Ion T. Sion (1925-2016) *
Printre
personalitățile care au contribuit la ridicarea prestigiului orașului Tecuci se
numără profesorul Ion T. Sion. Născut la 26 august 1925, în comuna Umbrărești,
județul Tecuci, provenea dintr-o familie de răzeși, ramura Sion Trușan.
Studiile primare le-a urmat în satul natal, după care a continuat la Școala de
cântăreți bisericești din Tecuci[1], Liceul Pedagogic din Bârlad și Galați, iar apoi la
Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași,
unde s-a specializat în istorie și limba română. A debutat ca învățător în
comuna natală, apoi a predat istorie și limba română la școlile din
Umbrărești-Deal și Umbrărești-Vale. În 1973 a primit titlul de „Profesor
evidențiat”, iar în 1974 a obținut gradul didactic I. Din 1979 a predat istorie
la Liceul Agroindustrial Tecuci, până la pensionarea sa, în 1986. După 1990
și-a reluat activitatea didactică la Liceul Industrial nr. 2, actualul Colegiu
Național „Calistrat Hogaș” din Tecuci. În anul 2000 a fost distins cu titlul de
cetățean de onoare al municipiului Tecuci, precum și al comunei natale
Umbrărești.
Profesorul
Ion T. Sion a fost, întreaga viață, un pasionat cercetător al istoriei,
dedicându-se cu perseverență studiului arhivelor și bibliotecilor din întreaga
țară. În urma cercetărilor întreprinse a adunat o valoroasă colecție de
obiecte: peste o sută de monede, dintre care cele mai vechi datând din vremea
împăraților Traian și Hadrian, documente originale, cărți vechi (cea mai veche
din 1794), precum și obiecte etnografice și arheologice descoperite în zona
Umbrărești și Malul Alb. În anul 2000, aceste piese au fost donate Muzeului
Mixt din Tecuci.
Rodul
muncii sale de cercetare, desfășurată pe parcursul a aproape trei decenii, s-a
concretizat în publicarea monografiei istorice Umbrărești – Vatră milenară de istorie, tipărită
la Focșani, în 1999, și reeditată la Iași, în 2012, la Casa Editorială Demiurg.
Documentele descoperite și valorificate de profesor au fost publicate și în Anuarul Institutului de Istorie „A.D.
Xenopol” din Iași, în volumele XVIII (1981) și XIX (1982), sub
titlul generic Documente tecucene.
În ,,Arhiva Genealogică” de la Iași a publicat mai multe studii de referință,
între care: Costacheștii. Istorie
și genealogie, S-a
născut Cantemir bătrânul în anul 1612?, Considerații cu privire la spițele de neam răzeșești
și Ion Tălmaci – Tulpină a unui
bogat arbore genealogic.
În calitate de membru al Institutului Român de Genealogie și
Heraldică, a
participat constant la congresele organizate de acest for științific,
prezentând numeroase comunicări, dintre care se remarcă: Costăcheștii – Gavriliță cu fiii și nepoții
lui, Basarabeanul
Vladimir Zaporojcenco, Neamul
Jurgea – Negrilești – o prezență interesantă în peisajul genealogiilor
boierești din România și Dumitrașco
Cârnul – repere genealogice și istorice.
În
volumul Familiile boierești din
Moldova și Țara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică și biografică,
apărut la București, la Editura Simetria, în anul 2004, a publicat studiul Stăpânii, sătenii și moara din Torcești.
La
vârsta de 89 de ani, în 2014, a publicat la Editura Sfera din Bârlad volumul Familia boierilor moldoveni Costache,
lucrare apreciată ca „rezultatul investigării în arhive a numeroase documente,
multe dintre acestea fiind inedite”.
De-a
lungul activității sale, a semnat peste o sută de studii și articole pe teme
istorice, publicate în revistele: Analele
Moldovei, Arhiva
Moldaviae, Astra
Tecuceană, Dacia
literară, Călăuză
ortodoxă, Dunărea de
Jos, Revista Română,
Viața nouă, Glasul Tecuciului, Bârladul, Viața liberă, Observator T., Ateneu, Tecuciul Cultural și Anuarul Episcopiei Dunărea de Jos.
