Muzeul de Arheologie și Științe Naturale
,,Mihail Dimitriu” din Tecuci
În
anul 2025, se împlinesc 100 de ani de la înființarea primului muzeu în orașul
Tecuci.
Acesta se numea ,,Muzeul de Arheologie și Științe Naturale” și era proprietatea
lui Mihail Dimitriu. La început, muzeul dispunea doar de o secție de
arheologie, iar începând din 1926 și-a extins colecția prin adăugarea unei
secții de paleontologie și entomologie[1].
Muzeul era situat pe strada Costache Negri nr. 5, într-o ,,casă pitorească”, proprietatea lui Mihail Dimitriu”[2]. Conform relatărilor lui Ion Simonescu, locuința era împrejmuită de un zid înalt, amintind de o chilie, datorită faptului că era ,,înconjurată de tufe dese de liliac” și, în acest spațiu restrâns, ,,răscioagele şi ochiul-boului” întâmpinau vizitatorii ,,cu un surâs tainic şi linişte mănăstirească”. Colecția era expusă atât ,,în antreul îngust”, cât și ,,într-o odăiță luminoasă”[3].
Începând
cu anii 1927-1928, muzeul a atras vizitatori de seamă din lumea științifică și
specialiști în domeniu, printre care se numără Gheorghe Macovei și Ion Atanasiu,
recunoscuți ca fiind geologi și stratigrafi, profesori universitari. De asemenea,
Ioan Andrieșescu, profesor universitar și director al Muzeului Național de Antichități
din București în perioada 1927-1935, precum și Orest Tafrali, profesor la Catedra
de Arheologie și Antichități a Universității din Iași, au fost printre cei care
au vizitat muzeul. Un alt specialist remarcabil care l-a onorat cu prezența sa
a fost Ion Simionescu, profesor universitar și un mare specialist în paleontologie[4]. Profesorul Simionescu a
avut privilegiul de a vizita muzeul de încă două ori și a studiat o parte dintre
fosilele expuse acolo. De fapt, 125 de piese au fost trimise la București
pentru studiu și determinare sub îndrumarea sa[5].
Prima
relatare despre muzeul lui Mihail Dimitriu, ,,locul unde sunt adunate obiecte vechi”, a fost publicată în anul 1928 în ziarul ,,Țăranul”. Autorul articolului susținea că
muzeul ,,ar putea fi un centru de cultură, o podoabă a orașului”[6].
O
prezentare amplă a muzeului a fost făcută doi ani mai târziu de Ion Simionescu
în ziarul ,,Viitorul”. Distinsul profesor aprecia colecția muzeului ca fiind interesantă
și variată, subliniind că valoarea sa derivă în întregime din proveniența exclusivă
din județul Tecuci. Toată această ,,bogăție” era strânsă prin ,,hărnicia
unui om, biciuit de pasiunea de colecționar”.
Baza
colecției o constituiau piesele provenite din ,,dezgropările asidue și
costisitoare de la Poiana”: pintenul ruginit al unui
călăreţ trac, vârful unei suliţe sau săgeţi, agrafa măiestrit încheiată, cioburi
de oale, asemănătoare celor de la Cucuteni–Iaşi, care dovedeau existenţa locuitorilor
preistorici şi în Tecuci. În plus, monedele variate ilustrau tumultul agitației
din Țara de Jos, iar din vecinătatea orașului era adunată una dintre cele mai
captivante colecții de animale diluviene din țară. Într-un colț se putea admira
o colecție frumoasă de fluturi, în timp ce în altă parte erau expuse câteva
unelte primitive. Muzeul nu se rezuma doar la exponate, ci dispunea și de o
bibliotecă specializată.
