Marile
incendii din Tecuci la sfârșitul secolului al XIX-lea
și în prima jumătate a secolului al XX-lea
Așa cum am arătat și cu alte ocazii, viața locuitorilor
din provincie, inclusiv a celor din Tecuci, era rareori reflectată în paginile
ziarelor bucureștene, iar atunci când se întâmpla, de obicei, contextul era
marcat de o nenorocire sau de un scandal. Astfel de momente erau deseori legate
de incendii mistuitoare, care afectau o așezare sau alta de pe cuprinsul țării.
Orașul Tecuci s-a confruntat, la sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima
jumătate a secolului al XX-lea, cu o serie de incendii de proporții. Presa
vremii a consemnat în mod constant aceste evenimente sub titluri precum „Marele
incendiu din Tecuci” sau „Groaznicul incendiu din Tecuci”. Relatările
gazetărești surprind atât amploarea distrugerilor, cât și intervenția
autorităților și reacțiile populației, oferind, în același timp, informații
privind cauzele posibile ale sinistrelor. Pe baza acestor surse poate fi realizată
o reconstituire cronologică a principalelor dezastre care au afectat orașul.
Incendiul din martie 1892. Unul dintre primele incendii de
amploare consemnate de presă s-a produs în martie 1892. Potrivit relatării
publicate în Voința Națională, care reproducea informații din
ziarul Galații, incendiul a izbucnit în seara zilei de 19
martie 1892. „Focul a început pe la orele 7 seara, pe strada Mare, la
extremitatea de sus, lângă Peciu, și a ținut până la orele 1 dimineața”, având
ca punct de plecare un șopron și fiind la un pas de a „consuma întreg orașul
Tecuci”. În condițiile unei furtuni puternice, manifestate „aproape în toată
țara”, focul s-a extins cu rapiditate, distrugând nouă case și mai multe coșare
de porumb[1]. Totuși, într-o notă separată, probabil transmisă ulterior, se
precizează că, în urma incendiului, „optsprezece case au fost pradă
flăcărilor”. Relatarea subliniază că schimbarea direcției vântului a împiedicat
propagarea sa la întreaga așezare, evitându-se astfel distrugerea totală a
orașului[2].
Intervenția autorităților a fost promptă. După primirea
veștii despre incendiu, prefectul a dispus mobilizarea pompierilor din Galați,
ordonând șefului gării, Ralian, să organizeze un tren special pentru
transportul acestora. În cursul nopții, „pe la orele 11”, trenul a fost
expediat „cu bateria de pompieri”, fiind remarcată „inteligența și energia”
funcționarului feroviar în pregătirea rapidă a misiunii. La stingerea
flăcărilor au participat, de asemenea, pompieri din Focșani și Bârlad, a căror
activitate este apreciată în mod explicit în relatarea gazetărească[3].
Flăcările au fost localizate în jurul orei 1 noaptea. Ulterior, o telegramă
primită în stația Independența a anunțat stingerea incendiului, fapt care a
determinat întoarcerea pompierilor trimiși din Galați. În articol sunt
evidențiați pentru promptitudinea acțiunii atât comandanții unităților de
pompieri, cât și șeful gării, Ralian, și ajutorul său, Auguston[4].
Incendiul din anul 1906. Un alt incendiu de amploare s-a produs la 16 ianuarie
1906, izbucnind la prăvălia cu articole de vopsitorie a comerciantului Iacob
Erlich, situată pe strada Mare. La fața locului s-au aflat prefectul Angelescu,
judecătorul de instrucție Climescu și întreaga poliție locală. Intervenția a
fost coordonată de comandantul pompierilor: „în frunte cu energicul și
curajosul comandant de pompieri Costică Purcel, întreaga secție își desfășura
toată activitatea pentru a nu da pas focului de a se propaga”[5].
Potrivit relatărilor din presă, operațiunile de
stingere s-au dovedit dificile:
„Ofițerii, locotenenții Ioan și Sotir, aflați pe
acoperișul caselor incendiate, ajutau, încurajând soldații să acționeze mai
energic. La un moment dat, plafonul prăvăliei incendiate s-a prăbușit la
pământ, iar comandantul C. Purcel s-a prăbușit în fundul beciului, de unde, cu
mai multe leziuni pe corp și cu fața însângerată, ajutat fiind de subcomisarul
Stănculescu, a reușit să străbată prin flăcări spre exterior, continuând, cu un
adevărat exces de zel, acțiunea de localizare a focului, care izbucnea din
toate unghiurile”[6].
