06 februarie 2026

 

Centenarul nașterii lui

Anton Cincu

 


În vederea aniversării centenarului nașterii „marelui donator al Tecuciului”, Anton Cincu, prin Decizia nr. 7 a Consiliului Comunal Tecuci din 28 septembrie 1930, a fost constituită o comisie specială pentru organizarea manifestărilor preconizate cu prilejul acestui eveniment. Din comisie au făcut parte primarul Gheorghe Casan și consilierii Nicolae Berha, Ioan Angelescu, Constantin Condrache și Dimitrie Balaban. În ședința din 17 martie 1931, edilul orașului a susținut o expunere privind personalitatea celui aniversat:

,,Domnul primar Gheorghe Casan ne-a făcut o expunere a activității publice a defunctului Anton Cincu, primul primar al orașului Tecuci, precum și a diferitelor fapte de interes general, donațiuni, binefaceri etc. făcute pentru orașul Tecuci, în special, din care rezultă că defunctul a fost un mare iubitor de oameni și-a pus multă muncă și interes pentru progresul orașului Tecuci.

Din bogata sa activitate și deosebita sa filantropie se desprind mai ales următoarele:

A fost primul primar ales al orașului Tecuci în anul 1864, depunând jurământ ca consilier la 29 august 1864.

În această calitate a făcut:

I. Planul orașului care a fost început în anul 1865 și terminat în 1866. Planul a fost întocmit de inginerul Cristian Kertihy și verificat de alți trei ingineri. Acest plan se găsește în arhiva comunei.

II. A făcut multe multe lucrări edilitare, între care:

1-Exproprierea pentru construirea Bulevardului Elisabeta și plantarea acestui bulevard, plătind chiar o parte din terenurile expropriate din punga sa.

2 -Înființarea unui spital pe care-l întreține mulți ani cu cheltuiala sa.

3-În urma incendiului care distrusese toate prăvăliile din Strada Mare, îndeamnă și reușește să reclădească cu bolte aproape tot ce se distrusese de incendiu.

4 – Conduce și supraveghează construcția școlii de fete nr.1.

5 – Construiește capela și casa de la cimitir.

6–Înființează parcul de lângă cimitir, plantând 14.000 de copaci.

7 – Asanează mahalaua Bulgari, astupând un braț al pârâului Tecucel, [care] producea o baltă plină de miasme vătămătoare.

8–În calitate de efor al Obștii Târgului, cedează cu asentimentul celorlalți obșteni moșia Târgului cu veniturile ei, primăriei.

9–Expropriază casele Radovici din piața principală, construiește foișorul și pavează piața.

10–Înființează diferite dări și face șanțurile de delimitarea orașului de 4 m. lărgime și 3 m. adâncime.

11–Face primul regulament pentru serviciul medical al târgului.

12 – Face tranzacția cu dr. N. Lazarie și prin aceasta împiedică revânzarea moșiei Pisera-Gropana donată de Teodor Săndulescu, plătind din averea sa prețul  datorat doctorului Lazarie.

13–Înființează două burse în străinătate pentru studiul medicinei și le acordă lui Constantin Petrașc și Dimitrie Serea.

14 – Înființează pompieria comunală.

15 – Pietruiește mai multe străzi.

16 – Înființează gardienii publici, cumpărând armele cu banii săi și contribuția cetățenilor.

17 – Instalează 150 de fanare pentru iluminatul public.

18–Aliniază ulița Focșanilor (strada Elena Doamna) și o pietruiește.

19 – Pavează cu bolovani strada Ștefan cel Mare.

20 – Repară și ajută bisericile Sf. Nicolae și Sf. Voievozi.

21 – Înființează 3 școli primare.

22 – Înființează Serv. Salubrității cu 6 oameni și 5 căruțe cu un cal.

23 – Face piața Sf. Nicolae.

24 –Face trei canale pentru scurgerea apelor din oraș, și anume: canalul Sf. Ilie, canalul din fundătura Ghica Vodă și altul în strada Cuza Vodă.

  A fost ales apoi ca membru în Consiliul Comunal de la 1871 încoace de 11 ori. Ca consilier comunal, deputat și senator ia parte activă la lucrările consiliului și în urma susținerilor și stăruințelor sale se construiesc următoarele clădiri: localul poliției și al pompierilor, școala nr. 3 de băieți și mixtă din Satu-Nou. Stăruie la aducerea regimentelor de cavalerie, construirea cazărmilor, pavarea străzilor, etc.

