
Potrivit
ziarului Viața Nouă
din 14 decembrie 1960, cenaclul literar „Ion Creangă”, care funcționa în cadrul
Casei Raionale de Cultură „23 August” din Tecuci, reunea între „100 și 150 de
participanți, care scriau și publicau lucrări promițătoare”[12].
Reorganizarea cenaclului
literar ,,Ion Creangă”. La începutul
lunii ianuarie 1962, ziarul ,,Viața Nouă” publica articolul intitulat ,,Cenaclu
fără activitate”. Autorul anonim remarca faptul că cenaclul literar din Tecuci,
,,un oraș cu tradiții literare”, avusese „o activitate frumoasă”, iar în cursul anului
1961 „se discuta despre publicarea unei plachete cu lucrările literare ale
membrilor săi”. Cu toate acestea, din cauza stagnării activității, volumele
pregătite au rămas „undeva într-un sertar”. În acest context, se recomanda
Secției de învățământ și cultură a Sfatului Popular Orășenesc Tecuci „luarea măsurilor
necesare pentru ca cenaclul literar «Ion Creangă» din Tecuci să fie reorganizat
și să-și reînceapă activitatea”[13].
Reorganizarea cenaclului s-a produs în luna noiembrie 1962[14], când în funcția de secretar
a fost numit profesorul Doru Scărlătescu.
În
iunie 1963, în cadrul unei consfătuiri cu tinerii creatori — inclusiv membri ai
cercului literar „Ion Creangă” — profesorul Doru Scărlătescu a prezentat o
privire de ansamblu asupra activității cenaclului. În materialul susținut, acesta a
relatat despre întâlnirile bilunare, atragerea de noi
membri și nivelul artistic ridicat al lucrărilor prezentate. Au fost remarcați tineri autori
precum Dionisie Duma, Ion Panait și Sofia Scorțaru, „care au publicat poezii,
dovedind că pot scrie versuri apreciate”.
Printre
activitățile desfășurate se numără șezători literare dedicate unor aniversări
culturale, emisiuni literare transmise prin stația de radioficare a orașului
Tecuci, precum și întâlniri cu scriitori consacrați, precum Mihu Dragomir, Dumitru
Corbea și Valeriu Gorunescu. În cadrul cenaclului erau susținute și conferințe
pe teme variate, precum Țăranul
oglindit în opera lui Mihail Sadoveanu (Ana Petică), Literatura, sursă de inspirație pentru
muzica romantică, Realism,
realism critic, realism socialist etc. Concluzia formulată în urma
consfătuirii a fost că activitatea cenaclului a cunoscut un progres notabil,
însă s-a subliniat necesitatea ca lucrările autorilor locali să reflecte mai
fidel realitățile cotidiene, „să oglindească vremurile minunate pe care le
trăim și să fie permanent ancorate în realitate”[15].
Progrese și evenimente
importante. Într-un articol publicat la 8 august 1963 în
ziarul Viața Nouă, Ion
Voicu afirma că cenaclul număra peste 200 de membri activi. Ședințele acestuia
se distingeau prin discuții interesante și bine focalizate asupra tematicii
lucrărilor prezentate. Membri activi precum Emil Băicoianu, Gabriel Drăgan,
Dionisie Duma, Ion Panait, Mircea Țurcanu și Ana Petică au contribuit substanțial
la creșterea nivelului artistic al creațiilor, fiind considerați veritabili
„ucenici ai frumosului”[16].
Ședințele
cenaclului se desfășurau de două ori pe lună, în zilele de marți. Întâlnirile
erau, după cum relata Maria Steiner în „Viața
Nouă” din 5 ianuarie 1964, „deosebit
de plăcute”, deoarece aici „făceai
cunoștință cu variate probleme literare și cu diferite opere ale scriitorilor
clasici și contemporani”. Cenaclul desfășura o activitate bogată,
incluzând conferințe și simpozioane, precum: „Viața și opera lui Eminescu”, susținută de profesorul Doru Scărlătescu;
„Însemnătatea poeziei românești”, prezentată de procurorul V. Bălan; „Rolul femeii
în lupta pentru libertate și dreptate”, expusă de Elena Buruiană, președinta Comitetului
Orășenesc al Femeilor Tecuci; „Rolul muncii în regimul nostru democrat și importanța
oamenilor muncii în munca productivă”, susținută de A. Simion, profesoară la
Școala Medie nr. 1. De asemenea, erau ,,mult gustate și admirate scrierile și poeziile
membrilor”, cum ar fi judecătorul Emil Băicoianu, procurorul V. Bălan, profesorul Dionisie Duma și doctorul Gheorghe (George)
Dimitriu. Corespondentul din Tecuci concluziona că cenaclul literar ,,Ion Creangă”
se afla într-o perioadă de activitate
intensă și că seara de marți, când aveau loc ședințele acestuia, era așteptată cu nerăbdare de cei care îl frecventau
la Casa Raională de Cultură din orașul Tecuci[17].
