ÎNFIINȚAREA
MUZEULUI DIN TECUCI
Cu privire la
înființarea muzeului tecucean, în diverse lucrări, precum și în cadrul
manifestărilor aniversare organizate anual la data de 21 noiembrie, este
vehiculată o anumită narațiune, potrivit căreia vestigiile arheologice și
numismatice strânse de Constantin Solomon — care ar fi constituit patrimoniul
Muzeului Regional Tecuci și care ar fi fost adăpostite, în anul 1932, în localul
Școlii Comerciale de Băieți — urmau să fie reunite cu colecțiile private ale
lui Mihail Dimitriu și Alexei Alexinschi, în vederea punerii bazelor unui
„muzeu județean sau comunal”[1].
Din cauza spațiului impropriu destinat acestui muzeu, se afirmă că C. Solomon
și M. Dimitriu l-ar fi contactat și îndemnat pe Teodor Cincu să doneze imobilul
său din strada Carol nr. 12[2].
În urmă cu câțiva
ani, în fața instituției a fost amplasat un banner care îi prezenta pe
presupuşii fondatori ai muzeului, printre care figura și numele lui Constantin
Solomon. Cei care au promovat această versiune s-au sprijinit pe manuscrisul
intitulat Începuturile muzeului
regional din Tecuci, ce conține discursul rostit de Constantin
Solomon cu prilejul aniversării a 40 de ani de la înființarea muzeului.
În cele ce urmează,
vom prezenta, pe baza documentelor de epocă, istoria reală a întemeierii
Muzeului Comunal „Mihail Dimitriu” – Arheologie și Științe Naturale din Tecuci.
La 4 aprilie 1932, Mihail Dimitriu, proprietarul Muzeului de Arheologie și Științe Naturale din Tecuci, aducea la cunoștința autorităților locale faptul că, încă din anul 1923, fusese atras de „lucrurile de interes istoric folositor neamului”, hotărându-se astfel să se „îndeletnicească cu această ocupațiune grea și obositoare” și să înceapă, „cu mare avânt”, cercetarea trecutului și a naturii. Ca urmare a acestei activități susținute, în anul 1925 a „înjghebat” secția arheologică, iar în 1926 a pus bazele colecțiilor de paleontologie și entomologie [3].
Prima mențiune
despre muzeul lui Mihail Dimitriu, descris drept „locul unde sunt adunate
obiecte vechi”, apare în anul 1928, într-un articol publicat în ziarul Țăranul. Autorul aprecia că
acest muzeu „ar putea fi un centru de cultură…, o podoabă a orașului”[4].
Doi ani mai târziu, profesorul Ion Simionescu aborda pe larg subiectul în
ziarul Viitorul din 6
octombrie 1930, referindu-se la colecție drept „minunea de la Tecuci”[5].
Una dintre cele mai ample prezentări ale „muzeului particular” a fost realizată
în articolul Un muzeu interesant
la Tecuci, publicat în 1934 în revista Ilustrațiunea Română. După ce sublinia că muzeul
era „rodul unui singur om, la care oficialitatea n-a contribuit cu nimic…, al
unui naturalist și pasionat colecționar, d. Mihail Dimitriu din Tecuci”,
autorul oferea cititorilor o descriere detaliată a colecțiilor adăpostite aici[6].
Începând cu anii
1927–1928, muzeul a fost vizitat de numeroși oameni de știință și specialiști,
printre care Gheorghe Macovei și Ion Atanasiu („geologi și stratigrafi,
profesori universitari”), Ioan Andrieșescu (profesor universitar și director al
Muzeului Național de Antichități din București între anii 1927–1935), Orest
Tafrali (profesor la Catedra de Arheologie și Antichități a Universității din
Iași) și Ion Simionescu (profesor universitar, „mare specialist paleontolog”)[7].
Acesta din urmă a
examinat colecțiile de încă două ori și a studiat o parte dintre fosile, 125 de
piese fiind trimise la București pentru cercetare și determinare[8].
Deși colecțiile
muzeului erau apreciate de personalități marcante din țară, care, după
vizitare, își „exprimau admirația față de mica comoară adăpostită în locuința
particulară a harnicului naturalist”, la nivel local instituția era privită „cu
zâmbete, care lăsau a se înțelege îndoială și compătimire”. Într-o petiție
adresată primarului, Mihail Dimitriu își manifesta dezamăgirea față de
dezinteresul intelectualilor tecuceni pentru „această porneală”, precum și față
de lipsa oricărui sprijin, „măcar cu cuvântul și cu încurajarea”, acordat
„acestui mic început al unui așa-zis muzeu regional al județului și orașului
Tecuci”[9].
În Tecuci, singurul
capabil „să discute științificește valoarea entomologică și paleontologică a
colecției M. Dimitriu” era profesorul Alexei Alexinschi, cu care autorul
memoriului a și colaborat. Descoperirile entomologice realizate de Mihail
Dimitriu au fost semnalate de prințul Al. Caragea („entomolog mondial”) și de
baronul C. Hurmuzachi (entomolog, profesor universitar la Cernăuți) în diverse
reviste de specialitate[10].
Mihail Dimitriu
afirma că fusese întrebat de unii politicieni locali „ce are de gând cu
colecția dacă s-ar face la Tecuci un local”, în timp ce alții îi răspundeau:
„las, domnule, că tot noi o să facem muzeu când vom fi la putere”. Totuși,
începând cu anul 1928, asupra acestei inițiative s-a așternut „tăcerea absolută”.