De asemenea, stăruie pentru înființarea gimnaziului și oferă în mod gratuit pentru doi ani, casele din strada Bacău, astăzi proprietatea Mândru.

Din multele și nenumăratele acte filantropice ale defunctului Anton Cincu  nu vom aminti decât donațiunile ce le-a făcut pentru orașul Tecuci și anume:

A donat trei moșii comunei și anume: Cosmasca, Micleasca și Capoteasca.

A lăsat 200.000 lei pentru construcția Spitalului din Tecuci, sumă care împreună cu procentele ei de la 1894 până la 1903, a servit la realizarea acestui spital ce-i poartă numele.

Din toate acestea, reiese fără îndoială dovada iubirii ce defunctul Anton Cincu a avut pentru orașul Tecuci. Puține orașe se pot mândri cu asemenea cetățeni, astfel că este o datorie pentru noi să proslăvim memoria acestui mare donator al Tecuciului și să arătăm contemporanilor și urmașilor noștri că știm să venerăm și să prețuim pe cei ce au dat spre binele obștesc contribuția prin muncă și avutul lor.

În urma acestora, întreaga comisiune este de părere ca centenarul de la nașterea lui Anton Cincu să fie sărbătorit și venerat în mod deosebit.

Domnii consilieri Dimitrie Balaban și Constantin Condrache sunt de părere să se facă de primărie un bust, care să fie așezat la intersecția Bulevardului cu strada Carol.

Apoi, să se facă un parastas în ziua de 9 noiembrie 1931 și să se tipărească o broșură festivă în care să se arate personalitatea și faptele publice și de filantropie făcute de Anton Cincu.

În urma mai multor discuțiuni și propuneri, Comisiunea a fixat următorul program:

1 – Ziua de 9 noiembrie 1931, când se împlinesc o sută de ani de la nașterea lui Anton Cincu, să fie comemorată printr-un serviciu religios la biserica Sf. Ioan, cu un parastas oficiat de I.P.S. Episcopul Romanului, [împreună] cu clerul orașului.

2 – Să se ridice o statuie în bronz, statuie care să fie așezată sau la intersecția Bulevardului Elisabeta cu strada Carol în piața actuală, sau să se construiască o nouă piață în fața primăriei, la intersecția străzii Elena Doamna cu strada Carol și strada 15 august 1916, dărâmându-se chioșcul de gazete.

3 – Să se tipărească o broșură festivă prin care să se descrie personalitatea lui Anton Cincu și faptele sale de filantropie.

4 – Consiliul Comunal să autorizeze comisiunea de a fixa în amănunt programul manifestării, precum și de a intra în tratative pentru a se putea cunoaște cheltuielile ce ar necesita realizarea acestui program.

Pentru care s-a încheiat prezentul proces-verbal, care va fi înaintat Consiliului Comunal, ca  rezultat al  delegațiunii  ce  ni s-a dat[1].

În această expunere susținută de primarul Gheorghe Casan se regăsesc informații preluate de la Dimitrie Balaban — unele aspecte din activitatea lui Anton Cincu fiind extrase din lucrarea Cartea Donatorilor orașului Tecuci — și de la Gheorghe Ghițulescu, care, prin adresa din 28 iunie 1930, a solicitat organizarea sărbătoririi centenarului nașterii lui Anton Cincu. Această comunicare a constituit, totodată, baza redactării broșurii festive, publicată pe cheltuiala Consiliului Comunal. Un exemplar al acestei lucrări se păstrează astăzi în fondurile Bibliotecii Academiei Române și, în urmă cu câțiva ani, a generat vii polemici și acuzații de plagiat în presa tecuceană.

 Menționăm că unele afirmații, atât din expunerea primarului, cât și din broșura menționată, nu sunt susținute documentar.

     Referitor la broșura aniversară, istoricul Ion T. Sion preciza în articolul Note referitoare la familia Cincu: ,,Fiind o lucrare pro domo, autorul nu o semnează și exagerează exclusiv în laude, prezentând respectiva familie în termeni apoteotici, prin care excede realitatea şi chiar bunul simţ, prin nu puţinele inexactităţi ce frizează absurdul. Neadevărurile constau în fapte şi realizări atribuite Cinculeştilor, dar care, în realitate, ele sunt rezultatul strădaniei altor demnitari tecuceni”[2].