Cu
prilejul împlinirii a 75 de ani de la moartea lui Ion Creangă, în decembrie
1964, cenaclul a organizat o serie de manifestări: simpozioane, concursuri și expoziții de fotografii. De asemenea, membrii cenaclului s-au deplasat în
comunele Buciumeni, Ghidigeni, Nicorești, Drăgănești, Matca, Corni și Cudalbi,
unde au vorbit despre viața și creația marelui povestitor.
Aceste
activități, menite să popularizeze opera lui Ion Creangă, au atras participarea
a peste 1500 de persoane[18].
Ajunși
în acest punct al istoriei cenaclului literar tecucean, se impune o precizare
referitoare la data înființării acestuia, întrucât în presa județeană a vremii
au fost publicate informații contradictorii. În ziarul „Viața Nouă” din 11 iulie 1964, Dionisie Duma publica
articolul Cenaclul literar «Ion Creangă» din Tecuci la un deceniu de activitate, în care afirma că cenaclul a fost înființat în anul
1954[19].
În același ziar, în numărul din 22 decembrie 1964, într-un articol nesemnat, intitulat
Agenda cenaclului literar «Ion Creangă» din Tecuci, se menționa că „anul acesta, cenaclul din Tecuci împlinește onorabila
vârstă de un deceniu”[20].
Totuși, alte
surse indică anul 1955 ca dată de înființare.
Ziarul „Avântul” din 4 octombrie 1959 indică luna mai 1955 drept moment al înființării cenaclului[21], aspect confirmat și de Ștefan Andronache în Tecuci – Evenimente, monumente, instituții, personalități, publicații. Ghid, ediție revăzută și revizuită[22]. În această situație, considerăm luna mai 1955 drept data corectă a înființării cenaclului.
În
articolul aniversar semnat de Dionisie Duma se menționa că cenaclul a pornit la
drum cu o componență restrânsă, iar până la începutul lunii iulie 1964 efectivul
participanților depășea 50 de persoane. Aceștia proveneau din diverse medii (elevi,
studenți, muncitori, profesori, medici, juriști), printre ei aflându-se scriitori
cu o bogată activitate literară, precum Emil Băicoianu și Gabriel Drăgan, alături
de tinere talente precum Ion Panait, Doru Scărlătescu, Antoaneta Bălan, Teodor
Creangă și Gheorghe Bălan.
Activitatea
cenaclului literar se desfășura într-un cadru diversificat, incluzând seri
literare, culegeri de folclor, întâlniri cu scriitori, organizarea de concursuri
și dezbateri literare, precum și acțiuni culturale desfășurate în rândul
muncitorilor din diverse întreprinderi locale. Lucrările membrilor cenaclului „oglindesc teme majore ale contemporaneității,
sunt de un nivel artistic ridicat, iar unele dintre ele au văzut lumina tiparului
în presa locală și chiar în publicațiile literare centrale”.
În cadrul unui concurs
literar, s-au remarcat mai
mulți tineri creatori: Aurel Brumă, Jana Sultan, Maria Panaite, Valerica Ferțu și Mircea Chiriac – toți fiind considerați drept talente promițătoare ale
cenaclului.
Aurel Brumă, absolvent al Școlii
Medii din Tecuci, a primit aprecieri deosebite din partea autorului articolului,
fiind caracterizat drept un participant activ în viața cenaclului, cu o creație
în plină dezvoltare, atât în poezie, cât și în proză. Dintre lucrările sale, au
fost menționate poeziile Mâinile
și Înainte. În cea
din urmă, imaginea războiului este redată într-o manieră originală, printr-o
atmosferă sumbră și apăsătoare a orașelor, evocată sugestiv: „Ploaia de toamnă deasă și pătrunzătoare/ Spăla de sânge
cadavrul unui copil/ Cu ochii de cer și cosiță de soare/ Privea din tranșee soldatul
orașul de peste râu!/ Căutând cu trei degete tremurânde tabachera la brâu”.