În finalul
memoriului său, „proprietarul colecțiilor arheologice și științifice din oraș”
mărturisea că nu dispunea de condițiile necesare „unui aranjament pur
științific” al colecțiilor și avertiza asupra pericolului unei „pierderi
incalculabile pentru oraș și județ în ceea ce privește trecutul lor istoric și
științific”. În aceste condiții, dacă autoritățile locale își exprimau acordul,
el se declara dispus să inițieze discuții pentru „a formula bazele și
condițiile unui asemenea așezământ”[11].
Menționăm că Ministerul Instrucției Publice, Cultelor și Artelor, în urma aprobării raportului profesorului V. Brătulescu, delegat de primul-ministru pentru a cerceta muzeele din Tecuci, a solicitat, prin adresa nr. 51015/6215/932, transmisă Prefecturii județului Tecuci, alocarea unor sume anuale din bugetul Primăriei sau al Prefecturii „pentru întreținerea și îmbogățirea colecției existente în acel oraș”. Ministerul insista ca muzeul să fie instalat în localul Școlii de Comerț și să funcționeze sub conducerea lui Constantin Solomon, avându-l ca ajutor și custode pe Mihail Dimitriu, acesta urmând să fie remunerat din fondurile bugetare alocate[12]. La 7 mai 1932, prefectul a transmis, spre informare, respectiva adresă Primăriei orașului Tecuci[13].
„Chestiunea muzeului
și a bibliotecii comunale” a fost dezbătută în ședința Comisiei Interimare a
orașului Tecuci din 20 mai 1932, organism care exercita atribuțiile Consiliului
Local[14].
Președintele
Comisiei, Marin O. Dumitrescu, investit cu prerogativele primarului, a arătat
în expunerea sa că problema înființării muzeului și a bibliotecii fusese
discutată și în ședința din 15 decembrie 1930 (proces-verbal nr. 12/1930), când
fusese aprobată suma de 50.000.000 lei pentru amenajarea teatrului distrus de
incendiu și pentru construirea unei „case culturale” destinată să adăpostească
muzeul și biblioteca[15].
Întrucât Mihail
Dimitriu „epuizase cu totul sursele ce se cer într-o asemenea execuție”, lăsând
să se înțeleagă că, în lipsa unei intervenții a Primăriei pentru asigurarea
unui local adecvat și a unei subvenții necesare întreținerii colecțiilor,
exista riscul ca acestea să fie înstrăinate, iar orașul Tecuci să piardă
„ocaziunea de a înființa un muzeu” și, totodată, „o bogată colecție care
vorbește despre trecutul istoric și științific al județului și al orașului
Tecuci”, președintele Comisiei Interimare, „apreciind interesul orașului”, s-a
pronunțat în favoarea înființării muzeului. S-a propus ca muzeul și biblioteca
să fie instalate la etajul localului Societății „Prevederea” din Tecuci, spațiu
care urma să fie disponibil începând cu 26 octombrie 1932[16]. Edilul considera că imobilul
prezenta numeroase avantaje: era spațios, bine luminat, situat în centrul
orașului, construit integral din beton armat și, prin urmare, ferit de
pericolul incendiilor. De asemenea, se conta pe „înlesnirile” pe care
conducerea băncii „Prevederea” le-ar fi putut acorda Primăriei, „având în
vedere scopul înalt și superior” urmărit de autoritățile locale[17].
Propunerile
formulate de președintele Marin O. Dumitrescu au fost aprobate, iar Comisia
Interimară a orașului Tecuci a decis, în unanimitate, „înființarea unui muzeu
comunal în orașul Tecuci, care va purta denumirea Muzeul Comunal «Mihail
Dimitriu», cu condiția ca dl. Dimitriu să accepte instalarea în acest muzeu a
tuturor colecțiilor sale, asupra cărora va rămâne proprietar”. Totodată,
„pentru închirierea unui local, instalarea și amenajarea muzeului și a
bibliotecii comunale” a fost aprobată alocarea sumei de 50.000 de lei. În
hotărâre se menționa, de asemenea, intenția de a interveni pe lângă Minister
pentru numirea lui Mihail Dimitriu în funcția de director al muzeului[18].
La 16 septembrie
1932, printr-o adresă semnată de președintele Comisiei Interimare, Marin O.
Dumitrescu, și de secretarul Alex. Muscă, ministrul de resort a fost informat
cu privire la decizia adoptată, solicitându-se ca, în conformitate cu prevederile
art. 23 și 24 din Legea pentru organizarea Muzeelor Comunale (Monitorul Oficial
nr. 89 din 14 aprilie 1932), să fie dispusă numirea lui Mihail Dimitriu ca
director al Muzeului Comunal din Tecuci[19].
La 26 septembrie
1932, Ministerul și-a exprimat satisfacția față de perspectiva înființării unui
muzeu în Tecuci, însă a solicitat clarificări privind punerea la dispoziție a
colecțiilor de către Mihail Dimitriu și existența unui inventar cert al
patrimoniului muzeal la data cererii de aprobare a organizării instituției. A
doua zi, președintele Comisiei Interimare a precizat că intenția autorităților
locale era „înființarea unui Muzeu Comunal în orașul Tecuci, și nu a unui Muzeu
Regional”, așa cum se menționa în adresa Ministerului[20]. În ceea ce privește solicitările
formulate, s-a arătat că disponibilitatea colecțiilor era implicită, prin
acceptarea de către Mihail Dimitriu a faptului ca muzeul să poarte numele său,
urmând ca predarea acestora să se realizeze în baza unei înțelegeri prealabile
între Primărie și proprietar. În acest sens, la adresă a fost anexat și
inventarul colecțiilor ce urmau să constituie fundamentul organizării muzeului[21].
