Participarea Regimentului 24 Infanterie Tecuci
la operațiunile militare din Ungaria
Demobilizat după încheierea păcii de la București (24 aprilie/7 mai 1918), Regimentul 24 Infanterie Tecuci a fost mobilizat din nou în toamna aceluiași an, la 28 octombrie/10 noiembrie 1918, reintrând astfel în război.
Începând cu 17/30 decembrie 1918, regimentul a fost desfășurat în
Transilvania. La 22 decembrie, trupele acestei unități au fost transportate cu
trenul, prin Palanca, către Márásvásárhely (Târgu Mureș)[1].
La 23
decembrie 1918/5 ianuarie 1919, regimentul a ajuns în orașul Alba Iulia, unde,
în data de 28 decembrie 1918, a fost instalat punctul de comandă. Au fost
dislocate două batalioane, cu o companie la Zlatna și alta în drum spre Abrud, iar
Batalionul III era la Aiud, cu o companie îndreptându-se spre Várfalva[2].
Pe 30
decembrie 1918/12 ianuarie 1919, regimentul a primit ordin de deplasare în
diverse localități, având ca misiune dezarmarea populației[3].
Conform
Ordinii de Bătaie și Situației de efective ale Comandamentului Trupelor din
Transilvania, la 1 ianuarie 1919 Regimentul 24 Infanterie făcea parte din
Divizia 6 Infanterie, comandată de colonelul Andrei Nicolau, având un efectiv
de 1.439 de oameni (45 ofițeri, 1.121 combatanți și 318 necombatanți)[4].
Ziarul Alba Iulia publica, la 15/28
ianuarie 1919, Ordinul de Zi nr. 646, emis de colonelul Nicolau, în care se
consemna: ,,Prin vitejia,
avântul cu care ați luptat, credința și devotamentul față de Regele nostru, ați
făcut ca visul de aur al neamului românesc să se înfăptuiască sub ochii voștri.
România, prin brațul vostru de fier și sufletul
vostru ales, strângând
laolaltă pe toți
frații noștri, s-a făcut mare. În
mijlocul fraților voștri, în Alba Iulia - cetatea lui Mihai Viteazul - începeți astăzi
un nou an. Nu a fost zi mai fericită ca
aceasta pe care o trăiți azi. În cetatea aceasta, simbol al aspirațiunilor
noastre de veacuri, unde Mihai Viteazul a înfipt cel dintâi, câteva sute de ani în urmă, steagul românesc, fâlfâie
astăzi Drapelul nostru, pe care strălucește semnul vitejiei voastre: cea mai
înaltă distincțiune, ordinul ,,Mihai Viteazul”.
Cu prilejul noului an, urez ca faptele voastre să sape mai adânc
literele în cartea de aur a vitejiei neamului nostru. Cu aceeași dragoste de Patrie
și devotament față de Tron, să desăvârșiți
cu vrednicie opera pe care ați
început-o. La toți vă doresc sănătate și
ani mulți, plini de fericire”[5].
În perioada 18/31 ianuarie – 20/2 februarie 1919, efectivele
regimentului au fost transportate la Cluj-Napoca[6].
Pe 10/23 februarie 1919, trupele au fost deplasate pe linia de
demarcație, unde ungurii și secuii începuseră atacuri. Frontiera a fost apărată
până la 10/23 martie 1919, când Batalionul I a fost retras temporar în
localitatea Bánffyhunyad. Singura nemulțumire în rândul militarilor era legată
de cantitatea redusă de hrană, mămăliga fiind limitată la 500 g pe zi[7].
În campania din 1919, regimentul a fost integrat în Brigada 11
Infanterie și a participat la operațiunile Diviziei 2 Vânători, în vestul Tisei[8].
În primăvara anului 1919, unitățile Diviziei 6 Infanterie, comandate de generalul Holban, au forțat defileul de la Ciucea. Trupele acestei divizii erau împărțite în 3 coloane. Din coloana de nord făcea parte și Regimentul 24 Infanterie Tecuci, care, la 17 aprilie, avea să cucerească satele Stârciu[9], Boian și Crazna[10]. Regimentul a continuat înaintarea pe valea Crișului, spre Oradea, și a eliberat de sub ocupația maghiară comuna Porc (18 aprilie)[11] și orașul Marghita (19 aprilie)[12].
Mai apoi, integrat în Detașamentul ,,Colonel Cristofor”,
regimentul a fost concentrat în regiunea Samson - Hajdu -Vamos - Percs, în vederea
atacului asupra Debreținului, unde a purtat lupte cu inamicul. Debreținul a fost
ocupat în după amiaza zilei de 23 aprilie 1919[13].
La 10 mai 1919, Regimentul 24 Infanterie se afla cantonat
la Oradea Mare[14].