Toate acestea erau prezentate vizitatorilor de Mihail Dimitriu, ,,colecționarul pasionat, cu tremur în glas și emoție”, făcându-l pe Simionescu să simtă că ,,evocarea vremurilor absorb sufletul şi mintea modestului cercetător; îşi umplea viaţa cu preocupări atât de diferite de ale concetăţenilor săi, încât ghidul meu privea nedumerit, întrebându-se, desigur, dacă stăpânul colecţiei este din lumea înconjurătoare”. În finalul articolului, se sugera că în alte părți ,,pasiunea lui Dimitriu ar fi înțeleasă și ajutată”, iar locuitorii din Tecuci ar trebui să conștientizeze că „originalul slujbaș de la baroul avocaților” poate aduce o contribuție semnificativă în atragerea atenției către ,,orașul altfel adormit”[7].
La sfârșitul lunii decembrie 1933, muzeul a fost vizitat și
de Mihai Tican reporterul ziarului ,,Universul”. Acesta arăta că Mihail Dimitriu deține ,,importante colecții
de insecte, în mii de exemplare perfect și artistic preparate, apoi colecții bogate
de fosile cu bucăți rare, care fac mândria muzeului”.
Referitor la proprietarul muzeului, reporterul ziarului a
subliniat faptul că ,,și-a sacrificat aproape 12 ani din viață acestui
ideal, și numai cu mijloace proprii a realizat totul. Și numai dragostea
dezinteresată pentru știință și cunoașterea regiunii Tecuci l-au îndemnat la această
operă... Munca acestui om, atât de îndrăgostit de știință, a fost apreciată de
specialiști învățați; chiar unii dintre ei au scris articole elogioase și pe
drept cuvenite despre activitatea acestui om și opera sa. Astfel, profesorul I.
Simionescu s-a ocupat mult de acest subiect, apoi domnii profesori Alexei Alexinschi,
Tafrali, Sava Atanasiu-fiul, Macovei și alții. Acest om, creatorul muzeului,
trăiește în lumea sa, făcând abstracție de tot ce este în afară, iar dragostea
sa grozavă pentru tot ceea ce poate avea un interes științific îl face să uite
de greutățile pe care le-a întâmpinat și poate încă le mai întâmpină... Colecționarul
pasionat este un om modest și cu un spirit de observație extraordinar, a cărui
satisfacție deplină o constituie vizitele pe care le primește și admirația pe
care o câștigă pentru muzeul său. Dar, oare, în afara câtorva oameni de
știință, s-a mai gândit cineva la el și la opera sa?”[8].
Una
dintre cele mai complete descrieri ale ,,muzeului particular” a fost
realizată în articolul intitulat ,,Un muzeu Interesant la Tecuci”,
publicat în anul 1934 în revista ,,Ilustrațiunea Română”. După ce autorul a prezentat
cititorilor faptul că ,,muzeul este rodul unui singur om, la care
oficialitatea n-a contribuit cu nimic…, aparținând unui naturalist și pasionat
colecționar, domnul Mihail Dimitriu din Tecuci”, în articol erau descrise
colecțiile deținute de muzeu[9].
Astfel, vizitatorii puteau admira un număr impresionant de piese arheologice (ceramică getică, romană, şi grecă, din staţiunile Poiana, Corni de Sus, Vultureni, Năzărioaia, Negoata, Tapoaia, Gohor – Filip Branişte, Coşiteni, Corcioveni, Brăhăşeşti-Chilii, Tălpigi, Slobozia-Blăneasa, Narvila Scărişoara, 35 Porcăreţ, Buceşti, Tecuci-oraş), paleontologice, resturi de animale din Pleistocen găsite în terasa Bârladului (360 de piese), numismatice, minerale (quarţuri, galene, pirite, calcite, opaluri, calcaruri), entomologice (7000 de exemplare de lepidoptere bine pregătite, toate studiate de profesorul Alexei Alexinschi cu concursul lui Alexandru Caragea, specialist și profesorului Baron C. Hurmuzache la Universitatea din Cernăuți. Aproximativ 8000 de exemplare de coleoptere pregătite și bine conservate, din care 1300 au fost studiate și determinate de Mihail Dimitriu, cu concursul entomologului M. Ieniștea)[10].
