Istoria Tecuciului

 

   Sinagogile din Tecuci

Top of Form

     Evreii locuiau cu precădere pe Ulița Mare (actuala stradă Ștefan cel Mare) și pe străzile adiacente, într-o zonă cunoscută sub denumirea de „Mahalaoa din dosul Uliții, spre apa Bârladului”. 

     În acest perimetru se aflau școala evreiască, cimitirul și au fost ridicate primele lăcașuri de cult ale comunității. Deși aceste edificii nu sunt menționate explicit într-un document din 1828, absența lor din surse nu implică inexistența acestora, având în vedere că o comunitate evreiască nu putea funcționa în afara unui cadru instituțional minim, care presupunea existența băii rituale, a tăierii rituale, a cimitirului și a unei case de rugăciune. La acea dată, comunitatea era relativ restrânsă numeric și nu dispunea de resursele necesare pentru construirea și întreținerea unei sinagogi propriu-zise, motiv pentru care serviciul religios se desfășura într-un spațiu privat. 

     Prima sinagogă a orașului a fost sinagoga comercianților, din care, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-a desprins un grup de meseriași care a întemeiat o casă de rugăciune amenajată într-o „simplă cameră de patru metri pe cinci”. Printre ultimii conducători ai acestui lăcaș de cult s-au numărat Biniumin Habotnic și Moise Grinberg (zis Nahmis), iar printre ultimii hahami: Mendel haham, Berl haham și David haham. 

      În anul 1896, un comitet alcătuit din Șmil Haffner (epitrop), Șloimă Grinberg, Aron Braunfeld, Nută Faierberg, Ițic Meieroșnic, Iancu Heienrich, Meier Mihalovici, Leizer Haffner, Gotlieb Zilberman și Abram Șmilovici a inițiat construirea unei sinagogi mai spațioase, finalizată în luna octombrie 1896. Acest lăcaș de cult a funcționat până în 1908, fiind deservit de David haham, Strul Iosl haham, Liebolă Weissmann și Osias Herșcovici, sosit la Tecuci la 1 noiembrie 1906. Edificiul era compartimentat conform tradiției: „o treime era separată printr-un zid cu gemulețe mici, sub tavan, constituind spațiul rezervat femeilor, cu acces prin intrarea principală, în timp ce bărbații intrau direct din stradă, printr-o ușă laterală”. 

      Construit fără o structură solidă și grav afectat de cutremurul din 1903, edificiul nu mai oferea condiții adecvate pentru desfășurarea serviciului religios. În consecință, în 1906, comunitatea a decis ridicarea unei sinagogi moderne. Lucrările au fost realizate până în 1907, sub coordonarea epitropului Șmil Haffner, iar după decesul acestuia, responsabilitatea a fost preluată de Gotlieb Zilberman și Abram Șmilovici. Din comitet mai făceau parte Mendel Eșanu, Șomă Mendel, M. Cioară și A. Berman. Unul dintre principalii donatori ai construcției a fost Iosif Făinaru. 

      Cea de-a treia sinagogă a meseriașilor a fost inaugurată în octombrie 1908, fiind ridicată după un proiect realizat de arhitectul Vasiliu, „copiindu-se sculptura stâlpilor și a parapetului galeriei după sinagoga mare din Focșani”. Noul edificiu a fost construit pe amplasamentul vechii sinagogi, din care s-au păstrat doar „o parte din temelia de beton și materialele reutilizabile; toate zidurile fiind dărâmate și refăcute”. 

     În perioada interbelică, la Tecuci funcționau trei sinagogi: Sinagoga Nouă (a tinichigiilor), situată pe strada Asachi, construită în 1894, avea în fruntea comitetului pe rabinul Șlomo Rabinovici. Aici se rugau Haim Ber Calmanovici, familia Lucaci, Segal și alții. După război, în apropierea acestui edificiu a fost ridicată o nouă sinagogă. 