La operațiuni au participat, de asemenea, trupe de
roșiori, artilerie și infanterie, care au contribuit la evacuarea bunurilor.
Incendiul s-a extins la cafeneaua lui Niculi Vasilatos, la prăvălia de
coloniale a lui Gheorghe C. Purcel și la prăvălia lui Ioan Teodorescu.
Focul,
„lățindu-se cu iuțeala fulgerului, atât la clădirea unde se afla prăvălia de
vopsele Erlich, cât și la prăvălia de coloniale, precum și la dependințele și
magaziile din curte, care au fost distruse de flăcări și sunt proprietatea
d-lui Gh. D. Purcel, ajutor de primar”[7].
Pierderile
au fost considerabile:
,,Dl.
Purcel a suferit o pagubă de mai bine de 60.000 de lei, care constă numai în
avere mobiliară și mărfuri, plus clădirile. Marfa din prăvălia Erlich se
vorbește că ar fi asigurată pentru 31.000 de lei și nu valora mai mult de 1.000
de lei; acest fapt se comentează intens în oraș și circulă numeroase versiuni,
potrivit cărora focul ar fi fost pus. Clădirile d-lui G. Purcel sunt asigurate
la «Dacia» și «Naționala», iar marfa nu este asigurată”.
Proprietarul
și servitorul, considerați suspecți de declanșare a incendiului, au fost
arestați în cursul anchetei[8]. Sinistrul a provocat distrugerea a patru
clădiri și a unor mărfuri evaluate la aproximativ 130.000 de lei, fiind
considerat unul dintre cele mai grave dezastre produse în oraș la începutul
secolului al XX-lea[9].
Ancheta, condusă de comisarul Traian Corodeanu, șeful
circumscripției I, a vizat interogarea principalilor bănuiți: comerciantul
Iacob Erlich și contabilul acestuia, Sigmund Landos. Erlich a susținut că nu se
afla la domiciliu în momentul izbucnirii incendiului, afirmând că plecase „după
afaceri”, negând astfel orice implicare. La rândul său, Sigmund Landos a
declarat că, încercând să prepare cafea la o mașină de spirt, a constatat că
lichidul era pe terminate și a luat o sticlă cu aproximativ patru kilograme de
spirt denaturat pentru a o completa. În acel moment, ar fi scăpat sticla,
vărsând spirtul pe dușumea. Încercând să șteargă lichidul cu un sac, ar fi
răsturnat mașina de cafea, aflată pe o ladă, ceea ce a dus la aprinderea
spirtului și, implicit, la incendierea mărfurilor. Declarația contabilului a
fost însă contrazisă de ajutorul său, Meer Polak, care a afirmat că nu exista
nicio sticlă cu spirt în încăpere, punând astfel sub semnul întrebării
versiunea lui Landos[10].
Cercetările efectuate în rândul primilor sosiți la
locul incendiului au relevat și alte observații contradictorii. Martorii au
indicat că fumul care ieșea pe ferestre era negru, nu albăstrui, și că emana un
miros de gaz, nu de spirt, terebentină sau alte substanțe inflamabile. În plus,
pe timpul incendiului, aerul ar fi fost impregnat de „un miros diferit și
variat”. Autoritățile au ridicat de la Iacob Erlich patru carnete, diverse
notițe și suma de 592 de lei, înaintate de substitutul de procuror Lecca către
parchet. S-a menționat că nu au fost găsite jurnalul de casă și alte evidențe
contabile, existând ipoteza că acestea ar fi fost fie distruse de incendiu, fie
pierdute ori ascunse în timpul intervențiilor de salvare. În urma
interogatoriilor, atât Iacob Erlich, cât și Sigmund Landos au fost puși în
libertate, dosarul fiind înaintat ulterior cabinetului de instrucție pentru
continuarea cercetărilor[11].
Incendiile din anul1907. În aprilie
1907, presa consemnează mai multe incendii produse într-un interval scurt.
Primul dintre acestea a izbucnit în noaptea de 11 spre 12 aprilie, în jurul
orei 1:00, la proprietatea unui cetățean pe nume Necula Caloian, imobil
închiriat birjarului Moritz Catz. Organele de ordine și administrație (directorul
prefecturii și poliția orașului) au sosit de urgență la fața locului, alături
de corpul de pompieri, care a acționat susținut pentru localizarea
flăcărilor[12].