Menționăm, totodată,
că președintele Comisiei Interimare a orașului Tecuci, avocatul Marin O.
Dumitrescu, a dobândit notorietate ulterior, fiind imortalizat de pictorul
Dimitrie Hârlescu în lucrarea Portretul
unui magistrat[22].
Întrucât
autoritățile locale trebuiau să întocmească bugetul pentru anul 1933, în care
urmau să fie prevăzute sumele necesare instalării și amenajării Muzeului
Comunal „Mihail Dimitriu”, la 28 decembrie 1932 primarul a transmis o nouă
adresă Ministerului, solicitând un răspuns privind demersurile întreprinse
anterior, subliniind că „această chestiune reprezintă o deosebită importanță
pentru orașul nostru, fiind vorba de înfăptuirea unei opere de cultură
națională”[23].
La 19 ianuarie 1933,
Mihail Dimitriu a adus la cunoștința Primăriei orașului Tecuci faptul că este
dispus să cedeze colecțiile sale fie în schimbul unei despăgubiri juste,
stabilite de comun acord între părți, fie cu titlu gratuit, cu condiția ca
muzeul să fie pus sub conducerea sa și să beneficieze de o indemnizație lunară
pe tot parcursul vieții, indemnizație care, în cazul în care soția sa îi va
supraviețui, urma să fie menținută până la decesul acesteia. Oferta era
valabilă pentru o perioadă de două luni, începând cu data de 10 ianuarie 1933[24].
În aceste condiții,
primarul Marin O. Dumitrescu, pentru a se putea pronunța asupra propunerii
formulate, a înaintat o adresă ministrului cultelor, solicitând un punct de
vedere cu privire la numirea lui Mihail Dimitriu în funcția de director al
muzeului. În document se sublinia că această „chestiune prezintă pentru orașul
nostru o importanță deosebită” și că numirea lui Mihail Dimitriu era considerată
„cu mult mai avantajoasă” decât acordarea unei despăgubiri materiale[25]. Din cauza întârzierii
răspunsului ministerial, primarul nu a putut formula un răspuns în termenul
stabilit, astfel încât, la 23 martie 1933, Mihail Dimitriu a notificat autoritățile
locale că se consideră „liber a socoti și face cele ce voi crede de cuviință
asupra muncii și avutului meu”[26].
De altfel, la
începutul anului 1934, acesta a solicitat Ministerului Instrucției Publice,
Cultelor și Artelor autorizația de a-și înstrăina colecțiile[27].
În acest context, la
31 ianuarie 1934, ministrul a solicitat prefectului județului Tecuci să
intervină pe lângă autoritățile locale, în vederea ajungerii la un acord cu
Mihail Dimitriu, „așa încât să se poată achiziționa cu un preț echitabil
obiectele ce prezintă interes pentru ținutul dvs.”. Demersul era motivat și de
o informare a conducerii Muzeului Național de Antichități din București, care
arăta că muzeul lui Dimitriu cuprinde „multe lucruri de preț ce privesc
regiunea și care ar fi păcat să se piardă”[28].
Prefectul județului
Tecuci, N. Gh. Theodorescu, a dat curs solicitării și, la 10 februarie 1934,
i-a cerut lui Mihail Dimitriu să înainteze Prefecturii o ofertă concretă[29].
Între timp, la
conducerea orașului Tecuci fusese instalată o nouă Comisie Interimară, avându-l
ca președinte pe Constantin Condrache. Acesta și-a exprimat, la rândul său,
intenția de a înființa în oraș o „casă culturală” care să includă un muzeu și o
bibliotecă. În acest scop, a inițiat demersuri pe lângă Teodor Cincu pentru
obținerea, prin donație, a imobilului situat pe strada Carol nr. 12[30]. Menționăm că, anterior, și
fostul primar Marin O. Dumitrescu purtase discuții cu Teodor Cincu, iar în
ședința Consiliului Comunal din 4 august 1934 avea să-l felicite pe succesorul
său pentru finalizarea unei inițiative începute în timpul mandatului propriu[31].
În paralel cu aceste
acțiuni, prin adresa din 25 mai 1934, noul primar i-a solicitat lui Mihail
Dimitriu să comunice dacă este de acord ca „bogata și frumoasa colecție de
arheologie, numismatică, mineralogie, lepidoptere și coleoptere”, proprietatea
muzeului său, să fie cedată Primăriei orașului Tecuci. În cazul unui răspuns
favorabil, i se cerea să precizeze condițiile cesiunii și să înainteze un
inventar al colecțiilor[32].