În cele ce urmează, prezentăm câteva clarificări privind afirmațiile inexacte cuprinse în expunerea primarului Gheorghe Casan referitoare la ,,diferitele fapte de interes general, donațiuni, binefaceri etc. făcute pentru orașul Tecucide către Anton Cincu, dar și în broșura 100 de ani de la nașterea lui Anton Cincu, afirmații preluate ulterior de unii autori în lucrările lor[3].

Nu este adevărat că ,,Vodă Mihai Cehan Racoviță, în anul 1764, a închinat  târgul Bisericei Profetul Samuel din Focșani”. De fapt, locul domnesc din târgul Tecuci a fost închinat Mănăstirii Proorocul  Samoil din Focșani la 25 februarie 1757[4].

 În broșură se afirmă că ,,neamul Sultanei Nestor  era ctitor al bisericii Săpunari din Focșani”, iar în alte lucrări se susține că Anton Cincu și soția sa, Sultana Cincu, ,,împreună au ctitorit Biserica Săpunari din Focșani”. Totuși, biserica ,,Săpunari”  din   Focșani   a   fost  construită     în anul   1783     de    către     breasla săpunarilor[5].

Nu corespunde realității nici afirmația conform căreia Anton Cincu, ,,devenind o personalitate importantă a orașului  Tecuci și un tânăr de viitor, este desemnat de județ ca reprezentant în Adunarea Electivă a țării”. Numele deputaților aleși în Adunarea Electivă din 1858 pentru orașul și ținutul Tecuci au fost publicate în Monitorul Oficial al Moldovei din 30 decembrie 1858: ,,prințul Nicolae Vogoride, alegător primar, D. Iacovachi [alegător din] oraș, Panaite Balș și  Dim. Iamandi, alegători direcți de ținut[6].

 Afirmația potrivit căreia Anton Cincu, ,,în calitate de primar, a inițiat și întocmit planul orașului împreună cu inginerul Cristian Kertihy”, nu este susținută de surse documentare.

La 7 iulie 1858, Departamentul Treburilor din Lăuntru de la Iași a apelat la inginerul Mornand din Galați pentru a realiza un plan de sistematizare a orașului, grav afectat de un incendiu devastator produs la 1 iulie același an[7]. În urma acestei solicitări, inginerul Mornand a elaborat ,,un plan de reamenajare urbanistică a centrului Tecuciului, ce fusese afectat de marele incendiu din ziua de 1 iulie”[8].

Este însă documentat faptul că, în 1865, primarul Anton Cincu a încheiat un contract cu inginerul Teofil Iazlovschi pentru realizarea unui plan cadastral al orașului[9].

 Afirmația conform căreia Anton Cincu este cel care a început construcția capelei și casei de la cimitir nu are fundament documentar. Este eronată și inscripția din biserica Sfântul Ilie din cimitir, pusă în anul 1974, care menționează: ,,Ziditu-sa acest sfânt locaș în anul 1870 cu suma de 1000 galbeni austriaci donați prin testament de negustorul Teodor Săndulescu Primăriei Tecuci, în acest scop spre pomenirea lui”.

Inspirați de această pisanie, în urmă cu câțiva ani, administratorii cimitirului Eternitatea din Tecuci au amplasat un panou informativ pe care se poate citi că ,,biserica Sfântul Ilie a fost construită în 1870 prin donația filantropului Teodor Săndulescu”.

În realitate, construcția bisericii a început în anul 1880, când Anton Cincu nu mai ocupa funcția de primar. În aprilie 1880, primarul orașului a informat protoiereul că autoritățile intenționează să ridice ,,o biserică cu temelie de piatră și zid de cărămidă... cu numele Sfântului Profetu Ilie”, în cimitirul nou înființat, solicitând sfințirea locului. Sfințirea lăcașului de cult a avut loc pe 6 iunie 1883, cu prilejul Sărbătorii Sfintei Treimi și a Iarmarocului Simsienilor[10].

