Polemici tecucene
În luna septembrie 2025 a avut loc o polemică intensă în spațiul virtual, având ca obiect rolul și influența așa-numiților „politruci” sau „culturnici” implicați în viața culturală a orașului, polemică ce a scos la iveală tensiuni mai vechi legate de criteriile de selecție, legitimitatea profesională și raporturile dintre cultură și factorul politic.
Unul dintre combatanți a recurs chiar la o «parabolă cu Istrate Micescu», deși cel căruia îi era adresată o considera nepotrivită în cadrul polemicilor sale.
În cercetările întreprinse am întâlnit și referiri la acest personaj. Astfel, în ziarul „Buna Vestire” din 19 decembrie 1937, la rubrica intitulată „Înfierarea atitudinii d-lui Istrate Micescu pentru noua sa mișelie”, decanul Baroului de Ilfov era criticat pentru faptul că, în „Curentul” atacase „Mișcarea Legionară și pe Căpitanul ei”. Sub acest generic a fost publicată și o scrisoare a învățătorului Gheorghe Căsăneanu din comuna Găiceana, județul Tecuci, care avea să fie ucis la 22 septembrie 1939, din ordinul regelui Carol al II-lea, ca represalii împotriva legionarilor, în urma asasinării primului ministru Armand Călinescu.
Menționăm că Istrate Micescu candida la alegerile din 1937 pe lista Partidului Național Creștin, condus de Octavian Goga și A. C. Cuza. Într-o declarație făcută presei, acesta preciza: „Cei contestaţi, în loc să răspundă spulberând îndoiala, ţipă prin ziarul lor: «O nouă mişelie a lui Istrate Micescu, — umbră sinistră de cavouri! — care profanează mormintele şi se atinge de icoanele sfinte ale lui Moţa şi Marin». Apoi, în subtitlu şi cu litere de o şchioapă: «Ne mirăm cum sala a răbdat această mişelie şi nu l-a plesnit cu toate scaunele în cap pentru a-l suprima, cum au fost suprimaţi Duca şi Stelescu». Ţin ca opinia publică să ştie că nu am fost încă suprimat şi că, până mi s-o întâmpla, mă bucur de plăcerea de a gândi (condamnaţilor la moarte li se acordă ultimele plăceri!)” („Curentul”, anul X, nr. 3552, 19 decembrie 1937, p. 11).
