Fantoma ostașilor sovietici
în Cimitirul ,,Eternitatea” din Tecuci
În
Cimitirul ,,Eternitatea” din Tecuci, la data de 1
iulie 1917, a fost amenajat Cimitirul Eroilor, iar în anul 1943 a fost inaugurat
Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial. La 30 iunie 1946, în apropierea
acestui monument, au fost înhumate, într-o groapă comună, rămășițele pământești
a 64 de eroi sovietici, adunate de pe teritoriul fostului județ Tecuci.
Mormântul a fost împrejmuit cu un gard de lemn, vopsit în roșu, iar în interior
a fost ridicat un monument din lemn, sub forma unui trunchi de piramidă, cu o
înălțime de 3 metri, având în vârf stema Uniunii Sovietice. Ulterior, în imediata
apropiere a acestui mormânt comun, au fost înhumați și alți militari sovietici
căzuți în luptă: într-un nou mormânt comun ce adăpostea șase ostași, precum și
în cinci morminte individuale.
Întregul
ansamblu ocupă o suprafață de aproximativ 100 de metri pătrați, situată în
vecinătatea ,,frumosului și impunătorului monument al eroilor români și ruși
căzuți în războiul 1917-1918” [1].
La 12 mai 1948, prefectul județului Tecuci a
informat Direcția Administrației de Stat din cadrul Ministerului Afacerilor Interne
că, pe raza județului, nu exista niciun cimitir al eroilor sovietici și că, de
asemenea, nu fuseseră identificate cimitire militare germane[2]. Mai târziu,
la 17 septembrie 1948, Primăria orașului a comunicat prefecturii că militarii
germani decedați în Tecuci fuseseră înmormântați în diferite locuri izolate ale
cimitirului, fără a fi însă înregistrați oficial la Oficiul Stării Civile[3].
În luna mai a anului 2016, în urma unor săpături efectuate la limita dintre cimitirul evreiesc și cel ortodox, au fost descoperite osemintele a 78 de soldați și subofițeri germani căzuți în anul 1944, în zona orașului Tecuci. Descoperirea a fost realizată de reprezentanții Uniunii Populare Germane pentru Îngrijirea Mormintelor de Război, care dispuneau de informații încă din anii ’60, furnizate de Crucea Roșie Română. La acea vreme, autoritățile germane și Crucea Roșie căutau locurile de înhumare ale militarilor germani. Localnicii mai în vârstă își amintesc existența unui lagăr de prizonieri germani în acea zonă, iar cei care decedau erau îngropați acolo. Osemintele au fost reînhumate în Cimitirul Militar German din Iași, unde se află peste 8.000 de morminte ale soldaților germani căzuți în Al Doilea Război Mondial[4].
În ,,Memoriul justificativ referitor la construirea unui
monument pentru cinstirea eroilor sovietici căzuți pe teritoriul județului Tecuci
în luptele de eliberare din 1944”, se menționa că monumentul trebuia să
aibă dimensiuni și un aspect general asemănător cu cel al Monumentului Eroilor
din Primul Război Mondial, ,,astfel încât să formeze
amândouă un ansamblu estetic și impunător” [6].
Prin Ordinul nr. 5109 din 21 septembrie 1948 al Ministrului
de Interne, s-a dispus strângerea osemintelor ostașilor sovietici căzuți în
„războiul de eliberare a popoarelor” și înhumarea lor într-un singur cimitir,
pe teritoriul județului Tecuci. Ca urmare, în Cimitirul Eroilor din Tecuci au
fost aduse osemintele a 12 ostași sovietici provenind din mai multe localități
ale județului: Nicorești (1), Țepu (2), Giurgioana (2), Bălănești (1),
Brăhășești (2), Podu-Turcului (1), Bucești (1), Corni – sat Giurgeni (1), Corni
– sat Ungureni (1)
Tot
aici au fost înmormântați și șase „copii sovietici” decedați în orașul Tecuci și
înhumați inițial în cimitirul local[7]. Este
de remarcat faptul că, în timpul refugierii românilor din Basarabia și Bucovina,
aceștia erau înregistrați oficial drept „cetățeni sovietici”. Prin urmare, este posibil ca
acei „copii sovietici” să fi fost, de fapt, copii ai
refugiaților români, care au decedat în carantinele sovietice organizate în
oraș, în perioada de așteptare pentru repatrierea în Uniunea Sovietică[8].
Proiectul
de amenajare prevedea împrejmuirea cu un zid de beton a suprafeței pe care se
aflau mormintele, iar în partea de vest era prevăzută amplasarea monumentului
propriu-zis.
Dezvelirea Monumentului Eroilor Sovietici a avut loc la 6 noiembrie 1948, în prezența unor delegați ai Armatei Roșii. Prefectul județului Tecuci, Gheorghe Gavrilescu, afirma cu acel prilej că ridicarea acestui monument reprezintă ,,o datină de onoare pe care o avem față de acei care și-au dat viața pentru eliberarea țării noastre de sub jugul fascist” [9].
În
perioada regimului comunist, la acest monument aveau loc manifestări dedicate
înființării Armatei Sovietice (februarie) și Zilei Victoriei (9 mai). Cu aceste
ocazii, reprezentanți ai autorităților locale, militari și cetățeni ai orașului
depuneau coroane de flori și „se reculegeau în memoria
vitejilor ostași sovietici căzuți în lupta pentru dezrobirea popoarelor” [10].
Monumentul este protejat în prezent prin Legea nr. 379/2003 privind regimul juridic al mormintelor și operelor comemorative de război.
[1] SJAN
Galați, fond Prefectura Județului Tecuci, dosar nr. 100/1948, ff. 8, 32, 54,
55.
[2] Ibidem, f. 32.
[3] Ibidem, f. 82
[4]http://stiri.tvr.ro/o-fundatie-a-descoperit-la-tecuci-mai-multe-morminte-ale-soldatilor-germani-morti-in-1944_74278.html#view
accesat la 15 iunie 2016. Pentru informații despre lagărul de prizonieri din
Tecuci, vezi SANIC București, fondul Comisiei Române pentru Aplicarea
Armistițiului, dosarul nr. 1088/1945.
[5] SJAN Galați, fond Prefectura
Județului Tecuci, dosar nr. 100/1948, f. 57v.
[6] Ibidem, f. 55.
[7] SJAN
Galați, fond Prefectura Județului Tecuci, dosar nr. 100/1948, f. 165.
[8] vezi
SJAN Galați, fond Legiunea de Jandarmi Tecuci, dosar nr. 64/1945, f.
13-14.
[9] Ibidem, f. 54.
[10] ,,Viața Capitalei”, anul 2, nr. 248, 25 februarie 1950, p. 3; ,,Scânteia”, seria III, anul 19, nr. 1668, 25 februarie 1950, p. 3.