Poezia Mâinile exprimă ideea forței creatoare
a omului, subliniind că mâinile sunt cele care dau naștere frumosului și
umanului, concretizând idealurile unei societăți noi:
„Mâinile știu să zidească în pereți soarele!/ Știu să are ogoarele!/ Știu să
rupă din stâncă argintul!/ Să facă ce fac și plutașii!/ Și mai știu să-și crească
urmașii”. În ceea ce privește proza, a fost remarcată nuvela Ciuta, despre care Dionisie
Duma afirma că demonstrează potențialul lui Aurel Brumă și în acest gen literar.
Din creația Mariei Panaite a fost
reprodus un fragment din poezia Ce
iubesc eu, în care, potrivit relatării de presă, poeta „își exprimă
înaltele sentimente de dragoste față de patria noastră socialistă”: „Și viața o iubesc cu tot ce-nvăț din ea! Și-mi place să
visez la viitor,/ Dar cel mai mult pe tine, țara mea! Eu te iubesc, ca orice muncitor”.
Eleva Jana Sultan era, la rândul său,
considerată o tânără promițătoare. Poezia Descifrări
era apreciată pentru efortul de a descoperi „sensurile noi ale vieții”, găsite
în mecanismele construcției socialiste, de la marile tractoare, la sondele
petrolifere și amploarea muncii colective.
Valerica Ferțu, elevă în clasa a IX-a,
era caracterizată drept „un real talent încă de pe acum, în ciuda vârstei
fragede”. Poezia sa Greierele și
furnica era remarcată pentru maturitatea ideilor, originalitatea
perspectivei, finețea construcției poetice și prospețimea imaginilor. Cele două
personaje ale fabulei tradiționale sunt reinterpretate în cheia contemporaneității,
după cum arată și versurile: «El (greierele) a-nvățat-o cum să evite/ Ea (furnica) să muncească,
să se-avânte". Imagini cum sunt: decolorarea lunii când apar zorii, căderea
fulgilor de noapte, creșterea cântecului ca un val, dovedesc sensibilitate artistică»”.
Membrii cenaclului din Tecuci abordau și alte genuri literare. Gheorghe
Bălan a realizat două lucrări dramatice (Celina și Iubire
de înaltă tensiune), iar Teodor Creangă a scris piesa
într-un act „Nuntă în gospodărie”.
În încheierea articolului,
se consemna cu satisfacție că „Cenaclul Literar Ion Creangă din Tecuci are în
sânul său elemente de talent, creatori îndrăgostiți de artă, care fac mândrie
regiunii noastre”[23].
Într-un material de bilanț, publicat pe 22 dec. 1964 în paginile ziarului ,,Viața Nouă”, se consemna faptul că, în perioada scursă de la înființare până la sfârșitul lui decembrie 1964, activitatea cenaclului s-a desfășurat în forme variate: poezie, proză, teatru, texte pentru brigăzile artistice de agitație, culegeri de folclor etc. Membrii cenaclului formau un colectiv închegat și omogen, indiferent de pregătirea profesională, cuprinzând atât tineri, cât și vârstnici.
Pentru contribuția adusă la
buna desfășurare a activității, erau amintiți membrii vechi ai cenaclului: Emil
Băicoianu, Gheorghe (George) Dumitriu, Gabriel Drăgan, Gheorghe Bălan, precum și
cei din generația mai tânără, ca Ion Panait, Aurel Brumă și Jana Sultan. Lucrările
originale erau prezentate în ședințele de lucru ale cenaclului, unde erau
discutate și analizate; cele „apreciate pentru valoarea artistică și conținut
au fost publicate în presa locală («Anii lui», «Viața Nouă», culegerea literară
«Pagini dunărene»), precum și în cea centrală de specialitate («Luceafărul»,
«Iașul literar», «Albina»)”.
În
privința activității curente, se menționa că, după vacanța de vară, cenaclul
și-a reluat activitatea în luna septembrie, organizând trei șezători literare
în localul Casei Raionale de Cultură. În ultima ședință au citit Dionisie Duma
(poezie) și Matei Bobîrnac (teatru).