Preocupat
de rigoarea științifică, nu a ezitat să intervină atunci când au fost
vehiculate informații eronate privind istoria Tecuciului, corectându-le și
formulând recomandări ferme: „De
istoria locală a târgului nostru, de prezentarea personalităţilor sale
istorice, să se ocupe acei oameni care au pregătirea şi autoritatea
corespunzătoare şi să renunţaţi la dorinţa şi tendinţa de afirmare cu orice
preţ. Ori să vi le căpătaţi acestea, eventual chiar celebritatea, cu uneltele
probităţii ştiinţifice. Căci a nu sluji adevărul istoric când vrei să scrii
istorie nu foloseşte nimănui, nici măcar autorului unui asemenea demers
incorect”[2].
De
asemenea, a purtat o luptă susținută „împotriva «plăsmuitorilor» ce recurg la
diverse trucuri cu scopul de a da valoare de autenticitate falsului, inventând
«fel de fel de împrejurări ce înfrumuseţează istoria»”[3].
Ion T. Sion a încetat din viață la 23 aprilie 2016 și a fost înmormântat în cimitirul din Umbrărești.
*
Publicistica
sa acoperă o gamă largă de subiecte istorice și genealogice. În continuare
prezentăm o listă selectivă a studiilor și articolelor sale:
Studii:
Stăpânii,
sătenii și moara din Torcești, în vol. Familiile
boierești din Moldova și Țara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică și
biografică, Mihai Dimitrie Sturza, vol. I (Abaza–Bogdan),
București, Ed. Simetria, 2004, p. 223-227.
Câteva documente tecucene, Anuarul Institutului de Istorie și
Arheologie „A.D. Xenopol” (AIIAI), XVIII, nr. 14, 1981, p. 642.
Alte documente tecucene, AIIAI, XIX, 1982
Observații
asupra indicilor de nume, AIIAI, XXI, 1984.
Costache Conachi: corespondență inedită, în Analele Moldovei, serie nouă,
1993, p. 4-5 și 16
Știri
referitoare la poetul Costache Conachi și la unionistul Ioniță Hrisanti,
în Analele Moldovei,
serie nouă, 1993, p. 4-6 și 16. (Din păcate, au fost tipărite doar notele, fără
articol; o copie a acestuia a fost pusă la dispoziție de autor. În 2020, Ionel
Necula a publicat integral articolul, cu note și documente anexate, în Uricar la Poarta Moldovei de Jos,
vol. 13, Ed. Studis, Iași, p. 150-187)
Revelația documentului cultural-istoric, Dacia literară (serie nouă),
nr. 12, 1994.
O veche descoperire din sudul Moldovei: tezaurul
de la Umbrărești (secolul XVIII), de Viorel M. Butnariu și Ion T. Sion, în AIIX, 1995, nr. 32, p. 535-540.
Costăcheștii. Istorie și genealogie, I și II, în Arhiva Genealogică, vol. 2, nr.
1-2, 1995, p. 217-232; vol. 5, nr. 1-2, 1998, p. 249-270.
Mărturii despre preoți și vechi biserici
tecucene,
în Anuarul Episcopiei Dunării de
Jos, Galați, 1996, p. 76-90.
S-a născut Cantemir bătrânul în anul 1612?, în Arhiva Genealogică, Iași, vol.
4, nr. 1-2, 1997, p. 207-214.
Considerații cu privire la spițele de neam
răzeșești,
în Arhiva Genealogică,
vol. 5, nr. 3-4, 1998, p. 119-128.
Ion Tălmaci – Tulpină a unui bogat arbore
genealogic,
în Arhiva Genealogică,
VI (XI), nr. 1-4, 1999, p. 229-243.
Urme paleocreștine la Umbrărești–Tecuci, în Călăuză ortodoxă, iulie-septembrie
2000, nr. 140-142, p. 20-22.
Vecinul Zurbagiu a lui Conachi – Iancu
Giurgea,
în Dunărea de Jos,
an. II, nr. 15, mai 2003, p. 8.
Contribuții la cunoașterea istoriei
Tecuciului,
în Dunărea de Jos, nr.
17, 18, 19, partea I–III, iulie-septembrie 2003.