Într-un memoriu adresat primarului la
data de 4 aprilie 1932, Mihail Dimitriu menționa faptul că în Tecuci, singura persoană
capabilă ,,să discute științific valoarea entomologică și paleontologică a colecției
sale” era profesorul Alexei Alexinschi, cu care autorul memoriului a și
colaborat[11].
Despre descoperirile entomologice făcute de Dimitriu s-a relatat în
diverse reviste de specialitate de către prințul Alexandru Caragea, entomolog de
renume mondial, și baronul C. Hurmuzachi, entomolog și profesor universitar la
Cernăuți[12].
În 1934, muzeul a intrat în proprietatea
municipalității în urma unei tranzacții între Mihail Dimitriu
și Primărie. La ședința Consiliului
Comunal al orașului Tecuci din 4 august 1934, a fost ratificată Decizia nr. 126 din 13 iunie
1934, care a avizat transferul Muzeului lui Mihail Dimitriu în proprietatea și administrarea
comunei Tecuci, împreună cu colecțiile menționate în inventarul depus la data
de 31 mai 1934. În aceeași ședință, consilierii au adoptat Decizia nr. 3, prin
care s-a confirmat acceptarea donației imobilului situat în strada Carol nr.
12, oferit de Teodor Cincu. Această donație fusese anterior aprobată de primarul
orașului prin Decizia nr. 6700 din 23 iulie 1934, autentificată de Tribunalul
Tecuci sub nr. 1122/934[13].
Astfel, a luat ființă ,,Muzeul Comunal Mihail
Dimitriu - Arheologie și Științe Naturale” din Tecuci. Acesta funcționa sub
egida Fundației Culturale ,,Teodor și Maria Cincu”, iar fondatorii muzeului
sunt Teodor Cincu, donatorul clădirii din str. Carol nr.
12, și Mihail Dimitriu, care a pus la dispoziție colecțiile sale.
[1] SJAN Galați, fond Primăria orașului
Tecuci, dosar nr. 14/1933, f. 1. Pe coperta dosarului este scris: ,,Tranzacția
cu dl. Mihail Dimitriu pentru formarea muzeului comunal”.
[2] Mihai
Tican, Note de drum. Din Tecuci, în ,,Universul”, anul 51, nr. 5, 6 ianuarie
1934, p. 3.
[3] I. Simionescu, Din Tecuci,
în ,,Viitorul”, anul 22, nr. 6800, 5 oct.
1930, p. 1-2.
[4] SJAN Galați, fond Primăria orașului
Tecuci, dosar nr. 14/1933, f. 1-2.
[5] Ibidem, f. 2.
[6],,Țăranul”, ziar popular,
Tecuci, nr. 1, 1 oct. 1928, p. 3.
[7] I. Simionescu, Din Tecuci,
în ,,Viitorul”, anul 22, nr. 6800, 5
oct. 1930, p. 1-2; vezi și SJAN Galați, fond Primăria orașului Tecuci,
dosar nr. 14/1933, f. 2.
[8] Mihai
Tican, Note de drum. Din Tecuci, în ,,Universul”, anul 51, nr. 5, 6
ianuarie 1934, p. 3.
[9].Un muzeu Interesant la Tecuci,
în ,,Ilustrațiunea Română”, an VI, nr. 14, 28 martie 1934, p. 3.
[10] Un muzeu Interesant la
Tecuci, în ,,Ilustrațiunea Română”, an VI, nr. 14, 28 martie 1934, p. 3.
[11] SJAN Galați, fond Primăria orașului
Tecuci, dosar nr. 14/1933, f. 1.
[12] Ibidem, f. 2.
[13] SJAN Galați, fond Primăria orașului
Tecuci, dosar nr. 14/1933, f. 35, 35v.
* Sursa fotografiilor: ,,Ilustrațiunea Română”,
anul 6, nr. 14, 28 martie 1934.
