Istoria Tecuciului

 

               Comemorarea eroilor în Tecuciul interbelic

 În perioada interbelică, una dintre cele mai importante sărbători naționale pentru locuitorii orașului Tecuci era Ziua Eroilor. Conform Decretului-lege nr. 1693 din 4 mai 1920, comemorarea eroilor căzuți în război avea loc de Înălțarea Domnului Iisus Hristos și era „serbată în toate comunele ţării printr-un parastas, prin procesiuni şi serbări cu caracter naţional şi patriotic”.

Responsabilitatea organizării și cinstirii eroilor revenea Societății Mormintele Eroilor Căzuți în Război, care ulterior a devenit Societatea Cultul Eroilor. La 1 august 1940, aceasta a fost redenumită Așezământul Național Regina Maria. Anual, Ministerul de Interne transmitea prefecturilor data la care urma să fie celebrată Ziua Eroilor, împreună cu instrucțiuni detaliate privind desfășurarea ceremoniilor, elaborate pe baza hotărârilor Societății menționate”[1].

Despre modul în care se organizau manifestările la Tecuci aflăm din articolele publicate în presa vremii. Astfel, în anul 1935, „încă din zorii zilei de 6 iunie, o mare mulțime de cetățeni, elevi și eleve, îmbrăcați în pitorești costume naționale, se concentrau spre punctele fixate în program, spre Grădina Publică a orașului. De la cele șase biserici din localitate, preoții în odăjdii, cu prapuri purtate de soldați și urmați de corurile respective, în procesiuni, se îndreptau spre locul de întâlnire, unde, la ora 9, se aflau sosite toate autoritățile, șefii și conducătorii instituțiilor publice, diverse societăți culturale și patriotice, școlile, armata etc. După depunerea coroanelor pe morminte, au ținut cuvântări: din partea armatei, colonelul Gheorghe Pața, comandantul Regimentului 24 Infanterie, care a vorbit despre eroismul legendar al românilor; din partea școlilor, domnul Iancu Popovici, revizor școlar al județului Tecuci; iar din partea clerului, preotul C. Marin”[2].

Conform unui articol publicat în ziarul Universul din 10 iunie 1935, un serviciu religios similar a fost organizat și la cimitirul evreiesc, cu participarea reprezentanților autorităților civile și militare. Defilarea trupelor a avut loc în fața mormintelor eroilor, care erau îngrijite cu grijă. Pe fiecare mormânt fuseseră plantate flori, iar crucile purtau gravate numele eroilor și unitățile militare în care au luptat. În cursul serii s-a organizat o retragere cu torțe. Toate aceste ceremonii „pentru pomenirea de-a pururea a marelui număr de eroi morți pentru înălțarea patriei s-au săvârșit printr-o înălțătoare manifestație de respect și admirație față de acei ce, prin jertfa lor, ne-au lăsat moștenire «România Mare» de azi”[3].

Prin ,,Programul serbării naționale - Ziua Eroilor - Înălțarea Domnului - 18 mai 1939”, prefectul județului Tecuci, colonelul Gheorghe Pața, și primarul orașului Tecuci, colonelul Nicolae Ionașcu, îndemnau locuitorii orașului să participe la aceste ceremonii, subliniind: ,,O înaltă și sfântă datorie ne obligă pe toți - cu mic cu mare - să participăm cu tot sufletul, spre a da acestei zile mari și sfinte, caracterul de strălucire și frumusețe pe care o merită. Este datoria noastră să sărbătorim și să păstrăm veșnic în conștiința generațiilor actuale și a celor ce vor urma după noi, Cultul Eroilor morți pentru apărarea și înălțarea Patriei”.

Potrivit unei corespondențe trimise din Tecuci în 20 mai 1939 către redacția ziarului Universul, ceremoniile au început la ora 10:00 cu un Te Deum la biserica Sfântul Nicolae, catedrala orașului. Slujba a fost oficiată de un sobor de preoți, în frunte cu părintele protoiereu Lucian și părintele Nicolae Conduratu. După oficierea Te Deum-ului, asistența s-a deplasat la construcția noii catedrale din Grădina Publică, unde a avut loc un nou serviciu religios. De acolo, convoiul s-a îndreptat spre Cimitirul Eroilor.