Câte ceva despre Neamul Petrovici de la
Tecuci,
în Dunărea de Jos,
nr. 29-30, 2004 (I–II); și în vol. Ion
Petrovici – personalitate de mare prestigiu a culturii române,
coord. Viorel Burlacu, Ed. Grafo Press, Tecuci, 2007, p. 6-13.
Domnițe măritate cu fii de boieri, în Dunărea de Jos, nr. 38-40
(I–III), 2005.
Ascendența și descendența spătăresei Safta
Costache,
I–II, în Dunărea de Jos,
nr. 82, decembrie 2008, p. 40 și nr. 83, ianuarie 2009, p. 40-41.
Marginalii la lucrări legate de istoria
Tecuciului,
în Arhiva Moldaviae,
rev. Arhivelor Naționale Iași, vol. I, 2009, p. 401-416.
Dieci și uricari tecuceni, în Revista Română, nr. 1 (67),
Iași, 2012, p. 14-15.
Articole: O necesitate – aşezămintele muzeale de istorie
locală, în Viaţa nouă, nr. 8453, din 29 ianuarie 1972.
Cartea de istorie a satului, în Tecuciul, nr. 9, mai 1990,
p. 3.
Iarmaroacele tecucene în lumina documentelor, în Glasul
Tecuciului, nr. 2, 10 august 1990.
Rarităţi documentare tecucene, în Glasul Tecuciului,
nr. 6, 1990, p. 2.
O tranzacţie de cărţi cu peste 300 de ani în urmă într-un sat
tecucean, în Glasul Tecuciului, nr. 18, 1991, p. 2.
150 de ani de la întemeierea Şcolii ţinutale din Tecuci, în Glasul
Tecuciului, anul 3, nr. 26, martie 1992, p. 2-4.
Confluenţe spirituale la Tecuci, în Şcoala gălăţeană,
nr. 29, noiembrie - decembrie 1993.
Un document tecucean cu probleme, în Glasul Tecuciului,
nr. 60, 1994 – partea I-a, nr. 61, ianuarie 1995, partea a II-a, semnat ,,Sever
Umbrianus”.
Doamna Dafina şi Ţigăneştii, în Glasul Tecuciului, nr. 67,
1995, p. 5, semnat ,,Sever Umbrianus”.
Fire din caierul timpului în hidrografe tecucene, în Glasul
Tecuciului, nr. 70, 1995.
De ce „Griviţeni” şi nu „Criviţeni” cum e corect?, în Observator
T., nr. 121, 1995, p. 3.
Precizări cu privire la „Documentul de atestare a Tecuciului", în Observator
T., nr. 151, 21-27 sept. 1995, p. 1 şi 3.
Umbrăreşti – 450, în Observator T., nr. 167 şi
168, ianuarie 1966.
Însângeratul an 1907, în Glasul Tecuciului, nr. 74
şi 75, 1996.
O veche carte manuscris la Tecuci, în Glasul
Tecuciului, nr. 80 şi 81, 1996.
Document tecucean din vremea silnicului „Protectorat” rusesc, în Glasul
Tecuciului, nr. 83, 1996.
Relevanţe ale spiţelor de neam răzăşeşti, în Astra
Tecucenă, anul I, nr. 1, aprile-mai-iunie 1996, p. 9.
Monumentul cercetaşilor – istoric şi semnificaţie, în Glasul
Tecuciului, nr. 76, mai 1996.
Amintiri despre oameni care au luptat la 1877, în Glasul
Tecuciului, nr. 94, 1997.
Consemnări din documente tecucene, în Glasul
Tecuciului, nr. 99, 1997.
Un text memorabil despre 1916-1918, în Astra Tecuceană,
nr. 3, 1997.
Ecouri ale Revoluţiei de la 1848, în Astra Tecuceană,
nr. 7, aprilie-mai-iunie 1998, p. 1-2.
Opinii despre o recentă scriere tecuceană, în Observator
T., nr. 307 şi 308, 1998.
În căutarea originii neamului Şendrea, în Observator
T., nr. 311, 1998.
Sofismele şi joaca de-a istoria Tecuciului, în Observator
T., nr. 316, 1998.