La 31 mai 1934,
Mihail Dimitriu a răspuns că este dispus să cedeze în proprietatea Primăriei
colecțiile sale de arheologie și științe naturale, cu respectarea anumitor
condiții. Printre acestea se numărau: păstrarea denumirii instituției – „Muzeul
Comunal Mihail Dimitriu – Arheologie și Științe Naturale”; încredințarea
conducerii muzeului lui Mihail Dimitriu pe toată durata vieții sale;
sprijinirea, în limita posibilităților bugetare, a activităților de cercetare
arheologică și a achizițiilor necesare „pentru prosperitatea și îmbogățirea
muzeului”. În
schimbul cedării colecțiilor, Dimitriu propunea două variante:
a) plata sumei de
1.200.000 lei, achitată în trei rate anuale egale de câte 400.000 lei, începând
cu momentul autentificării actului de cesiune;
b) acordarea unei
rente viagere în cuantum de 8.000 lei lunar, care, după decesul său, urma să
fie redusă la 4.000 lei și plătită soției sale, Esmeralda M. Dimitriu, pe
întreaga durată a vieții acesteia[33]. Scrisorii îi era anexat un
„Inventar sumar al colecțiilor aflate în Muzeul de Arheologie și Științe
Naturale al d-lui M. Dimitriu din Tecuci”, datat 31 mai 1934. Potrivit
acestuia, colecția de arheologie[34] cuprindea, între altele, 116
vase de lut, 49 de funduri de amfore cu suporturi de fier, 36 de picioare de
pocale posnaniene, 11 râșnițe rotative romane și două râșnițe primitive[35].
Colecția numismatică[36] număra peste 800 de piese din
argint și bronz, dintre care 130 de monede romane și grecești din argint și 48
din bronz, „provenite din stațiuni antice în legătură cu județul Tecuci”,
precum și 160 de medalii comemorative, restul fiind monede vechi și moderne[37]. La
paleontologie[38] erau inventariate 320 de piese,
reprezentând faună din Pliocen[39] și
Pleistocen[40].
Secția de entomologie[41]
era deosebit de
bogată, incluzând aproximativ 7.000 de exemplare de lepidoptere, aflate în curs
de descriere și studiu de către profesorul Alexei Alexinschi, specialist
recunoscut, alături de Al. Caragea și profesorul biolog baron C. Hurmuzachi din
Cernăuți[42]; 7.200 de exemplare de
coleoptere, aparținând la 53 de familii și peste 1.400 de specii, studiate și
determinate de Mihail Dimitriu cu sprijinul entomologului M. Ieniștea din
București; circa 10.000 de exemplare de coleoptere conservate pentru preparare
și determinare, precum și câteva sute de exemplare de diptere, ortoptere,
nevroptere și alte ordine. La
finalul inventarului se preciza că biblioteca de specialitate, lucrările
necesare studiilor științifice și colecția de monede de aur „nu intră în
inventar”, acestea nefiind incluse în obiectul cesiunii[43].
La 13 iunie 1934,
Comisia Interimară a orașului Tecuci a emis Decizia nr. 126 (conform
procesului-verbal nr. 7/1934), prin care a fost aprobată trecerea „în
proprietatea și posesiunea comunei Tecuci” a Muzeului domnului Mihail Dimitriu,
împreună cu colecțiile prevăzute în inventarul depus la 31 mai 1934, anexat
petiției-ofertă. În cuprinsul deciziei au fost acceptate condițiile formulate
de petiționar pentru realizarea cesiunii, cu mențiunea că, la punctul 4, a fost
aprobată varianta acordării unei rente viagere lunare, al cărei cuantum a fost
redus la 6.000 lei pentru Mihail Dimitriu, urmând ca, după decesul acestuia,
soția sa, Esmeralda M. Dimitriu, să beneficieze pe toată durata vieții de
jumătate din această sumă, respectiv 3.000 lei. Membrii Comisiei au hotărât ca,
până la strămutarea muzeului, acesta să funcționeze în imobilul aflat în
proprietatea lui Mihail Dimitriu, fără perceperea vreunei chirii și fără
angajarea de personal suplimentar. Totodată, președintele Comisiei Interimare,
Constantin Condrache, a fost autorizat să încheie convenția de cesiune,
„înserând orice clauze sau condițiuni va mai găsi necesare”[44].
După ce a luat
cunoștință de conținutul Deciziei Comisiei Interimare, prin care erau acceptate
condițiile ofertei sale, cu excepția cuantumului rentei viagere, Mihail
Dimitriu i-a comunicat primarului că este dispus să accepte reducerea acesteia,
cu condiția ca Primăria să suporte plata taxelor aferente, motivând că
„situația nu-mi permite să fac noi sacrificii”, iar condițiile în care
autoritățile obținuseră muzeul erau „foarte avantajoase”, ceea ce justifica
suportarea acestor cheltuieli de către instituția publică[45].
La 16 iulie 1934,
prin actul autentificat la Tribunalul Tecuci sub nr. 1092, Teodor Cincu a donat
Primăriei orașului Tecuci imobilul situat pe strada Carol nr. 12. Conform
prevederilor actului de donație, Primăria se obliga să înființeze în acest
imobil un muzeu și o bibliotecă, instituții care urmau să constituie o fundație
purtând denumirea „Fundația Culturală Teodor și Maria Cincu”[46].
La 1 august 1934,
între Mihail Dimitriu și Primăria orașului Tecuci, reprezentată prin primarul
Constantin Condrache, a fost încheiată Convenția prin care Muzeul lui Mihail
Dimitriu, împreună cu colecțiile de arheologie și științe naturale înscrise în
inventarul depus la 31 mai 1934, a trecut în proprietatea și posesiunea
Primăriei[47]. Condițiile prevăzute în
convenție erau identice cu cele stipulate în Decizia Comisiei Interimare nr.
126 din 13 iunie 1934, motiv pentru care nu mai sunt reluate aici.