,,Convoiul a fost condus de șase călăreți sub comanda străjerului Goțescu, urmați de soldați care purtau pe brațe coroanele destinate mormintelor eroilor. Clerul, format din opt preoți ortodocși, a fost urmat de școala de cântăreți și de ofițeri, printre care s-au numărat generalul Glogojanu, colonelul Pața, prefectul județului, colonelul Ionașcu, primarul orașului, și domnul Georgescu, prim-președintele Tribunalului Tecuci, împreună cu procurorul Roman. Garda F.R.N., sub conducerea colonelului Bădescu, grădinițele de copii, școlile primare, liceul de fete, străjerii liceului cu drapel, centrul de aviație, Regimentul 24 Infanterie cu muzică și drapel, Regimentul 5 Artilerie cu drapel, fiecare companie având câte o coroană de flori naturale, au completat procesiunea. La cimitir, după oficierea slujbei religioase de pomenire a celor căzuți pe câmpul de luptă, au urmat câteva discursuri rostite din partea bisericii și armatei”[4].

În anul 1942, Ziua Eroilor a fost celebrată la 14 mai, „într-un cadru înălțător și patriotic”. Ceremoniile au început la ora 9:30, în piața orașului, unde pe o estradă special amenajată a fost oficiată slujba religioasă de către preotul protoiereu A. Lucian. Printre autoritățile locale prezente se aflau colonelul Gheorghe Dănilă, prefectul județului, colonelul Nicolae Ionașcu, primarul orașului, colonelul M. Voicu, șeful poliției Nicolae Teodorescu, șeful parchetului I. Roman, procurorul N. Vasiliu, judecătorii I. Măcrineanu și I. Teodorescu, auditorul financiar D. Stănciulescu și alte personalități locale.

 La ora 10:00, toți cei prezenți au păstrat două minute de reculegere în memoria eroilor. După încheierea slujbei, o procesiune condusă de preoți și oficialități a parcurs principalele străzi ale orașului până la Cimitirul Eroilor, unde a fost oficiată o a doua slujbă religioasă. Numele eroilor regimentelor locale au fost citite solemn, iar locotenent-colonelul Doraș a ținut un discurs de preamărire a jertfei acestora. Ceremonia s-a încheiat cu depunerea coroanelor de flori[5].

În anul următor, pe 3 iunie 1943, Ziua Eroilor a fost comemorată printr-o ceremonie deosebit de fastuoasă. De la ora 9 dimineața, trupele garnizoanei și elevii școlilor primare și secundare, îmbrăcați în costume naționale, s-au adunat în piața orașului, decorată cu drapele și flori. Reprezentanții autorităților civile și militare, printre care colonelul Gheorghe Dănilă și colonelul Nicolae Ionașcu, au luat loc pe o estradă special amenajată.

Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor de preoți, conduși de preotul protoiereu A. Lucian, cu răspunsurile date de corul catedralei Sfântul Nicolae. După această slujbă, procesiunea a parcurs ordonat străzile Carol, Sf. Dumitru și Ecaterina Teodoroiu, până la Cimitirul Eroilor, unde a fost oficiată o a doua slujbă religioasă. Lista eroilor căzuți a fost citită cu solemnitate, iar preotul protoiereu A. Lucian și colonelul Nicolae Ștefănescu au susținut discursuri despre importanța zilei. Ceremonia s-a încheiat cu defilarea trupelor în fața monumentului eroilor, ridicat în acel an[6].

Așa cum reiese din aceste relatări, este evident că datoria de a-i cinsti pe eroii neamului a fost adânc înrădăcinată în conștiința locuitorilor Tecuciului interbelic, care au știut să păstreze vie memoria celor care s-au jertfit pentru întregirea și apărarea Patriei.

 (Daniel Bradea, Tecuciul de altădată, Editura StudIS, Iași, 2025, p. 215-220)

---

[1] S.J.A.N.Vrancea, fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr . 6211921 , f. 39, apud Mariana Corina Duca, Sărbătorirea zilelor naționale în județul Putna între anii 1921-1930, în ,,Cronica Vrancei”, XIII, Editura Pallas, Focșani, 2012, p. 91.

[2] „Universul”, anul 52, nr. 157, 10 iunie 1935, p. 6.

[3] „Universul”, anul 52, nr. 157, 10 iunie 1935, p. 6.

[4] „România”, ediția de provincie, anul 2, nr. 350, 23 mai 1939, p. 4

[5] ,,Universul”, ediția de provincie, anul 59, nr. 134, 19 mai 1942, p. 4.

[6],,Universul”, ediția de provincie, anul 60, nr. 155, 9 iunie 1943, p. 4

(Daniel Bradea, Tecuciul de altădată, Editura StudIS, Iași, 2025, p. 215-220).