Costache Conachi – antinomii în texte biografi-ce, în Astra
Tecuceană, nr. 10, 1999.
Farsă tecuceană cu happy-end, în Observator T., nr.
416, 2001.
Marginalii cu privire la articolul „Popa Soare”, în Observator
T., nr. 419, 2001.
Este cineva interesat în a denatura istoria Tecuciului?, în Viaţa
Liberă, an XII, nr. 3495, miercuri, 23 mai 2001.
Câte ceva despre avatarurile Foişorului, în Observator
T., Tecuci, nr. 446, 447 şi 448, iulie-august 2002.
Document istoric tecucean, în Observator T., nr. 508, 2003.
Neamul Jurgea–Negrileşti, o prezenţă
interesantă în peisajul genealogiilor boiereşti din România,
text prezentat la al
XII-lea Congres de Genealogie şi Heraldică, desfăşurat în perioada 15–18 mai
2003, la Iaşi.
Documente istorice tecucene – îndreptări necesare I, II, III şi IV, în Observator
T., Nr. 504, 505, 506 şi 507, martie-aprilie 2003.
Ştefan cel Mare şi ţinutul Tecuciului, în Observator
T., nr. 535, 536, 537, 2004.
Gânduri despre Tecuciul de altădată, în Observator
Cultural, nr. 1, ianuarie 2005.
Un ferm luptător pentru unire – tecuceanul Vasile Sturdza, în Observator
T., nr. 597 din 18 ianuarie 2006, p. 14.
Note referitoare la familia Cincu I și II, în Observator
T., nr. 624, 15-24 ianuarie 2007, p. 2 și nr. 625, 29 ianuarie 2007, p. 2.
Notație referitoare la preotul cărturar Igor Jechiu, în Dunărea
de Jos, nr. 66, august 2007, p. 49.
Un document de la vornicul de poartă Vasile Bucur, în Observator,
nr. 644, 16 noiembrie 2007, p. 3.
Dumitrașco Cârnul – repere genealogice și istorice, în Tecuciul
Cultural, text prezentat și la un congres de genealogie și heraldică.
Despre neamul boierilor Miclești, în Bârladul, februarie
2004.
Costăcheștii – Gavriliță cu fiii și nepoții lui, text
prezentat la Al X-lea Congres de Genealogie și Heraldică Sever Zotta, Iași, 15
mai 1999.
Basarabeanul Vladimir Zaporojcenco, text
prezentat la Al XVI-lea Congres de Genealogie și Heraldică Sever Zotta, Iași,
10-12 mai 2012.
Câteva observații fără gând rău împotriva nimănui, în rubrica Pagini de istorie locală, miercuri 16 octombrie 2013, pe blogul Tecuci-Colț de Rai; http://tecucicoltderai.blogspot.ro/2013/10/pagini-de-istorie-tecuceana.html.
Logofătul Costache Conachi – inedit, în Observator,
serie nouă, nr. 1, 29 octombrie 2013, p. 5.
Un important document tecucean, în rubrica Pagini de istorie locală, joi, 21.11.2013, pe blogul Tecuci-Colț de Rai; http://tecucicoltderai.blogspot.ro/2013/11/pagini-de-istorie-locala.html.
Istoricul bisericii cu hramul Sfinții Voievozi Vechi din Tecuci, http://tecucicoltderai.blogspot.ro/2014/02/ion-t-sion-istoricul-bisericii-sfintii.html; https://www.facebook.com/443631495733189/photos/a.443632385733100.1073741825.443631495733189/572101079552896/?type=1&theater
Istoricul bisericii cu hramul Adormirea Precistii din satul Siliștea,
comuna Umbrărești, http://istorietecuceana.blogspot.ro/2014/01/istoricul-bisericii-cu-hramul-adormirea.html.
Descoperiri arheologice la Malu Alb –
Tecuci.
Conform unei însemnări de pe prima pagină a textului dactilografiat, acesta a
fost înmânat de autor, în data de 11 septembrie 1996, bibliotecarei de la
Institutul de Arheologie din Iași, împreună cu o schiță de plan a așezării,
pentru a fi transmisă doamnei Mantea Ruxandra. Textul a fost publicat de Daniel
Bradea în volumul Tecuci, file de
istorie, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Studis, Iași,
2019, pp. 45–47[4].