Consiliul Comunal al
orașului Tecuci a ratificat, în ședința din 4 august 1934, decizia privind
înființarea muzeului și, „prin consecință”, a aprobat ca cheltuielile necesare
întocmirii actului de cedare a muzeului de către Mihail Dimitriu în
proprietatea și posesiunea comunei să fie suportate de Primărie, prin derogare
de la prevederile art. 53 alin. e din Legea timbrării[48]. În aceeași ședință, consilierii
locali au confirmat, prin Decizia nr. 3, acceptarea donației imobilului
realizată de primar prin Decizia nr. 6.700 din 23 iulie 1934, autentificată de
Tribunalul Tecuci sub nr. 1122/1934, donație efectuată de Teodor Cincu prin
„Actul de Donațiune” înregistrat la Tribunal sub nr. 1902 din 16 iulie 1934[49].
Întrucât instalarea
muzeului presupunea efectuarea unor lucrări de amenajare, la 30 august 1934
primarul Constantin Condrache a încheiat un contract cu maistrul tâmplar
Năstase Vasilescu, care se angaja să execute, în termen de 40 de zile,
mobilierul necesar Muzeului Comunal[50].
Primarul aprecia că
suma de 120.000 lei prevăzută în bugetul anului 1934 pentru dobândirea și
instalarea muzeului și a bibliotecii era insuficientă, motiv pentru care, la 25
august 1934, a solicitat Prefecturii contribuția Județului cu suma de 15.000
lei[51]. Două zile mai târziu, Comisia
Interimară a Județului Tecuci a aprobat un sprijin financiar de 12.000 lei[52]. Din aceste fonduri au fost achiziționate opt volume Seitz – Lepidoptera Palearctica,
300 de plăci de turbă și 17 coli de carton alb gros, necesare activității
muzeale[53]. Un nou ajutor financiar din
partea Județului a fost acordat în septembrie 1935, pentru acoperirea
cheltuielilor de întreținere a laboratorului și pentru susținerea cercetărilor
științifice[54].
Pe lângă colecțiile
lui Mihail Dimitriu, muzeul expunea și „diferite pietre și cruci de piatră cu
inscripțiuni vechi, ridicate de pe la bisericile din oraș și județ”[55].
La data de 19 noiembrie 1935, președintele
„Comitetului de organizare a serbărilor culturale din noiembrie 1935” a
solicitat prefectului județului Tecuci suplimentarea sumei alocate pentru
organizarea „serbărilor de inaugurare a Muzeului Comunal, a Fundațiunii «Teodor
și Maria Cincu» și a bustului lui Spiru Haret, care urmau să aibă loc la 21
noiembrie 1935” [56].
Acest document ne-a determinat și pe noi
ca, în lucrări publicate anterior, în lipsa unor relatări detaliate despre
respectivele manifestări, să considerăm că la 21 noiembrie 1935 a avut loc
inaugurarea („sfințirea”) muzeului în noul sediu.
Cu toate acestea, articolul intitulat Un muzeu care așteaptă să fie inaugurat.
După un an de la instalare Muzeul «Mihail Dimitriu» stă cu porțile închise,
publicat în ziarul Dimineața
din 24 martie 1936, contrazice această interpretare. Autorul articolului
menționa că: ,,A trecut aproape un an de la instalarea
muzeului în
« Casa culturală Theodor şi Maria Cincu » şi nici
pană acuma nu s-a făcut inaugurarea. Muzeul stă cu porţile închise pentru
specialişti, ca şi pentru marele public. Cu prilejul desvelirii bustului lui Spiru
C. Haret, la care au asistat, între alţii, domnii C. Angelescu, ministrul
instrucţiunii şi I. Simionescu, profesor universitar, era hotărât de comitetul
organizator şi prevăzut în program să se inaugureze și muzeul. Mai bine zis, inaugurarea era pusă pe primul plan,
înaintea desvelirii bustului. Din motive nelămurite încă, această inaugurare
n-a avut loc.
Autorul, semnând cu inițialele H. E., solicita Primăriei orașului Tecuci „să
fixeze o dată apropiată pentru inaugurare şi, în acelaş timp, să deie, cu un
ceas mai devreme, posibilitate tecucenilor să viziteze unica lor instituţie
ştiinţifică şi culturală”[57].
Din unele articole
publicate de ziarul ,,Universul” în lunile mai și iulie 1936[58],
care consemnează
vizite efectuate la muzeul tecucean, reiese că, la scurt timp după apariția
articolului din Dimineața,
autoritățile locale au permis accesul vizitatorilor. Totuși, un program oficial
de vizitare a fost stabilit abia la mijlocul lunii septembrie 1936. Astfel, în Curierul Tecuciului din 12
septembrie 1936 a fost publicată „Încunoștiințarea nr. 9615”, prin care
publicul era informat că Muzeul Comunal „Mihail Dimitriu” – Arheologie și
Științe Naturale, aparținând Fundației Culturale „Teodor și Maria Cincu” din
Tecuci, putea fi vizitat începând cu data de 15 septembrie 1936. Muzeul urma să
fie deschis două zile pe săptămână, joia și duminica, între orele 16–19 în
perioada 1 aprilie–1 octombrie și între orele 15–17 în intervalul 1 octombrie–1
aprilie. Comunicatul era semnat de primarul Constantin Condrache și de
directorul muzeului, Mihail Dimitriu[59].
În stadiul actual al cercetărilor, nu poate
fi precizat cu certitudine dacă și când a avut loc o inaugurare oficială a
muzeului în noul său sediu.