Bilanțul distrugerilor a fost considerabil: trei
camere, numeroase magazii, grajduri, trăsuri și sănii, clăi de fân, precum și o
parte din casele unui vecin au fost nimicite. Cinci cai au pierit în vâlvătaie.
Corespondentul ziarului telegrafia informațiile în timp ce focul continua să
ardă cu furie, împrejurare care sugerează amploarea și dificultatea
stingerii[13].
La doar câteva săptămâni, în seara zilei de 23 aprilie
1907, un alt incendiu violent a devastat suburbia Bulgari. Focul a izbucnit în
jurul orei 19:00, la brutăria lui Osias Berman, situată pe proprietatea lui
Ghiță Gheorghiu. Primele flăcări au apărut dintr-un grajd aflat în apropierea
bucătăriei, iar materialele combustibile – scânduri, paie și fân – au favorizat
propagarea rapidă[14].
La fața locului au intervenit prefectul județului,
șeful local al partidului liberal, întregul aparat polițienesc, pompierii,
precum și trupe de infanterie și artilerie. Panica populației a fost de
nedescris: femei cu copii în brațe alergau dezorientate, iar vecinii evacuau
precipitat bunurile. Cu eforturi conjugate, soldații și polițiștii au reușit să
salveze circa 60 de saci cu făină, alături de mobile, cufere și alte bunuri.
Sergentul-major Mironescu Alecu a fost grav rănit în cursul operațiunilor. Au
fost distruse brutăria, magaziile și grajdurile, casa de locuit a lui Niță Toma
(cunoscut și sub numele Bucică), precum și casa lui Ștefan Tundru cu
dependințele aferente. Niciuna dintre aceste proprietăți nu era asigurată.
Focul a putut fi localizat abia după aproximativ patru ore. Ancheta s-a soldat
cu arestarea mai multor persoane, printre care Nahman Osias și Niță Toma.
Potrivit declarațiilor brutarului Osias Berman, numitul Bucică s-ar fi lăudat
cândva că îi va da foc; cu toate acestea, investigațiile ulterioare au arătat
că însuși Bucică s-a numărat printre victime, casa sa, aflată perete în perete
cu brutăria, fiind complet distrusă. Corespondentul din Tecuci consemna că
acesta fusese al patrulea incendiu într-un interval scurt, cauzele rămânând
necunoscute atât autorităților, cât și publicului[15].
Incendiul din anul 1910. Un incendiu
de proporții a fost semnalat la 26 iulie 1910, când, în jurul orei 12 noaptea,
a izbucnit un foc pe strada Cojocari, la locuința lui Josef Bril. Flăcările au
cuprins rapid mai multe bunuri, iar intervenția autorităților a fost coordonată
de comisarul Săvescu, care a dispus măsurile necesare și a solicitat sprijinul
pompierilor, reușindu-se astfel localizarea incendiului[16].
Incendiul din martie 1911. Un incendiu
de mari proporții a lovit orașul în noaptea de 3 spre 4 martie 1911, distrugând
magazinul de fierărie al lui Eftimie Istrati, situat pe strada principală.
Focul a izbucnit din birourile magaziei și a cuprins întreaga clădire în mai
puțin de un sfert de oră, extinzându-se rapid la șapte magazine și aproximativ
zece dependințe vecine. La ora 1:30, o puternică explozie a zguduit orașul:
depozitul de praf de pușcă luase foc, aruncând în aer clădirea și semănând
panică. S-a solicitat telegrafic ajutorul pompierilor din Focșani, iar pagubele
au fost estimate la circa jumătate de milion de lei[17].
Ancheta a generat numeroase versiuni contradictorii.
Ipoteza tehnică indicase un scurtcircuit produs de un bec electric legat cu un
șnur de mătase conductoare, trecut peste cataloage și documente depozitate pe
marginea ferestrei biroului de contabilitate. Conform acestei teorii, căderea
unui corp metalic ascuțit peste firul electric ar fi produs scânteia
inițiatoare. Un caz similar avusese loc cu o lună înainte la hotelul aceluiași
Eftimie Istrati, în timpul unui spectacol de cinematograf[18].
O altă ipoteză viza posibilitatea ca focul să fi fost
provocat chiar de proprietar. Eftimie Istrati a fost reținut de parchet.