Doru
Scărlătescu remarca, în poemele prezentate de Dionisie Duma („Vârsta de mare
încredere”, „Rămânere”, „Imperativă”, „An nou”, „Cunoaștere”), „un oarecare
progres, o ieșire în larg, o concentrare a ideilor pe un singur nod definit
(mai ales în poemul Vârsta de
mare încredere)”, subliniind că „autorul se află pe un drum bun, cu
excepția câtorva abstracțiuni, cum ar fi cele din Imperativă și Cunoaștere,
de care trebuie să se ferească în viitoarele sale lucrări”[24].
Concluzii. În general, fiecare persoană are, pe lângă ocupația principală, o pasiune căreia îi dedică o parte însemnată din timpul liber. Acest lucru este valabil și pentru iubitorii de literatură din Tecuci. Aceștia se reuneau bilunar, marțea, în cadrul cenaclului literar „Ion Creangă” al Casei Raionale de Cultură. Deși proveneau din domenii profesionale diferite și aveau vârste variate, erau uniți de dragostea pentru literatură.
Discutarea lucrărilor constituia un prilej valoros de învățare nu doar pentru autorii respectivi, ci pentru toți participanții. Însușirea tehnicii de analiză compozițională și estetică, dezvoltarea capacității de a sesiza conținutul ideatic, de a extrage esențialul și de a identifica slăbiciunile unei lucrări reprezentau aspecte esențiale ale acestor manifestări literare[26].
Astfel, Cenaclul Literar „Ion
Creangă” al Casei Raionale de Cultură din Tecuci prin activități constante
și diversificate, a reușit să atragă și să formeze talente locale, contribuind la îmbogățirea vieții culturale a orașului.
(Vezi
Daniel Bradea, Tecuciul de altădată, Editura StudIS, Iași, 2025)
[1] Din activitatea Cenaclului
Literar, I. Creangă” din Tecuci, în ,,Avîntul”, anul III, nr. 234, 4 octombrie
1959, p. 2.
[2] ing. Ion Coman, Metode
bune în îndrumarea activității căminelor culturale, în ,,Viața Nouă”, anul 17, nr. 4985, 14 decembrie
1960, p. 2.
[3] Valeriu Gorunescu, Contribuția
Casei raionale de cultură din Tecuci la îndrumarea artiștilor amatori, în
„Viața Nouă”, anul 13, nr. 3671, 13 septembrie 1956, p. 2.
[4] Activitate rodnică la cercul
literar, f. a., în „Viața Nouă”, anul 15, nr. 4382, 31 decembrie 1958, p. 2.
[5] Să se acorde mai multă atenție muncii culturale
în orașul Tecuci, în „Avîntul”, anul II, nr. 144, 23 noiembrie 1958, p. 2.
[6] Din activitatea Cenaclului
literar, „I. Creangă” , p. 2.
[7] Valeriu Gorunescu, Activitate
rodnică și cu perspective, în „Viața Nouă”, anul 16, nr. 4667, 4 decembrie 1959, p. 2.
[8] Ibidem, p. 2.
[9] Ștefan Andronache, Tecuci–Evenimente, monumente,
instituții, personalități, publicații. Ghid, Ediție revăzută și revizuită, Biblioteca
Municipală ,,Ștefan Petică’’, Tecuci, 2001, p. 68.
[10] M. Blumer, Manifestări
culturale, în „Viața Nouă”, anul 17,
nr. 4822, 5 iunie 1960, p. 2.
[11] Maria
Steiner, Din activitatea cercului literar, în „Viața Nouă”, anul 16,
nr. 4948, 1 noiembrie 1960, p. 1.
[12] ing. Ion Coman, Metode
bune în îndrumarea activității căminelor culturale, în „Viața Nouă”, anul 17, nr. 4985, 14 decembrie
1960, p. 2.
[13] Cenaclu fără activitate, f.a., în „Viața Nouă”, anul 18, nr. 5316, 7 ianuarie
1962, p. 2. În acest
număr este publicată poezia „Dorința” scrisă
de Gheorghe Dionisie Duma: ,,Aș vrea să
fie totdeauna lumină,/ Să fie totdeauna dimineață./ Zborul hulubului spre zarea senină/ Să se-mpletească c-un cântec de viață.// Aș vrea să fie totdeauna numai soare/ Cu avântul spre înalt, de ciocârlii,/ Cu brațe de mame, ținând zîmbitoare/ Să soarbă lumina, copii.// Aș vrea să se evite totdeauna un cântec,/ Un cânt al fericirii depline,/ Un imn al păcii pe-ntregul pământ/ Ce-i cântă și vioara din mine”.