Referinţe:
Ştefan Andronache, Umbrăreşti – Vatră milenară de istorie, o
monografie menită să reziste vremurilor, în Glasul Tecuciului, nr.
119, septembrie, 1999.
V. Guruianu, Umbrăreşti, vatră milenară de istorie, în Viaţa
Liberă, nr. 2972, luni, 6 septembrie 1999,
p. 11.
Paul
Păltânea, Ion T. Sion, Umbrărești – Vatră milenară de istorie, în Viața
Liberă, an X, nr. 2980, miercuri, 15 septembrie 1999, p. 6.
Cristian Luca, Dragoș Măndescu, Rituri și
ritualuri funerare în spațiul extracarpatic în secolele VIII–X, Muzeul
Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2001.
Laurențiu
Rădvan, Umbrărești – Vatră milenară de istorie, în Revista Română,
anul VII, nr. 3, septembrie, 2001, p. 19.
Ovidiu Amălinei, Stema noastră ca o floare,
în Viaţa Liberă, nr. 3914, joi, 3
oct. 2002.
Monica Popa, Ion T. Sion – un colecționar
între colecționari, în Semnal, an 3, nr. 85, 16 octombrie 2002.
Filip Lucian Iorga, Familia Boldur –
Costache (Kostaki). Schiță de profil genealogic și istoric, revista
ERASMUS, nr. 13/2002, Ed. Ars Docendi.
Articolul
Familia Cantemir, în Genealogia lui Lovedal – Mari familii boierești și
domnitoare române, www.genealogie.lovendal.net/familia-cantemir/.
Mircea Ciubotaru, Entopice de origine slavă
din câmpul semantic al noțiunii ,,loc umed, mlăștinos” și reflexul lor
toponimic, ALIL, t. XLIII, 2002–2003, București, p. 119–138.
Ștefan Rugină, Monografia Liceului Teoretic
Calistrat Hogaș Tecuci, Ed. Școala gălățeană, Galați, 2003.
Ionel Savitescu, Cărturarii tecuceni,
în Observator T., nr. 511, 16–22 mai, 2003.
Vasile Ghica, Cuvintele și lucrurile,
interviu în Dunărea de Jos, februarie 2006, p. 24.
Sergiu Bacalov, Activitatea neamului
Joreștilor în Țara Moldovei în sec. al XVII-lea – începutul sec. al XVIII-lea,
în Românii din afara granițelor țării Iași–Chișinău. Legături istorice,
2008.
Doru Parascan, Umbrărești – Vatră milenară
de istorie, în revista Dunărea de Jos, martie, 2008.
Traian
Nicola, Valori spirituale tecucene, vol. 3, Editura Grapho Press,
Tecuci, 2008, p. 228–232.
Cristian
Ploscaru, Nobility and Power in Moldavia at the Beginning of the 19th
Century, în Transylvanian Review, vol. XIX, Sup. nr. 5;2, 2010, p.
209–226.
Ionel Savitescu, Cantemirești, în Cronica,
serie nouă, anul XLVI, nr. 7, iulie 2011, p. 20.
Daniel Bradea, Personalități tecucene – Ion
T. Sion, în Pro Tecuci, nr.
2, 22 mai 2014; Tecuci, file de istorie, ed. a II-a, revăzută și
adăugită, Ed. Studis, Iași, 2019, p. 28–30, 45–47, 50–66.
Mihail Pohrib, Ion T. Sion – istoricul dintre
noi, în Tecuciul literar artistic, septembrie-decembrie 2014,
p. 4.
Ionel Necula, Uricar la Poarta Moldovei de Jos, vol. 3, Ed. Grapho Press, Tecuci, 2012, p. 203–205; vol. 12, Ed. Studis, Iași, 2019, p. 61–64; vol. 13, Ed. Studis, Iași, 2020, p. 150–187.
*Publicat într-o formă ușor
modificată în ,,Pro Tecuci”, nr. 2, 22 mai 2014, p. 2.
