MARIA C. MILLE
(1855-1936)
La
vârsta de 14 ani, avea cunoștințe temeinice despre limba, cultura și istoria
Franței. Pe masa sa de lucru se aflau constant marile reviste franceze, precum L’Illustration și Revue des Deux Mondes. Limba
română și religia i-au fost predate de seminaristul Enache Tucar. Bunica sa,
Smaranda Cincu, îi făcea în fiecare sâmbătă un examen general din cele învățate
în cursul săptămânii, iar dacă răspundea fără greșeală, era recompensată cu o
plimbare sau un mic dar[1].
Prin testament,
tatăl său, Anton Cincu, i-a lăsat moșia Berheci (pe care se afla fabrica de coniac
D. Naville), moșia Ivești (jud. Tutova) și suma de 80.000 lei pentru a-și cumpăra
o casă[2].
La 3 februarie
1877, s-a căsătorit cu avocatul Dumitru Boldur Costache Epureanu. În memoria
acestuia, la 10 aprilie 1906, a donat Primăriei orașului Tecuci suma de 500
lei, angajându-se
să ofere anual 500 sau 1.000 de lei pentru întreținerea unui pat în spitalul
„Anton Cincu”[3].
La
câțiva ani de la moartea primului soț, s-a recăsătorit cu publicistul
Constantin Mille, proprietarul ziarului Adevărul.
Presa vremii anunța că ceremonia căsătoriei civile dintre cei doi a avut loc la
București, la 19 mai 1903. Această uniune i-a oferit lui Mille sprijin
financiar considerabil și influență politică[4].
În
numărul aniversar al ziarului Dimineața,
apărut în noiembrie 1933, Maria C. Mille a povestit cum i-a asigurat soțului
său fondurile necesare pentru editarea publicației: ,,E drept că eu l-am sfătuit atunci ca, pe
lângă marele ziar politic ,,Adevărul”, să scoată și o gazetă populară de informații,
fapte, literatură etc. Fondurile îi cam lipseau, iar soțul meu nu îndrăznea să
mi-o spună. Atunci, eu, cu ajutorul fraților mei, [Teodor și Nestor Cincu ad. n.], mi-am vândut o pădure și într-o seară, când era
mai îngândurat, i-am pus sub șervet, înfășurați într-o hârtie albă, pe care am
scris «Dimineaţa No. 1» suma ce o obținusem. Ca să-ți descriu bucuria soțului meu,
nu am cuvinte, dar și a mea era tot așa de mare”.
Tot în acel interviu, a explicat și modul
în care a fost finanțat ziarul La
Roumanie: ,,O femeie, o femeie drăguță, cu suflet de bună româncă,
a fost furnizoare a fondurilor cu care s-a creat acest ziar. Soția lui P.
Brătășanu, lovită de o cruntă boală, muri atunci în Elveția. Ea lăsă o sumă de
50.000 de franci cu expresa dorință a fi
întrebuințată unui scop patriotic românesc. Atunci soțul meu sfătui pe P.
Brătășanu să închine această sumă fondării ziarului La Roumanie, care astfel
luă ființă”[5].
În timpul războiului, Maria și Constantin
Mille s-au refugiat mai întâi la Petrograd, apoi la Paris. În ambele capitale,
Constantin Mille a fost vizitat și a purtat discuții cu politicieni importanți
ai vremii, precum Beneš, Masaryk și Poincaré[6].
La începutul lunii februarie 1934, Maria Mille a susținut transformarea imobilului din strada Cuza-Vodă nr. 64 din Galați, fosta reședință a domnitorului Cuza, într-un muzeu. Ea sublinia că, alături de stat, „toți deținătorii relicvelor domnești” ar trebui să se implice în acest demers. Era dispusă să doneze ,,o plapomă istorică, cu care s-a învelit colonelul Alexandru Ioan Cuza”, ce aparținuse bunicii sale. ,,Colonelul Cuza a avut parte să se învelească câteva săptămâni când, fiind bolnav, a fost îngrijit în casa acesteia”. Obiectul a fost păstrat cu grijă într-un sipet și a ajuns astfel în posesia Mariei Mille. Se spune că, ulterior, domnitorul Cuza i-a oferit binefăcătoarei sale propriul portret, în semn de recunoștință[7].
După
moartea lui Constantin Mille, Maria a trăit în liniște, în rugăciune și cu
amintirea zilelor frumoase petrecute alături de el, înconjurată de cei dragi.