Deschiderea casei de bani, posibilă abia a doua zi dimineață din cauza căldurii
reziduale, s-a efectuat în prezența procurorului Emil Dumitrescu, a
secretarului parchetului și a doi achizitori de la societățile de asigurare
„Generala” și „Agricola”. La ridicarea ușii, o flacără puternică a izbucnit,
impunând răcirea cu apă înainte de extragerea conținutului. Scriptele de
contabilitate și registrele de debitori au fost găsite în bună stare, în timp
ce numeroase polițe și unele monede de aur, argint și nichel au suferit
degradări. Interogatorul contabilului Jac. Heller a durat de la ora 15:00 până
la ora 21:00, bilanțul aproximativ al casei Istrati indicând un activ net de
peste 200.000 de lei[19].
Amănunte suplimentare au fost oferite și de alte
publicații. Incendiul cuprinsese, în mai puțin de o oră și jumătate,
următoarele clădiri: magazinul de fierărie al lui Eftimie Istrati (care
adăpostea și un depozit de praf de pușcă și cartușe), magazinul de manufactură
al lui Solomon Edelstein, magazinul de pielărie al lui Moise Goldenberg,
cafeneaua lui L. Nazare, croitoria lui Max Steiner, magazinul de mărunțișuri al
lui Begler, prăvăliile lui Cheila Bendel, Marcu Croitoru, L. Hafner și Burne et
Co., precum și aproximativ zece dependințe ale acestora[20].
În timpul incendiului, soldatul C. Adjudelu și un alt
militar s-au prăbușit de pe acoperiș în mijlocul flăcărilor. Ambii au fost
salvați la timp de camarazi. Soldatul Adjudelu, suferind arsuri și traumatisme,
a fost transportat la infirmerie. De asemenea, pompierii Vasile Ordilă și
Gheorghe Bucur, încercând să distrugă acoperișul atelierului de croitorie al
lui Max, s-au prăbușit în vâlvătaie, fiind scoși și duși la spital. Cu prilejul
localizării incendiului, au dat dovadă de remarcabil curaj, pe lângă
comandantul Constantinescu și membrii secției de pompieri, și alte persoane,
consemnate de prefectul Lupu Costache în vederea acordării medaliei „Bărbăție
și credință”. Între acestea se numărau Butnaru Gheorghe Glovasche, Alexandru
Popovici (comandantul sergenților de oraș), locotenentul Niculescu din
cavalerie și sublocotenentul Manole din infanterie[21].
Incendiul a durat până în jurul orei 7:30 dimineața,
fiind în mare parte localizat. Pe tot parcursul zilei, însă, în ciuda ploii,
focul a continuat să ardă mocnit în dependințe și subsoluri. În jurul orei
11:30, s-a prăbușit, odată cu dușumeaua unui subsol, depozitul de uleiuri,
vopsele și alte materiale inflamabile. Detonările repetate ale cartușelor și
explozibilelor au înspăimântat mulțimea pe parcursul întregii zile. Seara, la
ora 19:00, prefectul Lupu Costache a revenit la locul sinistrului și,
constatând că flăcările reapăreau, a dispus reluarea intervenției, folosindu-se
o cantitate sporită de apă pentru stingerea completă.
Suspiciunile au căzut asupra lui Eftimie Istrati,
bănuit că incendiul ar fi fost provocat intenționat; cu toate acestea, cauza
exactă nu a putut fi stabilită cu certitudine. Comerciantul a fost arestat
împreună cu un angajat. La ora 15:00, Istrati a fost înaintat parchetului, unde
a fost interogat îndelung de procurorul Demetrescu[22].
Au suferit distrugeri următoarele imobile:
· Proprietatea lui Solomon
Edelstein, asigurată pentru 28.000 de lei, la care se adaugă mobilier asigurat
pentru 10.000 de lei și marfă în valoare de 20.000 de lei. Pierderile au
depășit cu 12.000 de lei valoarea asigurării.
·
Casa doamnei Ștefania,
neasigurată, închiriată doamnei Keila Bendel, a suferit daune de aproximativ
20.000 de lei; chiriașul Marcu Croitoru, neasigurat, a înregistrat pierderi de
circa 2.000 de lei.
·
Proprietatea lui Lazăr Hornei,
magazin de manufactură, cu imobil ipotecat la Creditul din Iași și asigurat
pentru 15.000 de lei (marfa fiind, de asemenea, asigurată), a înregistrat daune
de aproximativ 3.000 de lei.
·
Proprietatea lui Moise
Goldenberg, magazin de pielărie, cu imobil ipotecat la Creditul din Iași și
asigurat pentru 15.000 de lei, iar marfa pentru 35.000 de lei, a suferit prejudicii
materiale semnificative.
