Preoții tecuceni în timpul Primului Război Mondial
2. Participarea preoților tecuceni în Războiul de Întregire Națională
După decretarea mobilizării, au fost chemați sub arme 252 de preoți ortodocși români de pe tot cuprinsul țării. Aceștia au slujit ca preoți militari (confesor[1]) sau de campanie[2]. Aproximativ 30 de preoți din Eparhia Romanului au însoțit armata română în război[3].
Din fostul județ Tecuci au fost mobilizați preoții:
1. Mironescu P. I. din Țigănești (Regimentul 48 Infanterie Buzău)[4];
2. Mircea Brăescu din Muncel (astăzi comuna Glăvănești, jud. Bacău)[5];
3. Mihail Nichifor din Cosmești (Regimentul 10 Infanterie, mutat apoi la
Spitalul mobil nr. 7)[6];
4. Ioan Brudiu din Negrilești (a servit la mai multe unități militare[7]);
5. Constantin Pavel din Bucești (Brigada VI mixtă, mutat apoi la Spitalul de evacuare nr. 2)[8].
Cu privire la activitatea pe front a preotului Mircea Brăescu, care a activat la Ambulanța Diviziei a XIV-a, colonelul Toicescu aprecia că „și-a făcut cu conștiinciozitate datoriile sale de preot”[9].
Preotul Ioan Brudiu a fost mobilizat la Regimentul 49 Infanterie, transferat la Regimentul 3 Vânători, iar mai apoi mutat la Spitalul 6 Evacuare[10]. În cursul unei vizite la spital, părintele iconom Constantin Nazarie l-a găsit pe acesta bolnav de tifos – „jertfă a datoriei” –, iar „referințele șefului spitalului sunt excelente”[11].
Preotul Constantin Pavel a fost mobilizat la Brigada VI Mixtă (din care făceau parte Batalionul IV al Regimentului 24 Infanterie Tecuci și Batalionul IV al Regimentului 64 Infanterie Tecuci), componentă a Diviziei 19 Infanterie. A participat la luptele pentru apărarea Dobrogei și la Bătălia pentru București[12]. Părintele s-a născut la 10 octombrie 1876 în comuna Liești, fostul județ Tecuci. A urmat cursurile Seminarului „Sfântul Gheorghe” din Roman, apoi pe cele ale Seminarului de gradul II „Veniamin” din Iași. Între anii 1900 și 1904 a fost student al Facultății de Teologie din București. În februarie 1905 a obținut diploma de licențiat în teologie cu teza Morala utilitaristă. La 8 noiembrie 1904 a fost hirotonit și numit preot la parohia Hălăucești (Roman), iar un an mai târziu a fost transferat la parohia Bucești (fostul județ Tecuci), unde a păstorit până la pensionare. La 17 decembrie 1928 a obținut titlul de doctor în teologie la Facultatea de Teologie din București, cu teza Originea conștiinței morale. A fost ales președinte al Consistoriului eparhial[13] și membru în Adunarea Eparhială. A fost căsătorit cu Sultănica Moldoveanu, care i-a dăruit opt copii. Dintre aceștia, îi menționăm pe Clement C. Pavel, licențiat în teologie și filosofie, autor al lucrării Psihologia credinței (1941), și pe Constantin C. Pavel, doctor în teologie și filosofie cu studii în străinătate, profesor de teologie morală la Institutul Teologic de Grad Universitar din București și autor al numeroase lucrări de teologie morală și filosofie[14].