      În noiembrie 1946, rabinul-șef al României, dr. Alexandru Șafran, a efectuat o vizită la Tecuci. Referindu-se la acest eveniment, excelența sa nota în memoriile sale: „La Tecuci am pus piatra fundamentală a unei sinagogi noi, care urma să poarte numele meu, ca un omagiu, așa mi s-a spus, în legătură cu activitatea mea din timpul persecuțiilor, când am izbutit să salvez de la deportare 37 de familii din oraș.” Din păcate, din cauza emigrării masive a evreilor, edificiul a rămas neterminat. 

      Sinagoga Comercianților, amplasată pe strada Șmil Buchman, era deservită de hahamul Cantor și sameșul Vizer. Era frecventată de personalități locale precum Moise Goldștein, Bercu Rozențveig, Lică B. Rozențveig, Berl Șapira, Moișă Nistor, Davidescu ș.a. Denumirea străzii a fost atribuită în perioada interbelică în memoria lui Șmil Buchman, ca omagiu pentru eroismul său din timpul Războiului de Întregire Națională.           Sinagoga Meseriașilor, situată pe strada Cherestelei, era cea mai mare dintre lăcașurile de cult evreiești din oraș și îl avea ca haham pe Schie Osias. Printre credincioșii săi se numărau I. S. Wolfingher, Avram Rabinovici și fiii săi, Șapsa și Iosef. 

     În 1933, comitetul sinagogii era format din A. Bercovici și Iosif Făinaru (epitropi), Iancu Mendel, Haim Eșanu, Max Șteiner, Moisă Cioară, Aizic Berman și H. Fichman. 

      În 1955, componența comitetelor de conducere ale sinagogilor era următoarea: – Sinagoga Nouă: Ghelberg Leibu (președinte), Solomovici Zola (secretar), Rosenfeld Natazi (casier), Sail Iosif și Nijnivici Leon (membri); – Sinagoga Meseriașilor: Schvartz Lupu (președinte), Berman Zeilic (secretar), Rabinovici Avram (casier), Marcu Pisadt (Pisalt) și David A. David (membri); – Sinagoga Veche (a Comercianților): Moscovici Moise (președinte), Moscovici Marcu (secretar), Saia Alter (casier), Michel Natan și Nistor Saim (membri). 

      Pe fondul reducerii constante a populației evreiești, serviciul religios se desfășura doar în două dintre sinagogi, una fiind închisă. Activitățile cultice erau susținute de doi hahami, doi cantori și personalul administrativ, la fiecare slujbă participând între 50 și 60 de credincioși. Președintele Comunității Evreiești din Tecuci, Iancu Aizic, a relatat că, din cauza numărului tot mai redus de membri, slujbele deveniseră sporadice, fiind condiționate de prezența a cel puțin zece bărbați. Acestea aveau loc mai ales cu prilejul pomenirilor, când rudele celor decedați reveneau temporar în localitate. Domnia sa își amintea că, la vârsta de 16 ani, a trăit o bucurie deosebită aflând că era cel de-al zecelea bărbat necesar pentru oficierea slujbei. După numirea sa ca președinte al Comunității Evreiești din Tecuci, în ianuarie 2000, au fost inițiate ample acțiuni de conservare a patrimoniului iudaic local. Sinagoga se afla într-o stare avansată de degradare, cu tencuiala desprinsă, acoperișul deteriorat și ferestrele improvizate. În vara aceluiași an au fost montate geamuri noi și au început lucrările de reparație exterioară, menite să redea edificiului aspectul său originar. 

      Cu sprijin financiar din partea F.C.E.R. și al unor donatori – între care familia Elias (fiica lui Jak Goldenberg), care a contribuit la realizarea ușilor de la intrare, și Avram Goldștein Goren, donator a 1000 de dolari pentru renovarea interiorului – lucrările au fost finalizate în mai 2002. 

      În 2024, ușile și feroneria au fost înlocuite, iar etajul clădirii a fost renovat, fiind amenajat un muzeu deosebit de interesant[1]. 

      [1] Daniel Bradea , Contribuții la istoria orașului Tecuci, vol. 2, 2023, p. 379-380, 383-384, 479; fotografiile au fost realizate în octombrie 2023 de Daniel Bradea, cu amabilitatea președintelui Comunității evreiești din Tecuci, Iancu Aizic.