În concluzie,
„Muzeul Comunal Mihail Dimitriu – Arheologie și Științe Naturale” din Tecuci a
luat ființă în urma unei tranzacții între Mihail Dimitriu și Primăria orașului
Tecuci. Fostul primar Marin O. Dumitrescu aprecia că „această chestiune a
reprezentat pentru orașul Tecuci o importanță deosebită sub raport cultural”,
colecțiile achiziționate „vorbind despre trecutul istoric și științific al
județului și al orașului Tecuci”[60]. De altfel, realizarea acestei „opere de cultură națională”
fusese „ideea domniei sale”, care a stăruit ca muzeul „să ia ființă cât mai
curând, fiind unul dintre cele mai frumoase din toată țara”[61].
La rândul său,
primarul în funcție, Constantin Condrache, sublinia că înființarea muzeului și
a bibliotecii era necesară „pentru promovarea culturii în acest oraș”, iar materializarea
acestor obiective a fost posibilă și datorită faptului că „distinsul
concetățean Teodor Cincu a donat, în scopul de mai sus, frumosul său imobil din
strada Carol”[62].
Pe de altă parte, Mihail Dimitriu arăta că
nu a realizat această tranzacție „dintr-un scop egoist”, ci a cedat „sufletul
unei munci neîntrerupte de câteva decenii și al unor sacrificii materiale, de
multe ori destul de grele”, animat de dorința ca această modestă avere să
rămână orașului în care trăise o viață și să fie pusă în slujba comunității
alături de care conviețuise[63].
[1] Muzeul orașului Tecuci
(1934-2014). 80 de ani de la actul donației lui Teodor Cincu, editor Doru
Parascan, Editura GraphoPress, Tecuci, 2014, p. 4-5; Muzeul Mixt Tecuci la
75 ani de existență (1934-2009), pliant editat de Muzeul Mixt Tecuci, sept.
- oct. 2009, p. 2.
[2] Ibidem, p. 5
[3] SJAN Galați, fond Primăria
orașului Tecuci, dosar nr. 14/1933, f. 1. Pe coperta dosarului este scris:
,,Tranzacția cu dl. Mihail Dimitriu pentru formarea muzeului comunal”.
[4],,Țăranul”, ziar popular,
Tecuci, nr. 1, 1 oct. 1928, p. 3.
[5] SJAN Galați, fond Primăria
orașului Tecuci, dosar nr. 14/1933, f. 2.
[6]Un muzeu Interesant la Tecuci, în ,,Ilustrațiunea Română”, an
VI, nr. 14, 28 martie 1934, p. 3.
[7] SJAN Galați, fond Primăria
orașului Tecuci, dosar nr. 14/1933, f. 1-2.
[8] Ibidem, f. 2.
[9] Ibidem, f. 1.
[10] Ibidem, f. 2.
[11] Ibidem, f. 3-4.
[12]Ibidem, f. 6. În adresă era arătată ,,importanța ce o au muzeele regionale pentru cunoașterea culturii și trecutului unui popor și este cu atât mai de laudă inițiativa particulară care poate face mai mult în acestă direcție”.
[13] Ibidem, f. 5.
[14] Comisiile Interimare aveau, în
temeiul art. 3 din Legea asupra
unor măsuri excepționale relative la funcțiuni publice și la consiliile
județene și comunale, toate atribuțiile pe care legislația în
vigoare le conferea Consiliilor Comunale (Daniel Bradea, Contribuții la
istoria orașului Tecuci, Editura Studis, Iași, 2021, p. 242).
[15] SJAN Galați, fond Primăria
orașului Tecuci, dosar nr. 14/1933, f. 11.
[16] Ibidem, f. 11.
[17] Ibidem, f. 12.
[18] Ibidem, f. 12. La 2 septembrie
1932, Mihail Dimitriu a revenit cu o cerere prin care solicita comunicarea
rezultatului întâmpinării înaintate la 4 aprilie 1932. Ca răspuns, Primăria i-a
transmis o copie a deciziei Comisiei Interimare, consemnată în procesul-verbal
nr. 36 al ședinței din 20 mai 1932 (Ibidem, f. 8).
[19] Ibidem, f. 9.
[20] Ibidem, f. 11. În rezoluția pusă pe document este
menționat: ,,Dl. Mihail Dimitriu va fi chemat mâine, orele 12 dimineața,
spre a lua la cunoștință și a ne referi”.
[21] Ibidem, f. 14. Adresa poartă nr. 10.482 din 27
septembrie 1932, iar Inventarul
sumar al colecțiilor de arheologie și științe naturale existente în Muzeul
d-lui Dimitriu este datat 28 septembrie 1932 (Ibidem, f. 15).
[22],,Opinia Tecuciului”, II, nr.
72, 26 iulie 1933, p. 1; Vezi și Adrian
Mihalache, Restaurarea lucrării ,,Portretul unui magistrat”. Autor: Dimitrie
Hârlescu, în ,,Patrimoniul cultural – fundament al identității noastre”,
Ed. Performantica, Iași, 2019, p. 32. Marin O. Dumitrescu era căsătorit cu Ana Dimitrescu,
cea mai mică fiică a preotului Toma Dimitrescu din Buciumeni. De profesie
avocat, a fost un fruntaș al Partidului Național-Țărănesc, fiind supranumit de
colegii din barou „Baba Marin”. Deținea o vie la Buciumeni, pe dealul Tecucel,
primită ca zestre. (Vezi Neculai I. Staicu – Buciumeni, Natalia Negru,
femeie fatală – Adevărul despre poeta Natalia Negru-Iosif, Editura
Făt-Frumos, f. a., p. 14, 91).