·
Casa lui Eftimie Istrati, de
unde a izbucnit incendiul, era asigurată la societățile „Dacia” (30.000 de
lei), „Naționala” (60.000 de lei), „Generala” (80.000 de lei) și „Agricola”
(80.000 de lei). Pierderile totale s-au ridicat la 100.000 de lei pentru marfă
și 35.000 de lei pentru clădire.
·
Casele aflate în proprietatea
lui V. Ibrăileanu, asigurate pentru 10.000 de lei, erau închiriate magazinului
de mașini de cusut „Bourne” (daune de circa 6.000 de lei) și lui Filip Năzări
(cafenea, pierderi de circa 1.500 de lei).
·
Casele aflate în proprietatea
lui M. Costea, locuite de croitorul Max Steiner, au suferit daune materiale de
aproximativ 5.000 de lei (marfa distrusă).
Valoarea totală a pierderilor a depășit 600.000 de lei[23].
Un alt incendiu în același an a avut loc în
dimineața zilei de 29 iulie, în jurul orei 7:30, la magazinul de
coloniale al consilierului comunal G. Voiculescu, situat pe strada Mare.
Potrivit relatărilor, ucenicul Gheorghe Ghenea a coborât în pivniță pentru a
scoate ulei. În timpul operațiunii, a scăpat lampa aprinsă peste o sticlă cu
ulei aflată în apropierea unui butoi. Sticla a explodat, iar flăcările au
izbucnit imediat. La strigătele disperate ale ucenicului, domnul Voiculescu a
coborât în grabă, reușind să-l salveze pe tânăr. Cu sprijinul celorlalți
ucenici, al vecinilor și al trecătorilor, s-a intervenit prompt. În pivniță
erau depozitate vase cu spirt, uleiuri, grăsimi, coniacuri și alte materiale
inflamabile, ceea ce a amplificat riscul. Au sosit la fața locului ajutorul de
primar N. Angheluță, polițaiul G. Anghelescu și subcomisarul Ionescu, care au
coordonat intervenția. Grație acțiunii rapide, incendiul a fost localizat și
stins înainte de a cuprinde întregul magazin[24].
Incendiile din anul 1912. În noaptea de
5 spre 6 februarie, precum și în dimineața zilei de 6 februarie, Secția de
pompieri a avut de intervenit mai intens decât în cursul săptămânii precedente.
În jurul orei 3:00, pe strada Sfântul Gheorghe, izbucnise un incendiu la un
adăpost de paie aparținând lui Andrei Pisoschi. Datorită intervenției rapide,
focul a fost curând localizat, fiind salvată o clădire învecinată[25].
Un alt incendiu s-a produs în suburbia Tecuciul Nou, în
dimineața zilei de 6 februarie, în jurul orei 10:30, la bucătăria și grajdul
lui Mihalache Toma. După ce șeful postului de la turnul de observație (Foișorul
de foc) a semnalat telefonic izbucnirea focului, întregul corp de pompieri s-a
deplasat în grabă. În urma unei intervenții de aproximativ o jumătate de oră, incendiul
a fost localizat, salvându-se locuința proprietarului, precum și alte clădiri
din apropiere. Reacția locuitorilor a fost vehementă, aceștia manifestând
intenția de a-l linșa pe presupusul vinovat[26].
Un incendiu major a avut loc în noaptea de 30 aprilie
1912, în jurul orei 2:00, fiind favorizat de un vânt puternic. Focul a izbucnit
într-un garaj aparținând bancherului Davidescu și s-a extins rapid la clădirile
vecine. Intervenția pompierilor și a militarilor a permis limitarea pagubelor,
însă au fost distruse două clădiri, o magazie cu mașini de cusut și alte anexe,
daunele fiind estimate la aproximativ 30.000 de lei. Ancheta a indicat drept
cauză probabilă neglijența unui servitor[27].
În aceeași perioadă, presa consemnează și alte incendii
de amploare redusă. Astfel, la 12 iunie 1912, a izbucnit un incendiu la
magazinul Olgăi Rabinovici, pe strada Mare, stins înainte de a se extinde. Tot
atunci, un incendiu de proporții a afectat locuința pictorului Alexandrescu,
distrugând casa, un hambar și un grajd. Focul, alimentat de vânt, a amenințat
să se extindă către biserica Sfinții Voievozi, însă intervenția promptă a
pompierilor a permis localizarea lui. Cauza probabilă a fost o sobă defectă,
iar pagubele au fost estimate la peste 6.000 de lei[28].
Incendiul din septembrie 1925.