[1] Între anii 1937 și
1941, la Tecuci, cursurile se desfășurau în clădirea Liceului Comercial (unde
se află acum Palatul Telefoanelor). După cutremurul din noiembrie 1940, acestea
s-au mutat la Biserica ,,Maica Precista”, unde directorul școlii, părintele Grigore
Tudose, era paroh. Acesta a fost cel care, în perioada 1932-1933, a editat revista
,,Viața Sufletească” - o foaie de propagandă religioasă și culturală. Școala de
cântăreți bisericești a funcționat în perioada 1903-1941, după care a fost
redeschisă, cu binecuvântarea PS Episcop Casian al Dunării de Jos, în cadrul
Grupului Școlar Agricol Tecuci, în perioada 1996-2002.
[2] Câteva observații fără gând rău împotriva nimănui, în rubrica "Pagini de istorie locală", miercuri 16 octombrie 2013, pe blogul Tecuci-Colț de Rai; http://tecucicoltderai.blogspot.ro/2013/10/pagini-de-istorie-tecuceana.html
[3] ,,Observator T.”, nr. 625, 29
ianuarie 2007, p. 2.
[4] Într-o notă, profesorul Sion
menționează: „La Malu Alb am fost pe data de 12 septembrie 1986 și am cules
obiecte – ceramică (fragmente), unelte din silex și rocă. Iar pe 23 aprilie
1987: fragmente ceramice, parte din corp feminin; date Brudiu.” Consemnat în
caietul cu „Însemnări pe anii 21 august 1968 – 31 iulie 2006”.
În același jurnal, referitor la piesele
descoperite la Malu Alb, domnul profesor Sion notează: „Marți, 23 aprilie, și
joi, 25 aprilie 1996, am mers la stațiunea arheologică de la Malu Alb. Am
aflat: un topor din piatră cu perforație (fragment), fragmente ceramice
pictate, între care și unul cu picior – acesta păstrat în întregime. Este
similar cu cel publicat de Vladimir Dumitrescu în lucrarea Arta neolitică în România,
București, 1968, cu textul: «Cupă cu picior modelat în patru lobi, cu suprafața
acoperită cu înveliș negru lustruit» – p. 99 și fig. 2. El atribuie vasul culturii
Criș. Pe 8 mai 1996, am fost la Iași, unde am lăsat toate
fragmentele ceramice pictate și altele găsite în zilele respective la Malu Alb,
împreună cu opt piese de la Umbrărești – șase fragmente de vase cu urme de culoare
și două fragmente de figurine: jumătatea plată și piciorul. Acestea au fost
înmânate doamnei Alaiba Ruxandra, cercetătoare la Institutul de Arheologie din
localitate, specializată în neolitic. Dumneaei afirmă că ceramica de la Malu
Alb aparține culturii Criș, iar cea de la Umbrărești aspectului cultural
Stoicani-Aldeni”.
Tot în aceste însemnări, domnul Sion menționează
că, în data de 5 aprilie 2000, a donat Muzeului Mixt din Tecuci „toate
obiectele adunate de pe la Umbrărești, Malu Alb, nord Satu Nou. Înțelegerea
este ca Muzeul (conducerea) să organizeze o expoziție pe numele donatorului, să
invite autorități locale și din alte părți. Amănuntele vor fi precizate după ce
obiectele ce vor putea fi valorificate muzeal vor fi sortate și aranjate.
Deocamdată, am predat arheologia în totalitate și câteva piese muzeistice de
altă natură: baionete, pistoale vechi, fier de plug din trecut etc. Nu am făcut
nimic scris, dar va trebui să alcătuim un act de donație, așa cum se
obișnuiește în asemenea situații”.
Dintr-un
memoriu adresat de Ion T. Sion directorului Muzeului din Tecuci, aflăm că: „În
1987 am identificat urme din neolitic la un punct situat în preajma drumului
dintre Cernicari și Malu Alb, la circa 700 m nord de acest sat, de unde am
strâns câteva piese fragmentare (unelte din piatră, fragmente ceramice,
fragmente de statuete, nucleu de silex), pe care le-am înmânat domnului
Mihalache Brudiu, cercetător la acea vreme la Muzeul de Istorie din Galați, cu
condiția de a fi publicate în anuarul Muzeului Județean Danubius”.