[23] SJAN Galați, fond Primăria
orașului Tecuci, dosar nr. 14/1933, f.
21. Întrucât reprezentanții Ministerului susțineau că documentul
înregistrat sub numărul cu care fusese transmis memoriul din 27 septembrie 1932
nu avea legătură cu înființarea muzeului, la 13 octombrie 1932 Primăria a
înaintat Ministerului Instrucției Publice, Cultelor și Artelor un nou raport,
identic cu cel transmis anterior.
[24] Ibidem, f. 22.
[25] Ibidem, f. 24.
[26] Ibidem, f. 25.
[27] SJAN Galați, fond Prefectura
județului Tecuci, dosar nr. 5/1934, f. 3.
[28] Ibidem, f. 3.
[29] Ibidem, f. 4.
[30] SJAN Galați, fond Primăria
orașului Tecuci, dosar nr. 14/1933, f.
42.
[31] SJAN Galați, fond Prefectura
județului Tecuci, dosar nr. 5/1934, f. 17. Gheorghe Ghițulescu susține că, în
anul 1934, „dl. Teodor Cincu a convocat la casa sa persoanele marcante din
Tecuci spre a le cere sfatul asupra destinației imobilului său din oraș; i s-a
propus ca acesta să fie donat comunei pentru a servi drept Palat Cultural și
pentru a găzdui și muzeul” („Curierul Tecuciului”, an I, nr. 19, 2 mai 1935, p.
3). Inițial, Teodor Cincu intenționa să doneze imobilul în vederea înființării
unei școli. Pentru inspectarea clădirii, Casa Școalelor din București l-a
delegat pe arhitectul Tiberiu Onișor, care, într-un referat din 22 iulie 1924,
aprecia edificiul drept „cea mai frumoasă” clădire din Tecuci (Ștefan
Andronache, Tecuciul și
împrejurimile sale. Ghid turistic, Editura Grapho Press, Tecuci,
2018, p. 64).
[32] SJAN Galați, fond Primăria
orașului Tecuci, dosar nr. 14/1933, f.
27.
[33] Ibidem, f. 28.
[34] Arheologia este știința care studiază trecutul istoric al omenirii pe baza
interpretării urmelor materiale păstrate.
[35] Colecția cuprindea ceramică
neolitică, asemănătoare cu cea de la Cucuteni, județul Iași, descoperită în
stațiunea Slobozia de Jos (dealul Talapan), din comuna Benești, județul Tecuci,
precum și figurine, instrumente și arme confecționate din os. De asemenea,
colecția includea ceramică getică, celto-romană și greacă, provenind din
stațiunile Poiana, Cornii de Jos, Cornii de Sus, Vultureni, Năzăroaia, Negoaia,
Tapoaia, Gohor – Filip Braniște, Cosițeni, Corcioveni, Brăhășești – Chilii,
Tălpigi, Slobozia – Blăneasa, Narvila, Scărișoara, Porcăreț, Bucești și orașul
Tecuci (Un muzeu interesant la
Tecuci, în Ilustrațiunea
Română, an VI, nr. 14, 28 martie 1934, p. 3).
[36] Numismatica este disciplina
auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul monedelor și medaliilor (vechi).
[37] SJAN Galați, fond Primăria
orașului Tecuci, dosar nr. 14/1933,
f. 29, 29v. 140 monezi de argint și bronz proveneau din stațiunile
Poiana și Brăhășești (Un muzeu Interesant la Tecuci… p. 3).
[38] Paleontologia este știința care se
ocupă cu studiul complex al organismelor fosile animale și vegetale.
[39] Pliocenul reprezintă epoca
superioară a neogenului, fiind ilustrat în partea de vest a Europei prin
depozite marine, iar în partea de est prin depozite lacustre și, uneori, prin
zăcăminte de cărbune și petrol.
[40] Piesele erau reprezentate de
resturi de animale deluviene din Pleistocen, descoperite la Tecuci, pe terasa
râului Bârlad (Un muzeu Interesant la Tecuci… p. 3). Pleistocenul
reprezintă prima epocă a cuaternarului, caracterizată prin extinderea
hominizilor (inclusiv omul de Neanderthal și omul modern) și prin succesiunea
glaciațiunilor.
[41] Entomologia este o ramură
zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor.
[42] SJAN Galați, fond Primăria
orașului Tecuci, dosar nr. 14/1933,
f. 15v, 16.
[43] Ibidem, f. 30. La sfârșitul inventarului din 28
septembrie 1932 se consemna faptul că toate piesele înregistrate proveneau de
pe teritoriul orașului și județului Tecuci, „cu excepția secțiunilor de
mineralogie și numismatică (exclusiv piese antice)”. (Ibidem, f. 16).
[44] Ibidem, f. 35, 35v.
[45] Ibidem, f. 39.
[46] SJAN Galați, fond Prefectura
județului Tecuci, dosar nr. 5/1934, f. 15.
[47] SJAN Galați, fond Primăria
orașului Tecuci, dosar nr. 14/1933, f.
40
[48] Ibidem, f. 41-41v.
[49]
SJAN Galați, fond Prefectura județului Tecuci, dosar nr. 5/1934, f. 16v, 17v.