 Autorul anonim al broșurii afirmă: ,,În anul 1893 a murit subit la Arcachtor, în vârstă de numai 30 ani, fiul său Ion. Vestea a lovit pe Anton Cincu ca un trăznet. A mai trăit câteva luni și numai îngrijirile iubitei sale fiice, Maria Const. Mille, l-au mai ținut în viață. De unde toată familia plecase veselă să petreacă vara la marginea mării, unde marele muncitor avea nevoie să se odihnească, s-a întors în orașul său bătrân frânt și o soră îndurerată aducând cu ei coșciugul cu rămășițele pământești ale iubitului lor fiu și frate”.

În realitate, decesul lui Ion (Iancu)  Cincu  a avut loc cu doi ani mai devreme. Fostul deputat și cavaler al ordinului „Coroana României”  a încetat din viață la Arcachon (Franţa), în data de 9/21 Martie 1891, la vârsta de 32 de ani, fiind înmormântat în cimitirul din Tecuci la 26 martie 1891[11].

La 28 iunie 1930, Gheorghe Ghițulescu propunea primarului ridicarea unui bust în cinstea lui Anton Cincu, ,,ilustru cetățean, fost primar, deputat, senator și mare donator al orașului, acum când  la 9 noiembrie 1931 se împlinesc 100 de ani  de la nașterea sa și când s-ar putea sărbători și desveli acel bust, pe  una din cele mai frumoase străzi ale orașului”[12]. În martie 1931, în numele Consiliului Bisericii Sfântul Ioan Botezătorul și al Epitropiei, s-a solicitat autorităților locale cedarea ,,piedestalului de beton, din fața bulevardului, (colț cu Tribunalul,  făcut de Comitetul bustului Tudor Pamfil) ca pe el să fie așezat bustul lui Anton Cincu, pe care ne obligăm al turna noi cu  fondul cel vom aduna de la enoriași”[13].

 (Daniel Bradea, Povești despre Cinculești, Editura PIM, Iași, 20230.


[1] SJAN Galați, fond Primăria orașului Tecuci, dosar  nr. 14/1931, ff. 9-10; vezi și Ionel Necula, Uricar la poarta Moldovei de Jos, vol. X, Editura Grapho Press, 2017, p. 42-48.

[2] ,,Observator T”, nr. 624, 15-24 ianuarie 2007.

[3] Vezi: Tase Dănăilă, Anton Cincu – Omul și faptele sale, în ,,Tecuciul Cultural”, nr. 3, iunie 2006, p. 3;  Gheorghe Joghiu, Marii filantropi din orașul Tecuci - Familia Cincu, Arhiepiscopia Dunării de Jos - Protoieria Tecuci, 2020; Costel Crângan, O poveste cum nu se mai găseşte. Primarul care a muncit 7 ani fără leafă şi a donat o avere ca să ridice în oraş un spital modern, postat la 3.06.2015 pe adevărul.ro, https://adevarul.ro/stiri-locale/galati/o-poveste-cum-nu-se mai-gaseste-primarul-care-a-1627454.html; Idem, Cum a lucrat un primar șapte ani fără leafă. La sfârșitul mandatului, el a donat bani pentru construirea unui spital, postat la 23.09.2016 pe adevărul.ro, https://adevarul.ro/stiri-locale/galati/cum-a-lucrat-un-primar-sapte-ani-fara-leafa-.

[4]Ștefan Andronache, Tecuciul în documente și publicații, doc. 77 bis, pp. 94-96.

[5] Mădălina Stănescu, Contribuții la istoricul bisericii ,,Sfântul Nicolae” din Tăbăcari, în ,,Cronica Vrancei”, an XI, 2011, nr. 7,  p. 74.

[6] Ștefan Andronache, Unirea Principatelor, dezideratul vital și entuziast al tecucenilor, în ,,Tecuci, un ținut cu vocația unirii”, Ed. Grapho Press, Tecuci, 2018, p. 32.

     [7] Șt. Andronache, Tecuciul în documente,  doc. 289, p. 314.

[8] Ibidem, doc. 291, p. 315; doc. 292, p. 317.

[9] Ibidem, doc. 339, p. 360.

[10] Ibidem, doc. 424, p. 447; Ibidem, doc. 436,  p. 458.

[11] ,,Lupta”, anul 8,  nr. 1374, 27.03.1891, p. 3.

[12] SJAN Galați, fond Primăria orașului Tecuci, dosar nr. 14/1931, f. 1

[13] Ibidem, f. 4.