*
Au fost mobilizați pentru nevoile armatei și 94 de cântăreți bisericești: 27 dintre aceștia proveneau din mediul urban, iar 67 din mediul rural[15]. Dintre cântăreţii bisericeşti din judeţul Tecuci implicați în Războiul de Întregire Națională, îi menționăm pe: Ioan Jugănariu (Parohia Grivița)[16], Gheorghe Popa (Parohia „Sfinții Voievozi-Vechi” Tecuci – Biserica filială „Sfântul Dumitru”)[17], C. Dimoftache (Parohia „Sfinții Voievozi-Vechi” Tecuci))[18], Nicolae Chiriţă (Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Cosmești Vale)[19], Vasile Munteanu (Biserica „Sfântul Gheorghe” din Coasta Lupei, comuna Nicorești)[20], Teodor Dănilă[21] și Mihai Chiriac (Parohia Poiana)[22], Costache Țuchel (Parohia „Sfinții Voievozi” din Furceni), Dimitrie Corban (Biserica „Sfântul Nicolae” din Nicorești)[23], Vasile C. Bogatu și Theodor C. Bradea (parohia Corod I)[24].
O participare activă au avut în timpul războiului și numeroși călugări[25] sau măicuțe[26], care au servit în cadrul Societății ,,Crucea Roșie.” Dintre călugării mobilizați din județul Tecuci, amintim pe: ieromonahii[27] Cleopa Stratan și Mihail Toma, ierodiaconul[28] Gavriil Antonescu, precum și pe monahii[29] Iacob Brahnea şi Hariton Marinescu (de la Schitul[30] Sihastru, comuna Buciumeni)[31].
Pe parcursul anului 1917, după ce s-au luptat cu epidemiile care au pus stăpânire pe județul Tecuci, au încetat din viață șase preoți titulari, doi preoți refugiați și nouă cântăreți bisericești[32].
Daniel Bradea
[1]Confesorul este un preot care spovedește, duhovnic. Sachelar este un rang onorific bisericesc, conferit preoților cu o activitate pastorală bogată de către episcopul eparhiot; preoții care au un asemenea rang poartă ca semn distinctiv un brâu albastru.
[2] Ilie Manole, Armata şi Biserica, în Colecţia „Revista de Istorie Militară”, nr. 4, ed. coordonator Ilie Manole, Bucureşti, 1996, p. 153.
[3] Ibidem, p. 153
[4]Liviu Corciu, Emil Niculescu, Duhovnici militari buzoieni în campania pentru întruparea României Mari, în ,,Armata în județul Buzău- o retrospectivă istorică”, vol. II, Buzău, 2016, p. 359.
[5] Grigore N. Popescu, op. cit., vol. I, p. 130.
[6] Ibidem, p. 119.
[7] A fost demobilizat la 1 iunie 1918, de către Spitalul de evacuare nr. 6 (Arhiva Protoieriei Tecuci, dosar 89/1918, nenumerotat, referatul nr. 854/6.06.1918).
[8]Grigore N. Popescu, op. cit., vol. I, p. 127.
[9] Ibidem, p. 94.
[10] Ibidem, p. 117.
[11] Ibidem, p. 94.
[12] Ibidem, p. 127; Lt. Col. Alexandru Ioanițiu, Războiul României: 1916-1918, vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929, p. 196.
[13] Consistoriul eparhial este o instanță disciplinară și de judecată bisericească pentru clericii de mir (preoți, diaconi și cântăreți) în chestiunile administrative și bisericești.
[14] Eugen Drăgoi, Ierarhi și preoți de seamă la Dunărea de Jos 1864-1989, Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, Galați, 1990, p. 231-232.
[15] Adrian Ignat, op. cit., p. 201.
[16]Arhiva Protoieriei Tecuci, dosar 89/1918, nenumerotat, raportul nr. 1036/12.07.1918.
[17]Ibidem, nenumerotat, raportul nr. 1046/13.07.1918. A fost mobilizat, din 16 august 1916, la depozitul de subzistență Mărășești, jud. Putna, iar demobilizarea s-a produs la 30 aprilie 1918.
[18] Ibidem, de la această parohie au fost mobilizați și paraclisierii Ioan V. Albu și Nicolae Popa.
[19] Ibidem, raportul nr. 1053/14.07.1918. Cântărețul N. Chiriță a încetat din viață, ultima dată a făcut serviciu la Regimentul 13 Recruți, Compania a 7-a. Familia sa a primit ajutor timp de câteva luni de la societatea ,,Familia luptătorilor”, ulterior acest ajutor nu a mai fost acordat pe motiv că familia deține 5 hectare de pământ.