În seara zilei de 23 septembrie 1925, un incendiu de proporții a
izbucnit la magazia de cereale a lui Ariton Gaitan. În decurs de aproximativ
două ore, întreaga magazie a fost prefăcută în cenușă. Pagubele s-au ridicat la
aproape trei milioane de lei, însă proprietarul era asigurat pentru o sumă mult
inferioară – doar 200.000 de lei[29].
Incendiile din anul 1927. În noaptea de 20 aprilie 1927, un
violent incendiu a izbucnit în oraș. La ora 7:30 dimineața, când corespondentul
transmitea informații către redacția ziarului Adevărul,
flăcările continuau să ardă cu furie, ceea ce sugerează amploarea sinistrului.
Până la acel moment, fuseseră distruse proprietățile lui Ghiță Matei, Steinberg
și Mihalovici[30].
În noaptea de 11 spre 12 august 1927, în jurul orei
2:00, un puternic incendiu a izbucnit la magazinul de coloniale al asociaților
Zărnescu și Boroș, situat pe strada Unirii. Focul a apărut în interior,
cuprinzând rapid întregul mobilier și marfa, distruse complet. La fața locului
au intervenit substitutul de procuror C. Sachelarie, polițaiul Săvescu,
subcomisarul de serviciu și corpul de pompieri condus de A. Raiciu[31].
Imobilul afectat era amplasat pe strada Unirii, cu un
corp prelungindu-se până în strada Ștefan cel Mare, cuprinzând mai multe case
și prăvălii. Flăcările amenințau să se extindă la clădirile vecine; doar
absența vântului a împiedicat un dezastru generalizat. Pompierii au localizat
incendiul după aproximativ cinci ore. Suspiciunea de incendiere intenționată a
determinat arestarea imediată a celor doi asociați și a comisionarului T.
Balean, înaintați parchetului. Pagubele au fost estimate la 400.000 de lei;
clădirile erau asigurate, dar marfa și mobilierul nu beneficiau de
asigurare[32].
Incendiul din ianuarie 1928. În dimineața zilei de 26 ianuarie
1928, în jurul orei 5:00, un incendiu s-a declanșat la reședința lui Alecu P.
Anastasiu – mare proprietar și filantrop, considerat unul dintre principalii
ctitori ai Catedralei din Tecuci – situată pe strada 13 Septembrie. Pompierii
și pichetele de incendiu au sosit de îndată. Flăcările au distrus acoperișul a
câteva camere și garajul în care erau adăpostite automobilele; acestea au fost
salvate la timp. Ancheta a stabilit drept cauză neglijența[33].
Incendiul din ianuarie 1929. Un incendiu cu totul aparte, prin
dramatismul împrejurărilor, a afectat Teatrul Comunal din Tecuci în seara zilei
de 24 ianuarie 1929. Focul a izbucnit în timpul unui spectacol de cinematograf,
producând panică generalizată. Mai multe femei au leșinat, câțiva spectatori au
suferit răni, iar în îmbulzeală, potrivit relatărilor, copiii au fost călcați
în picioare; clădirea a fost distrusă în totalitate[34].
Conform presei, „sala era ticsită”, iar în momentul
izbucnirii focului „o panică înspăimântătoare” s-a răspândit, „toată lumea
năvălind la ușile de ieșire pentru a se salva”. Din cauza „învălmășelii de
nedescris”, mai multe persoane au fost călcate în picioare, câteva doamne au
leșinat, iar câțiva spectatori au suferit răni, însă fără urmări grave. Deși
pompierii au ajuns rapid, „întregul teatru a fost nimicit de flăcări”[35].
Patru zile mai târziu, Dimineața a
publicat noi informații. Evenimentul a avut loc în jurul orei 20:00, când sala
era plină, cu precădere de doamne și copii. Spectacolul se apropia de final,
când a fost dată alarma: „Foc!” Flăcările s-au propagat rapid, deoarece lojile
și balcoanele erau din lemn, ceea ce a dus la mistuirea întregii săli. La fața
locului au sosit președintele tribunalului Hozoc, procurorul Balaban,
substitutul de procuror Belgie, prefectul Vasile Beldie, primarul Nicolae Berha
și maiorul Buhancă din aviație, precum și pompierii militari, care au încercat
să izoleze focul pentru a preveni extinderea la clădirea tribunalului. Au
acționat pompierii locali, o echipă din aviație și membri ai serviciilor
primăriei, coordonați de fostul comandant Anton Raiciu. Locuitorii adunați au
contribuit la evacuarea celor din interior. S-au salvat câteva piese de
mobilier, dar pagubele s-au ridicat la peste 2 milioane de lei[36].