Datorită ofensivei declanșate de trupele bolșevice maghiare, în dimineața zilei de 20 iulie a fost ordonată concentrarea rezevrei generale a Comandamentului Trupelor din Transilvania (Divizia 2 Cavalerie, Diviziile 1 și 6 Infanterie). Aceste divizii formau trupa de manevră și era pusă sub comanda generalului Traian Moșoiu. Pe 21 iulie 1919, Divizia 6 Infanterie era concentrată în regiunea Barand și Bihar-Udvari[15]. La aceste operațiuni a participat și Regimentul 24 Infanterie Tecuci. Acesta forma, împreună cu Regimentul 10 Infanterie, Putna, Brigada 11 Infanterie din cadrul Diviziei 6 Infanterie. Regimentul era comandat de colonelul Andrei Nicolau și avea un efectiv de 2622 oameni, din care 51 de ofițeri[16].
În intervalul 24-29 iulie, regimentul tecucean a participat la operațiunile
militare ale Brigăzii 11 Infanterie, în localitățile Szentágota, Kisújszállás și Törökszentmiklós,
pentru ca în noaptea de 29/30 iulie să treacă podul de la Tisza-Bő și să
cucerească satul Beszényszög [17]. Pe 2 august 1919, regimentul a participat la luptele
ce au dus la reocuparea localității Szolnok. Ulterior, avea să participe la operațiunile Diviziei 6 Infanterie de la Abony, Nagykőrös (3 august) și Kecskemét (4 august)[18].
La 5 august au fost trimise 2 batalioane din componența
regimentului spre Kisköre, ca recunoaşteri ofensive spre Kalocsa (pe Dunăre), iar al 3-lea batalion al regimentului a fost trimis la Kun-Szent-Miklós. A doua zi, două batalioane acționau
la Kiskőrös, fiecare cu câte o companie la Kalocsa, Keczel și Szalvadkert, iar
al treilea batalion se afla la Kun-Szent-Miklós[19].
În perioada 20 iulie - 6 august 1919, regimentul tecucean a înregistrat doar 2 morți din rândul soldaților[20].
La
21 august 1919, patrulele batalionului 2 din Regimentul 24 Infanterie
(Grupul General Moşoiu), care înaintau dinspre Kaloksa pentru a ocupa satele
Dusnok şi Fajsz (15 km. sud Kaloksa), au fost întâmpinate cu focuri de către o patrulă de husari de la
Fajsz. La apropierea batalionului, trupele albe s-au retras spre sud, fiind
capturați de către trupele noastre doi ofiţeri şi trei soldaţi din garda albă[21].
În
conformitate cu ordinul Comandamentului Trupelor nr.
8988 din 18 August 1919, care prevedea ocuparea
liniei: sud Csanád (pe
Dunăre), sud Mélykút și sud Sándorfalva (la 10 km nord de Szeghedin), la 22
august, Batalionul 2 din Regimentul 24 Infanterie a ocupat localitatea Csanád
fără niciun incident[22].
Ulterior,
pe perioada în care regimentul a acționat pe teritoriul ungar, acesta a efectuat
acțiuni de supraveghere a sectoarelor afectate, patrule, asigurarea gărzii și dezarmarea
populației.
Pentru
faptele de vitejie și eroism dovedite pe câmpul de luptă, în timpul campaniei
din anul 1919, mai mulți ostași din Regimentul 24 Infanterie au fost decorați:
Sergentul
Lungu Gheorghe, a fost recompensat cu Medalia ,,Virtutea Militară” clasa a
II-a, prin Înaltul Decret nr. 473 din 11 februarie 1920, ,,pentru vitejia și
avântul cu care și-a îndeplinit însărcinarea ce i s-a încredințat în luptele cu
maghiarii de pe dealul Bendrei în aprilie 1919. S-a oferit de bună voie a conduce
patrula în spatele poziției inamice, unde a provocat panică punând pe inamic în
derută”.
Plutonierul-major Iancu Micu a fost decorat cu Medalia „Bărbăție și credință cu
spade”, clasa a II-a, ,,pentru bravura și devotamentul cu care s-a distins în
lupta cu maghiarii de la Raifalos în aprilie 1919”.
Sergentul
Mandeș Petru a primit aceeași distincție ,,pentru bravura și devotamentul cu
care a condus secția în luptele cu maghiarii de la Bogdanhozu și Pria, în
aprilie 1919”.
Cu medalia
,,Bărbăție și credință cu spade”, clasa a III-a, au fost recompensați: caporalul
Misilim Goldemberg, soldații Clug Ilie și Liber Solomon ,,pentru curajul și
devotamentul ce au arătat în luptele cu maghiarii în 1919”; soldatul Bercu
Naftulea ,,pentru curajul și devotamentul ce a arătat în luptele cu maghiarii
de la Boian la 16 aprilie 1919”[23].