[20] Ibidem, raportul nr. 1690/15.12.1918. A fost mobilizat, pe 22 iulie 1916, în Regimentul 24 Infanterie Tecuci, Batalionul 4 teritorial, Compania a 3-a. A căzut prizonier în timpul luptelor din Dobrogea. Demobilizarea s-a produs la 15 aprilie 1918, data de la care s-a prezentat la servici.
[21]Ibidem, raportul nr. 1691/15.12.1918. A fost mobilizat, pe 15 august 1916, la Regimentul 24 Infanterie Tecuci, Batalionul 4 teritorial, Compania I-a. Ulterior a fost mutat la diverse subunități din cadrul aceluiași regiment: la Compania a II-a (septembrie 1916), Compania de depozit (octombrie 1916), Compania I-a (aprilie 1917). În septembrie 1917 a fost transferat la Centrul de adunare al Diviziilor 6,7 și 8 Botoșani. În martie 1918 a fost mutat la Centrul de instrucție Bacău, și în aceeași lună la Regimentul de marș al Diviziei 6 și mai apoi la Batalionul II, Compania a 5-a Ferma Brateș, iar din 6 mai la partea activă a Regimentul 24 Infanterie Tecuci de unde a fost demobilizat la 26 mai 1918.
[22] Ibidem. A fost mobilizat la 15 august 1916, la Regimentul 30 Obuziere, Bateria a II-a Râmnicu Sărat. La 16 octombrie 1916 a fost transferat la Batalionul 13 Pioneri, Compania a II-a, iar la 10 mai 1918 a fost demobilizat de la acestă unitate.
[23] Pr. Mihai Roșu, Mărturii tecucene din timpul Primului Război Mondial în ,,Călăuza Ortodoxă”, nr. 356-357, 2018.
[24] Theodor C. Bradea s-a născut la 14 august 1880. A absolvit Școala de cântări și psaltichie din Bacău cu certificatul nr. 349 din 2 iulie 1906. A fost numit cântăreț al parohiei cu decretul 16 din 8 ianuarie 1913, după ce la 1 ianuarie 1913 bunicul său, Dimitrie Bradea, în vârstă de 83 ani (născut la 15 mai 1831, a fost numit cântăreț la 29 martie 1880) a renunțat la post. Străbunicul său, preotul Antohi Bradea (1786-1871), fiul preotului Gheorghe Bradea, a slujit la biserica ,,Sf. Nicolae” din 1841 până la decesul său survenit la 23 decembrie 1871. Tatăl său, Constantin Bradea, a fost unul din epitropii parohiei. Theodor C. Bradea a fost cântăreț al parohiei Corod I până la data de 1 august 1926. (Pr. Ion Ariton, Biserica ,,Sfântul Ierarh Nicolae” din comuna Corod, județul Galați 1818-2013, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2013, p. 253- 256).
[25] Călugăr/ călugăriță, bărbat/ femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică (a renunțat la viața lumească și la orice plăceri pentru a se dedica în întregime rugăciunii și lui Dumnezeu) și care trăiește într-o comunitate mănăstirească.
[26] Măicuță, termen cu care se adresează cineva unei călugărițe.
[27] Ieromonah, călugăr care îndeplinește funcția de preot.
[28] Ierodiacon, călugăr cu funcție de diacon.
[29] Monah, călugăr.
[30] Schit, mănăstire mică sau așezare călugărească situată într-un loc retras.
[31] Pr. Mihai Roșu, Mărturii tecucene din timpul Primului Război Mondial în ,,Călăuza Ortodoxă”, nr. 356-357, 2018.
[32]Arhiva Protoieriei Tecuci, dosar 89/1918, nenumerotat, raportul nr. 254/17.03.1918, f. 1. În martie 1918, din cadrul Protoieriei Tecuci mai erau mobilizați 2 preoți și 53 de cântăreți. La 15 septembrie 1918 urmau să se redeschidă cursurile Școlii de cântăreți bisericești din Tecuci.