[14] Ion Voicu, Ucenicii frumosului , în „Viața Nouă”, anul 19, nr. 5816, 8 august
1963, p. 2.
[15] M. Blumer,
Mai aproape de viață. Pe marginea consfătuirii cu tinerii creatori din orașul
Tecuci, în „Viața Nouă”, anul 19, nr. 5759, 13 iunie 1963, p. 2; vezi și „Viața
Nouă”, anul 19, nr. 5816, 8 august 1963, p. 2.
[16] Ion Voicu, Ucenicii frumosului, în „Viața Nouă”, anul 19, nr. 5816, 8 august 1963, p. 2. Autorul articolului arată că „creațiile membrilor cercului constau în versuri avântate, închinate partidului (D. Duma, Ana Petică, Aurel Brumă), patriei socialiste și minunatelor ei frumuseți”. În articol este reprodusă și o strofă din poezia „Reconstituire” a elevului Ion Panaite, dedicată orașului Galați, „căruia vremurile noastre i-au hărăzit să fie cetatea de mâine a oțelului”: „Renaști din vechile-ți ruine,/ Oraș cu muncitori eroi,/ Și-ntâmpini ziua care vine,/ Cu forțe tari, cu visuri noi”. Cenacliștii tecuceni nu-i uitau nici pe comuniști, „acei minunați oameni care s-au jertfit pentru ca lumina, care ne inundă astăzi chipurile și ne scaldă privirile pline de avântul construcției socialiste, să învingă definitiv întunericul regimului burghezo-moșieresc, ce înjosea și schilodea sufletește pe om”. Aceste afirmații sunt exemplificate cu o strofă din „Manifestul” lui Dionisie Duma: „Un om era căzut. Pași pe stradă vuiau,/ Zorii se zbăteau în întuneric ca o pasăre oarbă./ Veneau oameni, veneau/ Lumina de pe zid să o soarbă.”
[17] Maria Steiner, Un cerc literar activ, în „Viața Nouă”,
anul 20, nr. 5934, 5 ianuarie 1964, p. 1.
[18] Ștefan Andronache, Manifestări
închinate lui Ion Creangă, în „Viața Nouă”,
anul 20, nr. 6234, 23 decembrie 1964, p. 1.
[19] „Viața Nouă”, anul 20, nr. 6093, 11
iulie 1964, p. 2.
[20] „Viața Nouă”, anul 20, nr. 6233, 22 decembrie
1964, p. 2.
[21] ,,Avîntul”, anul III, nr.
234, 4 octombrie 1959, p. 2.
[22] Ștefan
Andronache, Tecuci–Evenimente, monumente, instituții, personalități, publicații.
Ghid, Ediție rev. și revizuită, Biblioteca Municipală „Ștefan Petică”, Tecuci,
2001, p. 67.
[23] Duma Dionisie, Cenaclul literar ,,Ion Creangă” din Tecuci la un deceniu de activitate”, „Viața Nouă”, anul 20, nr. 6093, 11 iulie 1964, p. 2.
[24] Poeziile au fost trimise
de Dionisie Duma și la revista „Tribuna” (anul 9, nr. 10, 11 martie 1965, p. 2).
În rubrica „poșta redacției”, revista a publicat următoarele observații:
„Poemul Vârsta de mare încredere ni s-a părut cam lung și monoton, spre deosebire
de poeziile de o strofă, care au nerv și sunt mai bogate în substanță. Cităm,
spre exemplificare, poezia Înnoire: M-am înnoit a nu știu câta oară/
Plecat din toamne aprig despletit./ Dar orice plecare a timpului, din mine,/ Nu
m-a lăsat în urmă biruit,/ Căci umbra mi-a crescut cu o primăvară/ Și cu o
creangă în sus m-am împlinit”.
[25] Viața
Nouă”, anul 20, nr. 6233, 22 dec. 1964, p. 2.
[26] Maria
Radu, metodist cu probleme de literatură la Casa Regională a Creației Populare Galați,
Viața cercurilor literare, în „Viața Nouă”, anul 22, nr. 6646, 22
aprilie 1966, p. 2