Prin adresa nr. 14.442 din 4 ianuarie 1935, Prefectura comunica primarului că a
fost aprobată donația efectuată de Teodor Cincu (Ibidem, f. 21). Sub același
număr (14.442/4.01.1935) a fost înregistrată și scrisoarea de mulțumire pe care
prefectul a trimis-o lui Teodor Cincu, din care redăm următorul fragment:
„Gestul D-voastră corespunde năzuințelor populației orașului de a se ridica
printr-o cât mai mare cultură, iar populația județului nu poate fi decât
fericită de nobilul gând care v-a călăuzit, înzestrând comuna cu un palat
cultural atât de necesar cetățenilor județului” (Ibidem, f. 19).
[50] SJAN Galați, fond Primăria
orașului Tecuci, dosar nr. 14/1933, f. 43.
[51] Ibidem, f. 42v, 44.
[52] SJAN Galați, fond Prefectura
județului Tecuci, dosar nr. 5/1934, f. 6. Din Comisia Interimară a județului
Tecuci făceau parte următorii membri: președinte – prefectul N. Gh.
Theodorescu; membri – Șt. Plitos, colonel Andrei Nicolau, maior Barbu Mazilu,
preot M. I. Turtoescu, C. Costin, I. Caragață, P. Simionescu, D. Chiriac, C.
Buhuș și Ștefan Racoviță; secretar general delegat – T. Huhulescu.
[53] Ibidem, f. 7.
[54] Monografia orașului Tecuci,
coord. Ștefan Andronache, Editura Geneze, Galați, 1999, p. 340.
[55] Ibidem, p. 340;
,,Curierul Tecuciului”, an I, nr. 19, 2 mai 1935, p. 3.
[56] SJAN Galați, fond Prefectura
județului Tecuci, dosar nr. 30/1935, f. 10v., 11.
[57] ,,Dimineața”, anul 32 , nr. 10506,
24 martie 1936, p. 9
[58] I. Simionescu, Tecuci,
în ,,Universul”, anul 53, nr. 124, 7 mai 1936, p. 1Prof. univ. I. Simionescu
scria despre muzeul tecucean următoarele„În Tecuci s-a înjghebat de curând un
prea frumos şi sistematic muzeu regional. Pentru înfăptuirea lui s-a întâlnit
patima de colecţionar a d-lui Dimitriu, secretar la Baroul avocaţilor, cu unul
din rarele gesturi de danie care se mai înregistrează astăzi, nu însă din
partea celor îmbogăţiţi peste noapte, ci tot din partea bogătaşilor de ieri, cu
mai multă omenie. D-l Cincu a dăruit oraşului o casă încăpătoare, în care
primăria, înţelegătoare de însemnătatea faptului, a instalat muzeul format din
colecţiunile adunate cu sârg, dar mai ales cu jertfă de osteneală şi bani, ale
d-lui Dimitriu. […] S-a săvârşit astfel tipul unui muzeu regional modest,
înjghebat cu multă grijă şi mai ales pricepere. Ceva asemenea nu se întâlneşte
nici în oraşele mai mari…De altfel, mai există în Tecuci o colecţie de obiecte
adunate tot de la Poiana. Cu toată dorinţa vie ce am avut, în vreo două
rânduri, să o văd, nu mi-a fost cu putinţă. Din diferite împrejurări, n-am
putut întâlni pe stăpânul ei, d. prof. Solomon, directorul Şcolii Comerciale.
Tot în Tecuci s-a mai găsit şi un profesor de ştiinţe naturale de la liceu, d.
A. Alexinschi, care-şi cheltuieşte vremea liberă şi banii adunând fluturi şi
alte insecte, contribuind la cunoaşterea faunei locale şi prin lucrări tipărite
de Academia Română. Şi astfel, în liniştitul Tecuci, cu străzile fără ţipenie
de om în zilele de sărbătoare, am găsit opere săvârşite numai din dragoste pentru
ştiinţă.” (Prof. univ. I. Simionescu, Tecuci, în ,,Universul”, anul 53,
nr. 124, 7 mai 1936, p. 1). În acelaşi ziar se relata că, în luna iulie 1936,
absolvenţii promoţiei 1926 ai Şcolii Normale, cu prilejul sărbătorii organizate
la Tecuci, „au vizitat muzeul «Mihail Dimitriu» şi muzeul arheologic al d-lui
prof. Solomon” (,,Universul”, anul 53, nr. 204, 26 iulie
1936, p. 12).
[59].,,Curierul
Tecuciului”, anul 2, nr. 47, 12 septembrie 1936, p. 2.
[60] SJAN Galați, fond Primăria
orașului Tecuci, dosar nr. 14/1933,
f. 11v, 17.
[61] SJAN Galați, fond Prefectura
județului Tecuci, dosar nr. 5/1934, f. 17.
[62] Ibidem, f. 50.
[63] Ibidem, f. 39. Totuși, se pare că realizarea acestei
tranzacții a fost influențată și de situația materială precară a lui Mihail
Dimitriu (n. 10 august 1881, Iași), care avea nevoie de resurse financiare
pentru tratamentul soției sale, Esmeralda Dimitriu (n. 12 decembrie 1892,
Tecuci), bolnavă de cancer. Dintr-un document datat 12 noiembrie 1934 rezultă
că Esmeralda Dimitriu a fost tratată în sanatoriul profesorului dr. radiolog
Jovin din București (Ibidem, f. 43).