Incendiul din septembrie 1931. La 5 septembrie 1931, un „groaznic
incendiu” a izbucnit la niște hambare de cereale. Vâlvătaia a mistuit trei
hambare, în care se aflau depozitate aproximativ 400 de vagoane cu cereale.
Pompierii și autoritățile locale au sosit imediat; întrucât proporțiile
amenințau să devină catastrofale, au fost solicitate ajutoare din Bârlad și
Focșani. Comandantul pompierilor și ajutorul său au fost grav răniți și
internați[37].
Incendiul din iunie 1935. La 6 iunie 1935, în jurul orei
18:00, un puternic incendiu a izbucnit în centrul orașului, la magazia de lemne
a ceasornicarului Braunfeld, situată pe strada Unirii. Alarma a fost dată imediat, iar pompierii conduși de sublocotenentul
Vlad Radu au ajuns în mai puțin de cinci minute. Focul, alimentat de un vânt
puternic, s-a extins la proprietățile vecine: imobilul lui Ovanez Vartan,
tutungeria lui V. Cucu, depozitul en gros de manufactură al lui Beno Herșcovici
și magazia de pielărie a lui Sami Segall.
Ancheta a stabilit că sinistrul își avusese originea
într-un act de neglijență: servitoarea lui Braunfeld uitase o mașină de călcat
aprinsă în magazie. Femeia a fost arestată.
Pompierii au intervenit energic, beneficiind de o gură
de apă în apropiere. Căpitanul Dia, comandantul pieței, a solicitat sprijinul
echipelor de incendiu din Regimentul 24 Infanterie, Regimentul 5 Artilerie și
din aviație, care au sosit prompt. Tinerii premilitari aflați la o ședință de
instrucție, sub comanda maiorului Doros și a locotenentului de rezervă I.
Dumitrașcu (ambii învățători), au acordat primele ajutoare. A fost solicitat și
ajutorul pompierilor din Focșani. Operațiunile au durat peste două ore; ordinea
publică a fost menținută de poliție și armată.
Bilanțul distrugerilor: Braunfeld a pierdut o magazie,
o bucătărie și o cameră; V. Cucu – o magazie; Beno Herșcovici – magaziile,
bucătăria și un corp de casă (patru camere); Sami Segall – trei camere.
Bunurile casnice au fost în mare parte salvate. Singurul asigurat era
Herșcovici (poliță de 400.000 de lei). Pagubele totale au depășit un milion de
lei[38].
Incendiul din martie 1937. În noaptea de 24 martie 1937, în
jurul orei 3:00, un puternic incendiu a izbucnit la proprietatea Smarandei
Udrea, pe strada Anton Cincu. Focul a luat naștere dintr-o magazie de vară,
extinzându-se la imobilul vecin, proprietatea Elenei Al. Botez. Ambele clădiri
au fost mistuite. În casa doamnei Botez a ars și întreg mobilierul, pagubele
depășind un milion de lei[39].
Așadar, incendiile care au afectat Tecuciul între sfârșitul
secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea relevă o serie de
deficiențe structurale caracteristice unui oraș cu străzi înguste, locuințe
aglomerate, construite în marea majoritate din lemn și materiale inflamabile. O
asemenea structură edilitară favoriza extinderea rapidă a focarelor pe
suprafețe întinse, ceea ce explică numărul mare de incendii devastatoare,
localizate preponderent pe strada Mare (Ștefan cel Mare).
Din perspectiva cauzalității, evenimentele documentate
ilustrează o tipologie diversă: accidente tehnice (scurtcircuite, neglijență
casnică), suspiciuni de incendiere intenționată (motive economice sau
personale) și riscuri inerente unor activități publice (precum spectacolele
cinematografice cu peliculă inflamabilă). Presa națională a perioadei (Voința
Națională, Dimineața, Adevărul, Universul, Gazeta, Zorile) a consemnat aceste evenimente, constituind un fond de surse indispensabil
cercetării istorice locale.
Daniel BRADEA
Note
[1] Focul de la Tecuci, în „Voința Națională”, anul 9,
nr. 2226, 21 martie/2 aprilie 1892, p. 2.
[2] Ibidem.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem.
[5] Groaznicul incendiu din Tecuci, în „Dimineața”,
anul 3, nr. 700, 18 ianuarie 1906, p. 2.
[6] Ibidem.
[7] Ibidem.