S-a stins din viață la
București, pe 19 august 1936, ,,în vechea clădire boierească
din Piaţa Cantacuzino nr. 6, în care dăinuia un discret parfum de patriarhalism,
isvorând din atmosfera veşnic vie a trecutului. S-a
stins aceia care a fost tovarăşa ideală a marelui luptător, regretatul director
al ziarului «Dimineaţa», Constantin Mille. Maria Mille a închis
ochii cu conştiinţa împăcată că a putut să-şi împlinească datoria, în popasul
de trecere prin această viaţă. Ultimele ei clipe le-a trăit
în braţele unuia din nepoţii adoraţi, domnul Anton Cincu”.
În portretul realizat de Margareta Nicolau în Dimineața, sunt menționate și actele
caritabile făcute de-a lungul vieții: ,,În afară de
legătura cu activitatea soţului ei, ca descendentă a familiei Cincu, a ţinut să
calce pe urmele strămoşilor, ridicând şcoli şi ajutând biserici. În anii din
urmă, cu cheltuiala ei, a fost pictată biserica «Sfântul Ioan» din Tecuci, ctitorită de
bunicul său Tudoran Cincu. În măsura posibilităţilor, căci averea ei se
micşorase după război, ajuta cu discreţie pe cei lipsiţi de mijloace. Bogatul
trunchi din care sălăşluia se arăta în faptele săvârşite în generozitate
şi rară delicateţe” [8].
Ziariștii
de la Adevărul și Dimineața și-au exprimat, la rândul lor, ,,jalea
și adâncile regrete”. În necrologul publicat în Dimineața se consemnea-ză:
,,Deşi toată viaţa ei a stat departe de frământările şi luptele politice ale
soţului ei, Maria C. Mille a fost însă pentru el tovarăşa de viaţă înţelegătoare,
care prin ambianţa plăcută ce-i crea în căminul lor îi uşura zbuciumul inerent
agitaţiilor politice. Ea era adesea şi o consolare în decepţiile şi amărăciunile
vieţii lui agitate. Era o fire nobilă, un temperament blajin şi un suflet adânc
religios, şi aceste însuşiri sufleteşti n-au împiedicat-o totuşi să aibă
comprehensiunea pentru ţinuta, cel mai adesea revoluţionară şi atee a soțului
ei. Deşi provenea dintr-o familie de
boieri latifundiari şi cu o educaţie tipic boierească, Maria C. Mille n-a făcut
niciodată un gest, n-a rostit niciun cuvânt care să distoneze în atmosfera ultrademocratică
pe care soţul ei o crease în căminul lor. O asemenea atitudine din partea
acestei femei alese nu putea fi, desigur, explicată decât prin înrâurirea unui profund
sentiment de dragoste
care domina toate prejudecăţile şi toate interesele potrivnice”[9].
[1]Fulmen, În casa fondatorului Dimineţii. O oră cu d0amna
Maria C. Mille, în ,,Dimineaţa”, 13 noiembrie 1933, număr aniversar, p. 62.
[2] Preot Gheorghe
Joghiu, Marii filantropi din orașul Tecuci - Familia Cincu, Arhiepiscopia
Dunării de Jos - Protoieria Tecuci, 2020, p. 12.
[3]Dimitrie Balaban, op. cit.,
p. 21.
[4]Mihaela Teodor, Portret biografic: Constantin Mille ziarist,
în ,,Elita culturală și presa”, Editura Militară, București, 2013, p. 39-40.
[5] Fulmen, În casa fondatorului Dimineţii. O oră cu
dna Maria C. Mille, în ,,Dimineaţa”, 13 noiembrie 1933, număr aniversar, p.
62
[6]
Ibidem.
[7] ,,Dimineața”, anul 30, nr. 9752,
19 februarie 1934, p. 3
[8] Margareta Nicolau, Moartea
Mariei Const. Mille. Un frumos exemplu de hărnicie și abnegație, ,,Adevărul”, an 50, nr. 16127, 22 august 1936, p. 3.
[9] Maria C. Mille, ,,Adevărul”, an 50, nr. 16127, 22 august 1936, p. 3.
[10] Înmormântarea
Mariei C. Mille în ,,Adevărul”, an 50, nr. 16130, 25 august 1936, p. 5; Gheorghe Ghițulescu, Maria C.
Mille, în ,,Curierul Tecuciului”, an II, nr. 46, 22 august 1936, p. 1; Fulmen, În casa fondatorului Dimineţii, p. 62.