Regimentul 24
Infanterie Tecuci a început retragerea din Ungaria începând cu 17 octombrie
1919, conform Ordinului de operații nr. 31 al Comandamentului Trupelor din
Transilvania, deplasându-se ulterior la
Craiova[24].
La 26 noiembrie 1919, Comandantul Poliției din Tecuci îl înștiința pe primarul orașului că ,,în zilele de 28, 29, 30 noiembrie și 1, 2 și 3 decembrie a. c. urmează a sosi în garnizoana locală trupele Regimentului VI Tecuci nr. 24, 6 Roșiori și 11 Roșiori - care au luptat pentru stârpirea bolșevis-mului maghiar și unitatea națională”.
Conform instrucțiunilor administrative transmise de Garnizoană, se solicita ca aceste unități ,,să fie primite cu o deosebită măreție” și să se ia măsuri ,,pentru pavoazarea peronului gării cu drapele tricolore”, precum și pentru amplasarea de steaguri pe bulevardul gării. Locuitorii orașului erau invitați ca, în acele zile ,,să arboreze drapele la casele lor”[25].
[1] Jurnalul de operațiuni al Comandamentului Trupelor
din Transilvania (1918-1921), vol. I, Ediție îngrijită de Viorel Ciubotă,
Gheorghe Nicolescu și Cornel Țucă, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 1998,
p. 10.
[2] Ibidem, p. 13.
[3] Gheorghe Nicolescu, Gheorghe Dobrescu, Andrei Nicolescu,
Preoții
în lupta pentru
făurirea României Mari 1916-1919,
Editura Europa Nova, București,
2000, pp. 285-287.
[4] Jurnalul de operațiuni, vol. 1, p. 17. La 14
februarie 1919, regimentul avea un efectiv de 1469 oameni, din care: 54 ofiteri,
1134 combatanți și 335 necombatanți (Ibidem,
p. 51 ).
[5],,Alba-Iulia”, an II, nr. 4, 15/28 ianuarie 1919, p.
2.
[6] Jurnalul de operațiuni, vol. 1, p. 34.
[7]Gheorghe Nicolescu, Gheorghe Dobrescu, Andrei Nicolescu,
op. cit., p. 285-287.
[8] Lt. col. Constantin Drăgănescu, Campaniile
din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București,
1930, p. 311; Vezi și: Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În
apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura
Enciclopedică, București, 1994.
[9] Iona Liviu Tăut, Eliberarea
județului Satu Mare – operațiuni militare, în ,,Eroii Neamului”, serie
nouă, an I, nr. 1, oct. 2009, p. 16.
[10] Jurnalul de operațiuni, vol. 1, p. 149.
[11] Ibidem, p. 150.
[12] Istoria României.
Transilvania, vol. II, cap. IV, coord.
Marcel Știrban, Gheorghe Iancu, Ioan Țepelea, Mihai Racovițan, Editura ,,George Barițiu”, Cluj-Napoca,
1997, p. 766.
[13] Generalul G. D. Mărdărescu, Campania pentru desrobirea Ardealului
și ocuparea Budapestei (1918-1920), Editura Cartea Românească S. A. București, Tipografia ,,Carol Gobl”, 1921, p.
52-53; Jurnalul de operațiuni, vol. 1, p. 158.
[14] Jurnalul de operațiuni, vol. 1, p. 198.
[15] Ibidem, p. 298-299. Vezi și În apărarea României Mari, p.
271, 276.
[16] Jurnalul de operațiuni, vol. 1, p. 293.
[17] Ibidem, p. 312, 313, 319, 325.
[18] Ibidem, p. 328, 331, 334.
[19] Ibidem, p. 335-336.
[20] Ibidem, p. 339.
[21] Ibidem, p. 355.
[22] Ibidem, p. 356.
[23] Virgil Arifeanu, Războiul nostru contra ungurilor (1918- 1920),
Institutul de Arte Grafice ,,Eminescu”, București, 1924, p. 35; Contribuția
evreilor la Răsboiul de întregire a României. Ostașii evrei decorați
1916-1918-1919, Tiparul Cultura Națională, București, 1923, p. 5- 78.
[24] Jurnalul de operațiuni, vol.1, p. 427, 428.
[25] SJAN Galați, fond Primăria orașului Tecuci, dosar nr. 2/1919, f. 171. La 13 decembrie 1919, ultimii ostași și echipamente ale Regimentului
24 Infanterie au plecat de la Oradea Mare la Tecuci (Jurnalul de operațiuni, vol. II, p. 34).