[8] Ibidem.
[9] Marele incendiu din Tecuci – Dezastrul. Interogatorul inculpaților.
Afacerea la instrucție, în „Dimineața”, anul 3, nr. 701, 19
ianuarie 1906, p. 2.
[10] Ibidem.
[11] Ibidem.
[12] Marele incendiu din Tecuci, în „Dimineața”, anul 4,
nr. 1139, 13 aprilie 1907, p. 1.
[13] Ibidem.
[14] Groaznicul incendiu din Tecuci, în „Dimineața”,
anul 4, nr. 1150, 27 aprilie 1907, p. 1.
[15] Ibidem.
[16] Incendiul din Tecuci, în „Dimineața”, anul 7, nr.
2300, 28 iulie 1910, p. 3.
[17] Groaznicul incendiu din Tecuci, în „Mișcarea”, anul
3, nr. 50, 4 martie 1911, p. 3.
[18] În jurul incendiului din Tecuci, în „Dimineața”,
anul 8, nr. 2515, 7 martie 1911, p. 4.
[19] Ibidem.
[20] Incendiul din Tecuci. Noi amănunte, în „Adevărul”,
anul 24, nr. 7715, 5 martie 1911, p. 4; Groaznic
incendiu la Tecuci, în „Opinia”, anul 8, nr. 1246, 4 martie
1911, p. 3; Groaznicul incendiu din
Tecuci. Pagube de jumătate de milion, în „Minerva”, anul 3,
nr. 794, 4 martie 1911, p. 5.
[21] Groaznicul incendiu din Tecuci. Șapte clădiri cuprinse de flăcări,
în „Universul”, anul 29, nr. 62, 5 martie 1911, p. 1.
[22] Incendiul din Tecuci. Noi amănunte, în „Adevărul”,
anul 24, nr. 7715, 5 martie 1911, p. 4.
[23] Ibidem.
[24] Incendiul din Tecuci, în „Dimineața”, anul 8, nr.
2661, 1 august 1911, p. 4.
[25] Incendiile din Tecuci, în „Dimineața”, anul 9, nr.
2848, 9 februarie 1912, p. 5.
[26] Ibidem.
[27] Marele incendiu din Tecuci, în „Voința Națională”,
anul 29, nr. 8017, 3 mai 1912, p. 2.
[28] Incendiile din Tecuci, în „Voința Națională”, anul
29, nr. 8050, 15 iunie 1912, p. 2.
[29] Mare incendiu la Tecuci, în „Dimineața”, anul
XXIII, nr. 7.477, 26 septembrie 1925, p. 3; „Aurora”, anul VII, nr. 1.771, 26
septembrie 1927, p. 1; „Adevărul”, anul 40, nr. 13.429, 28 septembrie 1927, p.
2.
[30] Mare incendiu la Tecuci, în „Adevărul”, anul XL,
nr. 13.296, 22 aprilie 1927, p. 2.
[31] Incendiul din Tecuci. A ars un magazin de coloniale. Proprietarii
arestați, în „Universul”, anul 45, nr. 185, 12 august 1927,
p. 6.
[32] Ibidem.
[33] Incendiu la Tecuci, în „Universul”, anul XLVI, nr.
24, 30 ianuarie 1928, p. 5.
[34] Marele incendiu din Tecuci. Un cinematograf distrus de foc în timpul
spectacolului, în „Lupta”, anul VIII, nr. 2158, 26 ianuarie
1929, p. 4.
[35] „Dimineața”, anul 25, nr.
7947, 27 ianuarie 1929, p. 1; „Adevărul”, anul 42, nr. 13.835, 28 ianuarie
1929, p. 4.
[36] „Dimineața”, anul 25, nr.
7948, 28 ianuarie 1929, p. 7.
[37] Un groaznic incendiu, în „Curentul”, anul 4, nr.
1297, 7 septembrie 1931, p. 2.
[38] Groaznic incendiu la Tecuci. Grabnica intervenție a pompierilor și
armatei salvează orașul, în „Universul”, anul LII, nr. 156,
9 iunie 1935, p. 1; Marele incendiu din Tecuci,
în „Gazeta. Cotidian Independent de Seară”, anul II, nr. 369, 8 iunie 1935, p.
6; Mare incendiu la Tecuci, în
„Zorile”, anul I, nr. 35, 8 iunie 1935, p. 2.
[39] Incendiu la Tecuci, în „Țara Noastră”, anul XV, nr.
1.356, 25 martie 1937, p. 2.
